53,335 matches
-
dintre Brazilia și România și cu Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de ofițer. Debutează în revista „Steaua”, debutul editorial constituindu-l volumul de poezie Intimitatea verbului, apărut în 1981. A mai colaborat la „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „România literară” ș.a. Din 1997, este redactor-șef al revistei „Viața românească”. Intimitatea verbului anunță un lirism reflexiv, retractil, livresc, abstractizant, de care autorul nu se va despărți nici în volumele următoare. Temele predilecte sunt destinul, dragostea, cunoașterea, adevărul, memoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
poetice, București, 1968, 113-119; Dumitru Cesereanu, „Tărâmul izvoarelor”, TR, 1969, 13; Lucian Raicu, „Tărâmul izvoarelor”, RL, 1969, 19; Dumitru Micu, Reminiscențe, RL, 1969, 28; Mircea Vaida, Sub semnul mitului, TR, 1969, 29; Nicolae Manolescu, „Tărâmul izvoarelor”, CNT, 1969, 37; Mincu, Critice, I, 161-164; Camil Baltazar, Teohar Mihadaș, IL, 1970, 4; Vasile Igna, „Trecerea pragurilor”, TR, 1972, 41; Mircea Iorgulescu, „Trecerea pragurilor”, LCF, 1972, 47; Cândroveanu, Alfabet, 130-136; Aureliu Goci, „Elegii”, CRC, 1975, 22; Lucian Raicu, Elevație și gravitate, RL, 1975, 24
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
clinti din încremenire. Ceea ce sporește cantitatea de plăcere și diminuează cantitatea de durere, e bun. Teleologic, deontologic, utilitarist, oricum ai lua-o, ca să folosesc jargonul de specialitate, se admite că dorințele sunt motorul acțiunii. Nu se poate ca unei priviri critice, oricăt de binevoitoare, să-i scape asimetria așa zicănd metodologică pe care tocmai am comis-o: banii au fost trecuți prin pulbere de folclor, iar dorințele prin pretinsul pesmet al teoriei... Dar e un artificiu al zigzagului, adică al lipsei
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
, Liviu (11.VI.1957, București), prozator, critic și istoric literar. Este fiul Ștefaniei Papadima (n. Rădulescu), profesoară de română și latină, și al criticului, istoricului literar și folcloristului Ovidiu Papadima. După absolvirea Liceului „I. L. Caragiale” din București (1976), urmează Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
, Liviu (11.VI.1957, București), prozator, critic și istoric literar. Este fiul Ștefaniei Papadima (n. Rădulescu), profesoară de română și latină, și al criticului, istoricului literar și folcloristului Ovidiu Papadima. După absolvirea Liceului „I. L. Caragiale” din București (1976), urmează Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză, a Universității bucureștene, luându-și licența în 1981. În 1987-1988 beneficiază de o bursă Herder la Viena
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
și educație, iar din 2000 este membru în Consiliul de Administrație al Centrului Educația 2000+. Debutează cu versuri în 1969, la revista „Scântei” a Liceului nr. 32 din București și e inclus în antologia Copii poeți (1968). Colaborează la „Caiete critice”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul” ș.a. Debutul editorial se produce în 1981, cu volumul de proză În livada de cremene. Prima carte a foarte tânărului prozator P. asumă riscul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se instala în cel al comentariului ei, din competiție ieșind biruitor ochiul exegetic. Prima și probabil cea mai mare himeră a criticului este I. L. Caragiale. Încă student fiind, alcătuise o echipă împreună cu Mioara Lujanschi, Călin Andrei Mihăilescu, Ariadna Ștefănescu și Rodica Zafiu, cu care pornise în expediția de descifrare a enigmei „Caragialiei” (o parte din cercetările lor au apărut în „Revista de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
caută explicații și corectează cu detașare, de la cota prezentului, opiniile care nu au trecut „proba timpului”. În felul acesta, în prima secțiune (urmată de antologia de texte și de comentarii la fiecare piesă) se află deschiderea către viitoarele inițiative ale criticului, care se vor axa pe pragmatica textului. Asaltul „Caragialiei” este reluat, într-o manieră mai personală, în Caragiale, firește (1999). Cartea reciclează, mai întâi, studiile mai vechi, care, revăzute și aduse la zi, depistează maladiile esențiale ale omului caragialesc: hipersintaxia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Z. Ornea, Colecția „Tezaur” de la Humanitas, RL, 1996, 30; George Ardeleanu, „Comediile lui I. L. Caragiale”, LL, 1997, 2; Andreea Ciotec, Contra „junk-food”-ului intelectual, „Litere nouă”, 1997, 5; Florentina Costache, Caragialia non sunt turpia, RL, 1999, 16; Ioana Pârvulescu, HoroSCOP critic, „Vineri”, 1999, 19; Irina Iliescu, „Caragiale, firește”, „Litere nouă”, 2000, 10-11; Paul Cornea, O expertiză „haioasă” a prozei pașoptiste, OC, 2000, 7; Iulia Alexa, Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura, RL, 2001, 5; Dan Mănucă, „Cercetarea literară azi. Studii dedicate profesorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Florența, Pisa, Genova, Milano, Bergamo, Padova. Memorialul acestui pelerinaj, publicat inițial în „Naționalul”, sub titlul Trei luni în străinătate. Impresiuni și memorii de călătorie, unele foiletoane fiind regrupate, în 1860, în volumul Escursiuni în Germania meridională. Memorii artistice, istorice și critice (1858), aparține unui om dornic de informare, obstinat în lăcomia lui pentru date de tot soiul și în felul acesta frecvent robit surselor. F. se deosebește de Dinicu Golescu, călător grav, genuin, limitat cu modestie la trăirile proprii. El își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
