53,335 matches
-
adevărat; Eșescul contraofensivei generalului Alexandru Averescu la Flămânda a obligat România să oprească ofensiva în Transilvania; intrarea în luptă a trupelor germane comandate în N de generalul Eric von Falkenhayn și la sud de generalul Mackensen a creat o situație critică pentru România. 21) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) instaurarea regimului bolșevic în Rusia B) Alexandru Marghiloman semnează pacea de la Buftea- București C) Rusia semnează pacea de la Brest- Litovsk a) ABC b) BAC c) CAB
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
ar fi sinucis, aruncându-se în mare. Scandalizat de libertinismul tinerei poete, tiranul Pittacos din Lesbos ar fi ordonat exilarea ei, în anul 598, în Siracuza din Sicilia. Se presupun și alte motive ale exilului: rivalități ale poeților timpului, versuri critice și aluzii politice la adresa tiranului Pittacos. Reîntoarsă din exil, muzele au însoți-o în crearea versurilor, versuri pline de muzicalitate și de senzualitate ce cântau iubirea și frumusețea, perioada prolifică fiind anii 612-609 î.H. Sapho s-a remarcat nu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în perioada 995- 1012, copiată și recopiată de-a lungul veacurilor, cu adăugiri apocrife ce îngreunează identificarea textului original, cuprinde, în edițiile moderne, aproximativ 300 de texte sau paragarafe cu lungimi diferite care prezintă, în stilu-i caracteristic, laconic, elegant, sugestiv, critic și umoristic, descrieri de natură, caracterizarea oamenilor, evocarea sărbătorilor și procesiunilor, a obiceiurilor, scene din viața Curții imperiale. Anecdotele intercalate, micile eseuri și imaginile pictural realizate evidențiază spiritul de observație și umorul fin al autoarei. Faptele descrise și evocate cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ani. A reușit să-l facă gelos pe general, plecat în campania din Egipt, și care i-a reproșat de multe ori infidelitatea. În 1804 Bonaparte a devenit împărat și împreună cu Joséphine au fost încoronați. Căsnicia lor a atins niveluri critice. Bonaparte s-a îndepărtat tot mai mult de împărăteasă, era tot mai dezamăgit de viața ei amoroasă, a înșelat-o la rândul lui cu mai multe frumuseți, printre care fermecătoarea nobilă poloneză, Maria Walewska. Și împărăteasa avea amanții ei, unul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Aristide Briand, Hermann Goering, Benito Mussolini, Rainer Maria Rilke, François Mauriac, Albert Thibaudet, Marcel Proust, Anatole France, Jean Cocteau, Paul Valéry, Paul Claudel, Cella Delavrancea, Dinu Lipatti, Vasile Pârvan ș.a. Foarte frumoasă, inteligentă, spirituală, scriitoare de talent, cu ascuțit spirit critic și de observație, cu fler politic, cu faima de a purta un blazon prin naștere și altul prin căsătorie, de a aparține unor familii istorice de rezonanță Lahovari, Mavrocordat, Brâncoveanu, Bibescu ai căror membri făceau parte din elita politică a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nedemni, cu sufletul romantic devastat, cu imposibilitatea de a evada din mediocritatea prozaicului, expusă disprețului și acuzelor de imoralitate, Emma Bovary își curmă suferințele și ia hotărârea de a se sinucide. Nana Emile Zola, Nana Emile Zola (1840-1902), romancier și critic francez, este considerat creatorul naturalismului în literatură. Este cunoscut prin implicarea în afacerea Alfred Dreyfus și a scrisorii deschise pentru apărarea militarului evreu acuzat de trădare, J'accuse, este autorul valorosului roman Thérèse Raquin, lucrării de teorie literară Romanul experimental
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
murit, altele s-au sinucis, altele, printre care și Liubka, au hoinărit vagaboande pentru a-și câștiga existența. Chera Duduca Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi Nicolae Filimon (1819-1865) s-a remarcat în lumea artistică românească în calitate de muzician și de critic muzical, în lumea literară ca jurnalist, culegător și prelucrător de basme și, în mod special, ca scriitor talentat, fiind autorul unor nuvele romantice, realist-satirice și al cunoscutului roman Ciocoii vechi și noi, cu subtitlul Ce naște din pisică șoareci mănâncă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
viața ca apa care curge la vale, mergând într-o direcție, până ne izbim de ceva care ne forțează să găsim un nou curs... Yoko Takeo Arishima, Această femeie / Yoko Prozator, dramaturg și eseist japonez, adept al creștinismului și ulterior critic al învățăturii lui Hristos, Takeo Arishima (1878-1923) s-a remarcat prin publicarea unor romane ca: Această femeie /Yoko, 1911, Urmașii lui Cain, 1917, Durerile facerii, 1918, eseuri ca Micuților mei, 1918, drame ca: Moartea care are loc înainte și după
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
