64,222 matches
-
traduceri să-i fie preferat recursul decis la documentele în limbile respective, examenului univoc să-i ia locul considerarea faptelor pe un câmp larg, parțialismul să cedeze locul inventarului de subiecte, iar teoriei împrumutului se cade să-i fie opusă teoria fondului comun, ceea ce nu ar duce la negarea provenienței sud-dunărene a unor subiecte. Ca modele de urmat, F. și-a ales dintre comparatiști pe B.P. Hasdeu, Lazăr Șăineanu, D. Caracostea, M. Gaster și Tache Papahagi. Și-a însușit câteva limbi
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
I. Amzulescu, ca și pe acelea ale unor specialiști străini ca Milman Parry, Albert Bates Lord, C.M. Bowra, Paul Mazon, Franz H. Bäuml, Donald J. Ward, Lorenzo Renzi ș.a., F. își adaugă contribuția la ceea ce el numește varianta românească a teoriei oralității. Aportul cel mai însemnat al cărții este repertoriul analitic al formulelor călătoare din cântecul epic muntenesc și oltenesc, care însumează 127 de poziții. Alte câteva componente particularizează opera lui F.: aceea de bibliograf, responsabil al colectivului care a realizat
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
unui material excerptat din scrierile a numeroși poeți, de la Dosoftei până la Mircea Ciobanu, sunt identificate „legile” care ordonează elementele fundamentale ale versului: ritmul, rima, măsura, cezura. Cercetătorul descoperă în prozodie structuri și moduri de organizare care îi permit să respingă teorii eronate despre un presupus vers românesc cu componente heteroclite în ce privește ritmul și măsura și să anuleze comentarii fanteziste izvorâte din necunoașterea corectă a prozodiei. Cel mai mare câștig al teoriei lui F. despre versul românesc este fructificat în volumul Al.
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
structuri și moduri de organizare care îi permit să respingă teorii eronate despre un presupus vers românesc cu componente heteroclite în ce privește ritmul și măsura și să anuleze comentarii fanteziste izvorâte din necunoașterea corectă a prozodiei. Cel mai mare câștig al teoriei lui F. despre versul românesc este fructificat în volumul Al. Macedonski. Hermeneutica editării (1995), lucrare fundamentală pentru actul de editare a poeziei, inițial multigrafiată (1992). Pornind de la erorile de editare a poeziei macedonskiene (unele perpetuate din comoditate), autorul realizează adevărate
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
anul 1964, cadru didactic la Catedra de limbi clasice a Facultății de Limbi Romanice și Clasice a Universității din București, unde și-a dat și doctoratul în literatura elină (1970). Colaborează la „Limba română”, „Studii clasice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Gazeta literară”, „Analele Universității București”, „Luceafărul” ș.a. Editor cu o solidă pregătire filologică, F. s-a dedicat, începând cu anii ’60, studierii și apoi editării operei corifeilor Școlii Ardelene, dovedind că este perfect orientat în dificilele probleme textologice. „Editorul
FUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
ș.a. În primele sale lucrări - eseul nepublicat L’Art et la connaissance (1922), studiul comparativ Mimesis și muzica. O contribuție la estetica lui Platon și Aristotel (1932) -, F. se interesează de probleme estetice și mai ales de raportul artei cu teoria cunoașterii. Odată cu Études de philosophie présocratique (I-II, 1933-1937), se dedică exegezei filosofiei antice, obiectul principal al scrierilor sale. F. pornește de la cercetarea aplicată asupra unor probleme controversate: în studiul Héraclite d’Ephèse (1933), de pildă, reconstituie formula inițială a
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
dedică numeroase articole, precum și două cărți importante, L’Orient et les origines de l’idéalisme subjectif dans la pensée éuropéenne (1946) și Scepticismul grec și filosofia indiană (1957), iar în ultima sa lucrare, neterminată, studiază temele plotiniene de origine orientală (teoria creației prin contemplație, provenind de la egipteni, și aceea, de sorginte indiană, a identității dintre sufletul uman și absolutul divin). Deși nu crede într-o influență reală a gândirii orientale asupra celei eline înainte de epoca alexandrină, F. susține că grecii au
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
1947-1948 a fost președinte al Uniunii Naționale a Studenților din România. Profesor de limba română la diverse școli din București, a deținut o catedră la Școala de Literatură „M. Eminescu” (1950-1955) și a funcționat ca lector universitar de estetică și teoria literaturii. A fost redactor la „Viața românească”, „Gazeta literară”, secretar al Uniunii Scriitorilor (1956-1960), redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (devenită Editura pentru Literatură), iar din 1970 până la sfârșitul vieții (survenit la cutremurul din 1977), redactor
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
