53,335 matches
-
un pacient care primește 1,5-2 g aminoacizi/zi, 1,5-3 g lipide/zi și 5-10 g glucide/zi, fără să aibă valori anormale ale glicemiei, ureei sangvine, trigliceridelor, are un risc metabolic minim. În concluzie, orice pacient cu stare critică trebuie să primească în primele 24-48 de ore de la internare terapie de suport nutrițional. Nu trebuie uitat însă că prima prioritate la pacientul critic o reprezintă controlul factorilor care activează metabolismul de stress, mai ales infecția, hipovolemia, durerea. Alegerea căii
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1182]
-
ale glicemiei, ureei sangvine, trigliceridelor, are un risc metabolic minim. În concluzie, orice pacient cu stare critică trebuie să primească în primele 24-48 de ore de la internare terapie de suport nutrițional. Nu trebuie uitat însă că prima prioritate la pacientul critic o reprezintă controlul factorilor care activează metabolismul de stress, mai ales infecția, hipovolemia, durerea. Alegerea căii de administrare a terapiei nutriționale se va face ținând cont de necesarul de calorii, necesitatea de a obține un efect rapid, toleranța digestivă, starea
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1182]
-
a fost utilizată, Într-o primă fază, din perspectiva unei optici de tendință eurocentrică și cristianocentrică, pentru a asimila din propriul punct de vedere (sau pentru a le condamna și respinge) fenomene religioase din alte tradiții considerate Înrudite. Perspectiva raționalismului critic a transpus În fapt un proces de depășire a acestei optici. Această perspectivă este distinctă de tradiția noastră culturală, de altfel fondată pe o anumită dialectică potrivit căreia, În momentul precis În care se stabilește o confruntare cu un punct
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
abandonat, sarcină ce revine astăzi unei istorii a religiilor. 4. RELIGIE ȘI RELIGIITC "4. RELIGIE ȘI RELIGII" Problema, pe cât de veche pe atât de decisivă, a raporturilor dintre religie și religii, care stă la baza reflecției moderne și a cercetării critice a fenomenului religios și, mai ales, care conduce la nașterea istoriei religiilor ca disciplină academică, datorită progreselor științelor umane, poate să fie abordată astăzi distinct de ipotezele teologice și metafizice. Chiar dacă se pune doar problema analogiilor, iar recurgerea la aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
SOCIOCULTURALETC "5. FORME ALE RELIGIEI ȘI FORME SOCIOCULTURALE" Partea metodologică precedentă este o introducere obligatorie pentru orice tip de tratare a manifestărilor religioase din epoca preistorică. Acum se poate trece la cercetarea și descrierea propriu-zise. Ceea ce urmează este o selecție critică, cât mai amplă posibil, a cunoștințelor pe care le-au produs, după știința noastră, studiile de până acum. Vom lăsa la o parte cazurile și ideile care, din varii motive, nu ni se par convingătoare sau credibile. În ciuda celor mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
piatră sunt printre primele semne ale grafismului În Europa de mai bine de 30 000 de ani. Dar astăzi acestea sunt motive pentru verificarea și reexaminarea grafismului ca funcție și informație: citind secvențele de gesturi, intențiile mitografice, atenția pentru aspectele critice ale animalelor și raportul lor cu omul. Ne interesează să descoperim nu numai mentalitatea antică și conștientă, dar și aspectele de care autorul preistoric nu era conștient. 9. RELIGIE ȘI COSMOS ÎN PALEOLITICUL TÂRZIUTC "9. RELIGIE ȘI COSMOS ÎN PALEOLITICUL
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hammonxe "Baal Hammon" și Tanitxe "Tanit". Amândoi au rădăcini În Orient, dar În Occident aceștia cunosc un notabil spor de prestigiu și popularitate. Această pereche Întrupează figura strămoșilor ancestrali către care credinciosul se Întoarce În momentele cele mai importante și critice ale existenței. În miile de voturi din sanctuarul citadin numit tofet aceștia sunt invocați cel mai adesea Împreună; o particularitate exclusivă a Cartaginei este faptul că Tanit apare de obicei pe primul loc atât ca zeiță În mod explicit tutelară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu o procesiune a fierarilor la sfârșitul lunii pianepsion, care cădea Între octombrie și noiembrie, se