I. Cuza” până în 1989, când se stabilește în capitala Franței. A debutat în revistă școlară „Corolar” și a colaborat la diferite publicații, precum „Alma Mater” („Dialog”), din al carei colegiu de redacție a făcut parte, „Convorbiri literare”, „Cronică”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „Opinia studențeasca”, „Amfiteatru” ș.a. De asemenea, în străinătate, la „Actes de la Recherche en Sciences Sociales”, „Liber”, „Esprit”, precum și la Radio Europa Liberă (1989-1991) și Radio France Internaționale (1990). Debutează editorial în 1981. Pe langă volumele publicate în România, este autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
volume, Leș Métamorphoses de l’agit-prop. Leș institutions de contrôle des intellectuels par leș partis communistes et leurs transformations après 1989: le cas des écoles de părți (1998), elaborată sub conducerea lui Pierre Bourdieu. În prima sa carte, Ibrăileanu. Românul criticului (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor), pe lângă textele reproduse din opera autorului avut în vedere, conform cu exigențele colecției în care a apărut volumul, G. își organizează comentariile pe marginea lor pornind de la o sugestie din Roland Barthes și concepând relația criticului cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
Românul criticului (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor), pe lângă textele reproduse din opera autorului avut în vedere, conform cu exigențele colecției în care a apărut volumul, G. își organizează comentariile pe marginea lor pornind de la o sugestie din Roland Barthes și concepând relația criticului cu opera literară că pe o relație amoroasă, analoaga în fond cu aceea dintre Emil Codrescu și Adela din românul lui G. Ibrăileanu. Remarcabile în acest exercițiu critic de ucenicie sunt deocamdată aplicațiile personale ale unei vizibile înrâuriri din partea „noii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
marginea lor pornind de la o sugestie din Roland Barthes și concepând relația criticului cu opera literară că pe o relație amoroasă, analoaga în fond cu aceea dintre Emil Codrescu și Adela din românul lui G. Ibrăileanu. Remarcabile în acest exercițiu critic de ucenicie sunt deocamdată aplicațiile personale ale unei vizibile înrâuriri din partea „noii critici” franceze și, pe de altă parte, o reală capacitate a adecvării la texte a interpretării. Dacă influență conduce inevitabil la o anumită îngustare a unghiului de recepție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
G., conferindu-i meritul unei atitudini obiective. Scrisul sau este de un intelectualism rafinat, ironic și emancipat, înclinat cu intermitențe, dar fără exces, și către corelări mai generale, cu vagi ecouri lirice și uneori chiar metafizice. Foarte semnificativă pentru preferințele criticului este și selecția numelor care îl interesează. El se îndreaptă mai ales către scriitorii intelectualiști și problematici, iar în privința criticilor, desi diversitatea și numărul lor sunt mai mari, arată predilecție celor care îi provoacă reacții mai vii și mai semnificative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
atunci ocolit, prohibit sau desconsiderat. Bogată în ipoteze și perspective de studiu, proiectând liniile unui vast șantier, cartea stă, totuși, încă prea mult sub presiunea propriilor ei izvoare și dă aspectul unei încărcături oarecum baroce, uneori eteroclite. SCRIERI: Ibrăileanu. Românul criticului, București, 1981; Reflexe condiționate, București, 1983; Scenă literaturii. Elemente pentru o sociologie a culturii românești, București, 1987; Leș Métamorphoses de l’agit-prop. Leș institutions de contrôle des intellectuels par leș partis communistes et leurs transformations après 1989: le cas des
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
1989: le cas des écoles de părți, I-II, Lille, 1998. Traduceri: Paul Bourdieu, Economia bunurilor simbolice, București, 1986; Cercetări contemporane de sociologia culturii, București, 1988; Sociologia percepției artistice, București, 1991. Repere bibliografice: Călinescu, Biblioteci, 175-178; Florin Faifer, „Ibrăileanu. Românul criticului”, TBR, 1983, 241; Nicolae Manolescu, „Reflexe condiționate”, RL, 1983, 37; Gh. Grigurcu, „Reflexe condiționate”, F, 1984, 1; Vasile Chifor, „Reflexe condiționate”, VR, 1985, 12; Piru, Critici, 120-123; Țeposu, Istoria, 180-182; Dicț. scriit. rom., ÎI, 370-371; Petraș, Panoramă, 302-303; Manolescu, Enciclopedia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
maternă: romanul Hotel Europa, apărut în 1996 la București și simultan, în traducerea lui Alain Paruit, în Franța. A colaborat la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața românească”, „Argeș”, iar din 1990 și la „Contrapunct”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Caiete critice”, „Cuvântul”, „Literatorul” ș.a. În 1991-1992 scoate la Paris revista „Les Nouveaux Cahiers de l’Est” (patru numere). În Franța semnează Dumitru Tsepeneag și continuă să utilizeze pseudonimul Ed Pastenague (folosit în România în varianta Ed. Pastenague, ca traducător, după 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