decrepitudinea inconștientă a unora înflorește parvenitismul neguros și cinic al altora, F. intuiește aici sursa unei bogate tipologii morale, psihologice și sociale. Întregul proiect etic și epic al romanului este enunțat în Dedicație și în Prolog, texte revelatoare pentru incisivitatea critică și pentru polemismul abundent exteriorizat. Fusese în intenția autorului să întruchipeze ascensiunea ciocoiului în două ipostaze, dar nu a avut răgazul de a-l modela decât pe ciocoiul „cu anteriu și cu călămări la brâu al timpilor fanariotici”. Existența unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
satanisme și angelisme de foileton, susținute de o atât de solidă schelărie, devin savuroase, formând un stil al vremii, un ton arheologic, multicolor, oriental, de o împestrițare de Halima. G. CĂLINESCU SCRIERI: Escursiuni în Germania meridională. Memorii artistice, istorice și critice (1858), I, București, 1860; Mateo Cipriani, Bergamo și Slujnicarii, București, 1861; Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă, București, 1863; ed. 2, București, 1889; ed. pref. N. Iorga, București, 1902; ed. pref. E. Lovinescu, București, 1929
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Escursiuni în Germania meridională. Nuvele, postfață Paul Cornea, București, 1984. Repere bibliografice: Ion Ghica, Opere, I, îngr. și introd. Ion Roman, București, 1967, 157-161; Iorga, Pagini, I, 120-139; Iorga, Ist. lit. XIX, III, 284-285, 307-310; Lovinescu, Scrieri, I, 192-196; Lovinescu, Critice, X, 185-207; Perpessicius, Opere, II, 48-53, IX, 182-187, 215-219; Constantinescu, Scrieri, VI, 13-14, 69-79; Streinu, Pagini, II, 413-418; George Baiculescu, Nicolae Filimon, critic muzical și dramatic, SI, 1940; Vianu, Arta, I, 74-85; Călinescu, Ist. lit. (1941), 309-316, Ist. lit. (1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
157-161; Iorga, Pagini, I, 120-139; Iorga, Ist. lit. XIX, III, 284-285, 307-310; Lovinescu, Scrieri, I, 192-196; Lovinescu, Critice, X, 185-207; Perpessicius, Opere, II, 48-53, IX, 182-187, 215-219; Constantinescu, Scrieri, VI, 13-14, 69-79; Streinu, Pagini, II, 413-418; George Baiculescu, Nicolae Filimon, critic muzical și dramatic, SI, 1940; Vianu, Arta, I, 74-85; Călinescu, Ist. lit. (1941), 309-316, Ist. lit. (1982), 348-364; G. Baiculescu, Activitatea folcloristică a lui Nicolae Filimon, București, 1941; N. Vătămanu, Contribuțiuni la viața și scrierile lui Nicolae Filimon, București, 1943
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
literare în opera lui N. Filimon, București, 1943; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 112-115; H. Zalis, Nicolae Filimon, București, 1958; G. Călinescu, Nicolae Filimon, București, 1959, republ. în Opere, XVII, 5-220; Cioculescu, Prozatori, 57-107; Brădățeanu, Istoria, I, 199-202; Viorel Cosma, Nicolae Filimon, critic muzical și folclorist, București, 1966; Ist. lit., II, 644-664; Ivașcu, Ist. lit., I, 493-503; Vârgolici, Retrospective, 171-201; Zaciu, Viaticum, 83-93; Aurel Martin, Introducere în opera lui N. Filimon, București, 1973; Zalis, Scriitori, 115-127; Ștefan Bănulescu, Scrisori Provinciale, București, 1976, 62-68
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
estetice în Moldova medievală. SCRIERI: Conținut și formă în opera literară, Chișinău, 1972; Frumosul artistic și valoarea lui educativă, Chișinău, 1972; Semnificația social-estetică a literaturii, Chișinău, 1976; Imaginea artistică și procesul de creație, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Itinerar critic, Chișinău, 1973, 255-261; Mihail Dolgan, „Conținut și formă în opera literară”, RLSL, 1976, 2; V. Pâslaru, Literatura-fenomen social-estetic, „Învățământul public”, 1978, 17 ianuarie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 275. M.Dg.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