Universitatea „Humboldt” din Berlin, iar între 1975 și 1978, la Universitatea din Graz (Austria). Debutează încă din studenție la „Gazeta literară” (1960), cu un articol despre teatrul lui Horia Lovinescu. Colaborează la „Contemporanul”, „Teatrul”, „Caiete critice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Manuscriptum”, „Viața românească”, „Analele Universității București” ș.a. În 1969 publică primul volum, studiul Anton Pann. După un lung interval în care s-a dedicat activității de editor, revine cu o lucrare intitulată Tudor Vianu și lumea culturii (1998) și
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
are o morală deja formată. Ea se bizuie, în sensul eroilor lui Gide, pe ideea libertății și a plăcerii nelimitate. Discuțiile dintre inteligentul și concupiscentul pederast și fratele său, Erasmus (naratorul, rămas la plăcerile normalității), sunt edificatore în acest sens. Teoria lui Fili este că miturile erotice (Tristan și Isolda, Romeo și Julieta etc.) nu sunt pure și nici esențiale. Esențiale sunt doar plăcerea și puterea de a stăpâni, prin relații, societatea spiritelor fine. România îi pare un loc prea mic
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
maturi sau tineri, în lungul și-n latul Europei, toți activi, toți mondeni, toți amestecați cu artele, distracțiile, plăcerile și chiar și banii. Deci, e de preferat calea aceasta”. Îi lipsește acestui erou matein finețea gândirii și chiar finețea viciului. Teoriile lui sunt primitive în latură intelectuală și nu au credibilitate, din pricina brutalității lor, în ordine psihologică și, deci, epică. Pare de aceea un Tănase Scatiu al perversității. Rămâne doar intenția prozatorului de a crea un personaj dominat de un conflict
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
editură cu profil enciclopedic. Debutează în revista „Viața studențească” (1968) cu publicistică pe subiecte culturale, din 1969 colaborând cu cronici și articole literare la „Viața românească”, „Universitas”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Echinox”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Dreptatea”, „România liberă”, „22”, „Cotidianul”, „Zum” (New York). A fost distins cu Premiul pentru critică și eseistică în cadrul Colocviului Național Studențesc de Literatură (1970). Debutează editorial cu volumul de eseuri și studii Fascinația exegezei (1998) din al cărui sumar sunt
DASCAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
spațiul de joc și spectator etc. Comentariile lui D. vizează o arie extinsă a teatrului modern, abordată cu relativă deschidere ideologică: teatrul lui Maiakovski, Sean O’Casey, J.B. Priestley, Karel Capek, Brecht, Giraudoux, Camus, Armand Gati. Nu lipsesc referirile la teoriile unor regizori de teatru celebri, cum ar fi Peter Brook. Trilogia care cuprinde volumele Elogiu actorului (1982), Elogiu regizorului (1985) și Elogiu scenei (1988) omagiază actori și regizori români importanți; ultimul volum, o culegere de cronici teatrale, prezintă spectacolele importante
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
o anumită receptare sau, dimpotrivă, în alte cazuri motivează lipsa receptivității. D. a colaborat la volumul Probleme de literatură comparată și sociologie literară (1970), în care schițează receptarea operei lui Petőfi Sándor de către publicul românesc, precum și la tratatul Istoria și teoria comparatismului în România (1972), în care semnează capitolele referitoare la contribuția comparatiștilor maghiari din România în perioada interbelică și între anii 1944 și 1970. Sub îngrijirea lui a apărut volumul Confluențe literare româno-maghiare de Avram P. Todor (1983), restituire a
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
literare româno-maghiare de Avram P. Todor (1983), restituire a operei comparatistului român, risipită în periodice sau rămasă în manuscris. A tradus în limba maghiară din proza lui Delavrancea, Șt. Bănulescu, Al. Șahighian, I. Slavici, Romulus Cioflec și câteva volume de teorie literară ale lui Adrian Marino; a publicat, în versiune maghiară, din studiile și „criticele” lui Titu Maiorescu (Bírálatok, vitacikkek, tanulmányok, 1985), însoțindu-le cu un aplicat studiu introductiv. SCRIERI: Találkozások. Tanulmányok a román-magyar irodalmi kapcsolatok múltjából [Întâlniri. Studii privind istoria
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
mai întâi profesor la școlile din Crângeni și Băcălești, din județul Teleorman, apoi redactor la Editura pentru Literatură (1963-1969) și Editura Minerva (1963-1994). Din 1994 e cercetător la Institutul de Filosofie al Academiei Române și apoi la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. A făcut parte din comisia de coordonare și revizie a Dicționarului general al literaturii române. Este doctor în filologie cu teza Balada românească (1979). Membru în colegiul de redacție al „Revistei de etnografie și folclor”, a primit
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
post la Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj și devine asistent la Catedra de psihologie a profesorului Florian Ștefănescu-Goangă (în 1923), iar ceva mai târziu, și la Seminarul Pedagogic (în 1930). Din 1925 este doctor în filosofie, titlu obținut cu teza Teoria cunoașterii în istorie. Evenimentele tragice ale anului 1940 îl obligă să se refugieze la București, unde va fi profesor la Liceul „Spiru Haret” și inspector general în Ministerul Educației Naționale. A debutat încă din liceu (1910), în paginile revistei „Activitatea
DEMETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286722_a_288051]
-
mai apărut în „Revista literară”, „Literatorul”, „Epoca”. Printre ele, un studiu amplu, neterminat, despre D. Bolintineanu (1885) și o critică a piesei Ovidiu de V. Alecsandri. În „Literatură și artă română” tipărește, din 1897 până în 1903, mai multe lucrări de teorie literară, articole despre Eminescu, un studiu erudit asupra poemelor homerice ș.a. Mai dăduse, între timp, o bună ediție a discursurilor lui Barbu Catargiu (1886), tradusese din limba engleză discursurile lordului Th. Macaulay, publicase portrete ale unor oratori și oameni politici
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
și oameni politici români. Înscrise în normele esteticii clasice, ideile lui D. despre artă și literatură instituie drept maeștri pe Aristotel, Lessing și pe Taine. O plănuită carte despre poetică ar fi introdus în capitolele ei multe dintre articolele de teorie literară publicate. Cu un concept estetic dacă nu învechit, cel puțin inadecvat momentului literar căruia îi era contemporan, criticul accepta, de pildă, doar ideea unei literaturi „sănătoase”, refuza realismul lui Balzac ori se arăta opac la imaginația genial-romantică a lui
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
a unei viziuni aproape poetice asupra trecutului îndepărtat al locuitorilor Daciei. SCRIERI: Les Roumains du Sud (în colaborare cu Frédéric Damé), București, 1877; Revoluțiunea lui Horia în Transilvania și Ungaria, București, 1884; Note critice asupra scrierii d-lui A.D. Xenopol, „Teoria lui Rösler”, București, 1885; Monumente pentru istoria Țerei Făgărașului, București, 1885; Cestionariu despre tradițiunile istorice și anticitățile țerilor locuite de români, partea I, București, 1893, partea II, Iași, 1895; Aniversarea de patru secule de la moartea lui Ștefan cel Mare, București
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
la editarea revistei „Argeș”, al cărei redactor-șef va fi din 1966 până în 1969. Este, de asemenea, colaborator al revistelor „Astra” (1966) și „Noua revistă română” (1966). A funcționat, între 1985 și 1995, ca cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Primul roman, Visele au contururi precise (1963), nereușit, scris în litera tezismului ideologic al anilor ’60, se ocupă de lumea contemporană, ca și cel din 1980, Umbrele nopții, înfățișând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
și Ipostazele artei. O altă carte, Biserici și mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleași teze despre perspective inter și transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii și civilizației, poietică, părinții Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001), conține în mare toate teoriile lui D. despre roman și natura specifică a epicului. SCRIERI: Visele au contururi precise, București, 1963; Culorile sângelui, București, 1973; Gib I. Mihăescu, București, 1973; Adevărul retorului Lucaci, București, 1977; Umbrele nopții, București, 1980; Marele cântec, București, 1980; Călătoria spre
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
A contribuit, În calitate de expert, la formularea și implementarea măsurilor de reformare a formulării politicilor publice la nivel central, inițiate de Secretariatul General al Guvernului. În aceeași perioadă, a susținut seminarii și cursuri În domeniul politicilor publice, precum și În cel al teoriei alegerilor raționale, În cadrul Facultății de științe Politice (școala Națională de Studii Politice și Administrative). Marcel Dediu este absolvent al Facultății de științe Politice (SNSPA). A absolvit cursurile Masteratului de Studii Europene În cadrul Universității din Geneva În mai 2003. În prezent
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
prezent, Își desfășoară activitatea În cadrul Ministerului Educației și Cercetării. Camil Francisc Roman este licențiat În științe politice al SNSPA, urmând În prezent cursurile școlii doctorale ale aceleiași universități. Mirela Sate este licențiată În științe Politice și absolventă a Masteratului de Teorii și Sisteme Politice Contemporane din cadrul SNSPA, fiind În prezent doctorandă la aceeași instituție. Horia Terpe este directorul Centrului pentru Analiză și Dezvoltare Instituțională (CADI). Este absolvent al Facultății de științe Politice (SNSPA), iar În prezent urmează cursurile doctorale ale aceleiași
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
excelență, fundamentat pe un principiu de egalitate. Dacă Într-o perspectivă capitalistă puterea de decizie individuală depinde de puterea economică a agentului respectiv, Într-o logică democratică, oricare cetățean are un drept egal de decizie asupra mersului lucrurilor 1. O teorie democratică se justifică prin recunoașterea faptului că există bunuri ce Îi afectează pe toți membrii comunității mai degrabă similar decât diferențiat 2. Procesul politic specific democrației va consta, prin urmare, din agregarea acțiunii colective a cetățenilor În vederea furnizării de bunuri
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]