ci îl invită să sufere, și cu cât suferă, cu atât mai multe favoruri îi acordă autorului unor asemenea imaginații. Dacă aceste calamități fie antice, fie contrafăcute sunt tratate astfel încât să nu provoace suferință, spectatorul își părăsește locul: este dezgustat, critică; dacă, dimpotrivă, suferă, rămâne, ascultă atent, se bucură. Și ce! lacrimi și suferință, ne sunt pe plac? Haida-de! Vrem și noi ca toată lumea să simțim bucurie. Oare pentru că, mizeria neplăcând nimănui, ci mizericordia, numai din cauza ei, să ne placă suferința
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Interesul spectacolului tragic constă în aceea că, în el, emoțiile sunt totdeauna controlate, pentru că spectatorul știe că scena nu prezintă decât ficțiune. El se identifică cu personajul ale cărui frământări le împrumută, păstrând totodată o anumită distanță și o privire critică. Cu toții avem nevoie de a simți emoții tari, milă și teamă. Dacă în viață ele sunt generatoare de tulburări și de suferință, în tragedie, în schimb, le resimțim fără a simți și chinurile, și prin ele simțim plăcere, pentru că suntem
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Théâtre du Marais, își pierd monopolul asupra spectacolelor pariziene. Pe perioada celor treizeci de ani ce corespunde înfloririi teatrului clasic, sub Richelieu și sub Mazarin, în 1661, Colbert, mai puțin cultivat decât predecesorii săi, îi încredințează lui Chapelle, poet și critic literar, grija de a-i selecționa pe cei mai buni artiști pentru rege. Astfel vor fi introduși la curte Molière și Lulli. Dar, din 1665, janseniștii și devoții, la instigarea unor oameni ca Nicole, Conti sau Bossuet, atacă din nou
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atacă din nou teatrul, pe care Ludovic al XIV-lea îl protejează până în 1680 și de care, sub influența Doamnei de Maintenon, se dezinteresează mai apoi. Jean Chapelain (1595-1674) popularizează în Franța regulile lui Aristotel. Considerat drept cel mai mare critic francez al timpului său, el se bucură pe atunci de o recunoaștere europeană. Acest om foarte influent, care are protectori puternici la curte, domnește în saloanele pariziene, la Madeleine de Scudéry în special. El se face cunoscut în mod strălucit
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
detractorilor săi, care îi reproșează că nu se conformează regulilor, el vorbește aici despre toate regulile scenei cu care s-a confruntat și expune soluțiile noi pe care a preferat să le aducă. Face aici, asupra teatrului său, un efort critic considerabil. În Scrisoarea către Abatele de Pure din 25 august 1660, el se explică asupra scopurilor celor Trei Discursuri pe care tocmai le-a terminat. Este o însărcinare care, după propria-i mărturie, l-a costat mult efort. "Mă aflu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se producă în intervalele dintre acte, și ca timpul pe care trebuie să-l pierzi să fie pierdut aici, astfel încât fiecare act să nu aibă, pentru partea de acțiune pe care o reprezintă, decât ceea ce-i trebuie pentru reprezentație." Corneille critică Mélite, prima sa comedie, creată în 1630, pentru că unitatea de timp nu este aici respectată și pentru că elipsele temporale, situate între acte nici măcar nu au durată. "Cât despre durata acțiunii, scrie el în Examenul din 1682, este destul de vizibil că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fie sensibil la schimbare. Acest lucru ar ajuta la înșelarea auditoriului, care nevăzând nimic ce-ar putea face remarcată diversitatea locurilor, nu și-ar da seama de schimbare, puțini dintre ei fiind capabili de un spirit de observație usturător și critic, majoritatea pasionându-se de acțiunea pe care o văd reprezentată." Diderot, un secol mai târziu, va construi conceptul de "al patrulea perete" ("quatrième mur"), dar principiul dramaturgic ce-l subînțelege apare deja odată cu clasicismul, și anume autonomia acțiunii scenice ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât indirect, și nu stârnesc pasiunile decât accidental?" (Scrisoare către Părintele Caffaro cu privire la Comedie) Efectele operei sunt și mai mult de temut, dacă ne luăm după Bossuet, căci ele pătrund mai adânc în sufletul spectatorilor. În timp ce farmecul melodiei adoarme spiritul critic, spectatorul se lasă în voia magiei spectacolului. Din același motiv, dar urmărind un scop diferit, Brecht, la rândul său, cu trei secole mai târziu, își va manifesta neîncrederea în operă. Bossuet îi critică mai ales pe Quinault și pe Lulli
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pasiunile. Este o cale experimentată de Voltaire (1694-1778) în prima sa tragedie Oedipe, în 1718, unde se arată mândru de a crea pentru prima dată o tragedie în care nu apare pasiunea amoroasă. Cât despre abatele Dubos (1670-1742), în Reflecții critice asupra poeziei și picturii (Réflexions critiques sur la poésie et la peinture, 1719), el exprimă dorința de a fi aduse pe scenă situații banale și cotidiene, mai impresionante, după părerea lui, decât evenimentele grandioase care se întâmplă în tragedie. Caracterul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]