răsculatului, București, 1996. Repere bibliografice: Perpessicius, Tinerii noștri scriitori, „Flacăra roșie” (Arad), 1955, 3429; Nicolae Manolescu, „Cordovanii”, CNT, 1963, 36, 37; Eugen Simion, „Cordovanii”, GL, 1963, 39; Dumitru Micu, O epopee a satului contemporan, VR, 1963, 10; Ion Lungu, Itinerar critic, București, 1965, 182-201; Râpeanu, Noi, 215-220; Regman, Confluențe, 87-91; Oprea, Mișcarea, 181-196; Mihai Ungheanu, „Eclipsă de soare”. „Fragmentarium”, LCF, 1969, 14; Gabriel Dimisianu, „Eclipsă de soare”. „Fragmentarium”, RL, 1969, 14; Teodor Tihan, „Fragmentarium”, ST, 1969, 8; Ciobanu, Panoramic, 136-144; Oprea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Geograful francez subliniază spontaneitatea extraordinară a creșterii, ce s-a produs printr-o undă, debitul Jiului la Tg. Jiu atingând 12 400 m3/s, pentru viteza de 2,20 m/s. 50 Se știe că B. P. Hasdeu (în Istoria critică a Românilor, București, 1875) atribuie o origine dacică numelui Jiu, cu forma veche Sil, de la indoeuropeanul sar = a curge; față de numele Rabon din Ptolemeu a considerat că acesta, aplicat la cursul inferior, provenea de la Misii sud-dunăreni, în timp ce în cursul superior
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
CARP, Petre P. (29.VI.1837, Iași - 21.VI.1919, Țibănești, j. Iași), critic literar și traducător. Născut într-o veche familie de boieri moldoveni, a urmat din 1850 gimnaziul la Berlin, iar din 1858, cursurile Facultății de Drept și de Științe Politice din Bonn. S-a întors la Iași în 1862, intrând de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
junimist. Conservator intransigent, a reprezentat în politică marea boierime română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pentru scurt timp, a avut rangul de ministru de Externe, iar între 1900-1901 și 1910-1912, de prim-ministru. Scurta activitate de critic literar a lui C. este legată de societatea Junimea, printre ai cărei întemeietori se numără. Critica sa literară este, alături de aceea a lui T. Maiorescu, A.D. Xenopol, Șt. G. Vârgolici, M. Pompiliu, reprezentativă pentru modul junimist de a o concepe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
din suflul originalului. SCRIERI: Discursuri, București, 1907. Traduceri: Shakespeare, Macbeth, Iași, 1864, Othello, Iași, 1868. Repere bibliografice: Negruzzi, Junimea, 7-12; C. Gane, P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; E. Lovinescu, P.P. Carp, critic literar și literat, București, 1941; Mîndra, Clasicism, 85-89; Dicț. lit. 1900, 173-174; Dan Mănucă, Principiile criticii literare junimiste, Iași, 2000, passim; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 187-197. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
București, corespondențe promițătoare atât prin stil, cât și prin sfera de probleme îmbrățișate, privitoare la viața intelectuală din capitala Spaniei. În una, recenzând o antologie de literatură romanică, amintește și Peregrinul transilvan al lui Ion Codru-Drăgușanu, aceasta fiind prima referință critică despre cartea călătorului român. Scrie pentru revista „La Enseñanza” (1867) câteva articole în care dezbate, cu argumentația sumară avută la îndemână, chestiunea originii latine a românilor. Ulterior colaborează cu articole politice la „Românul” și la alte ziare liberale, ilustrându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
și nici stabilirea valorii estetice; istoria literaturii nu urmărește o simplă inventariere, ci o subliniere a „culoarei, tendințelor și ideilor dominante”, la această operație asociindu-i-se critica literară, „artă liberă” și totodată știință. Modelul ideal pentru V. este Istoria critică a literaturii spaniole de José Amador de los Ríos. SCRIERI: Discursul d-lui... la inaugurarea cursului său de literatura română de la Facultatea de Litere din Iași, Iași, 1869; Principiul unităței în istorie, Iași, 1869; Discurs funebru pronunțiat la ocasiunea înmormântărei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
natriureza aldosteron independentă de compensare a hipervolemiei. 13.3.4. Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială ca situație patologică a suferit numeroase redefiniri de-a lungul timpului, în prezent fiind stabilite repere diagnostice detaliate, acceptate internațional, care sunt subiect de permanentă analiză critică în funcție de rezultatul cercetărilor din domeniu. Nu orice creștere a presiunii arteriale peste valorile normale constituie hipertensiune arterială. In esență se poate considera că hipertensiunea arterială reprezintă prezența pe termen lung a unor valori presionale de peste 135 mm Hg sistolic și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
se găsesc înafara parenchimului pulmonar, fiind de fapt expuse la presiunea intrapleurală. Balanța hidrică de la nivel pulmonar Deși numai 0,5 μm de țesut separă sângele din capilare de aerul din alveolele pulmonare, problema menținerii alveolelor libere de lichid este critică. Schimbul de lichide de-a lungul peretelui capilar se realizează conform echilibrului Starling. Forța care are tendința de a împinge afară lichidul din capilare este presiunea hidrostatică capilară minus presiunea hidrostatică a lichidului interstițial (). Forța care are tendința de a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]