refereau la activitățile productive de tip meșteșugăresc. Dar cel care scandează și condiționează ciclul festiv este În primul rând universul agricol, cu fazele sale critice, care, la rândul său, intenționează să insereze Într-un ritm ordonat etapele productive și să Îndepărteze și să dirijeze orice sursă de dezordine sau dezechilibru. În această perspectivă, targheliile, celebrate În luna targhelion, mai mult sau mai puțin Între mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cinstea lui Apolloxe "Apollo". Mai mult decât apaturiile, care par un rit de intrare a tinerilor În comunitatea de origine (frăție), sărbătoarea spartană pare să păstreze trăsături inițiatice, dar, În ambele cazuri, este vorba despre ritualizări ale unor faze critice ale vieții sociale. Unor asemenea rituri de trecere nu li se sustrăgea nici măcar lumea feminină care, la Atena, În sărbătoarea cvadrienală a brauroniilor, dedicate Artemisei, se celebra maturitatea pentru căsătorie a tinerelor. c) Cultele panelenistice și atletica Urmele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
treia și a noua zi - de miere, ulei și apă. În epoca arhaică familiile aristocratice acompaniau riturile funebre cu manifestări fastuoase de doliu, care au fost Însă interzise sau limitate de legislatori În epoca polisului. Și nașterea constituia un moment critic În viața individuală și a familiei. Nou-născutul apărea ca un corp străin care era alipit casei printr-o Întreită Înconjurare a vetrei, hestìa, căminul domestic, Înainte să Îi fie dat un nume. Dar și pentru lăuză era vorba despre o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viața individuală și a familiei. Nou-născutul apărea ca un corp străin care era alipit casei printr-o Întreită Înconjurare a vetrei, hestìa, căminul domestic, Înainte să Îi fie dat un nume. Dar și pentru lăuză era vorba despre o fază critică, deoarece ea rămânea contaminată și, În același timp, contamina casa și pe cei care se găseau În ea. Din acest motiv, ritualurile de purificare deveneau indispensabile pentru reintegrarea nu numai a femeii, ci și a casei În complexul vieții civice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deplinul sens al cuvântului. De aceea ea s-ar putea să fi fost cu adevărat „cântecul țapilor” (grecescul tragos, țap, și odè, cântec), adică al tinereilor, numiți tragoi, țapi, care la vârsta pubertății Își schimbau vocea, fenomen specific unei vârste critice pentru orice tânăr bărbat, redat În greacă de verbul tragìzein1. Dar În secolul al V-lea Î.Hr. tragedia devenise un rit de declamare a unui mit sau, mai bine zis, a unui fragment de mit. Ea proiecta În afara Atenei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Atenaxe "Atena" exercita, așadar, un control politic care era și garanția tradiției religioase depozitate În povestirile mitice. Dar În momentul În care orienta În sens civic acele povestiri și le făcea funcționale pentru ideologia democratică, cetatea Însăși contribuia la revizuirea critică a mitului. 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetățiitc "4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății" În timp ce atenienii de pe treptele amfiteatrului lui Dionysosxe "Dionysos" asistau periodic la concursurile de tragedii, În Atenaxe "Atena" lua formă sistematică speculația filozofică asupra discursului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
erodând, În mod paradoxal, concetățenia dintre oameni și zei pe care Însăși polisul părea să o realizeze. Cetatea năzuiește mai mult să exorcizeze decât să invoce intervenția divină, reclamată numai În legătură cu cel care Îi este potrivnic ei sau În situații critice deosebite. Efortul constant de a menține condiția de puritate, natural pentru orice om grec, dar și pentru fiecare cetate, și celebrarea periodică a cultului și sărbătorilor Îngheață parcă acțiunea divină, circumscriind-o la spațiul sanctuarelor și la timpul ceremoniilor rituale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndrumări terapeutice, sau chiar vindecarea Însăși. a) Oracolele Ca orice altă practică divinatorie greacă, și oracolul, din latinescul oracolum, avea misiunea nu atât de a rezolva o eventuală „criză”, cât de a arăta căile și mijloacele prin care unele episoade critice bine definite să fie aduse Între limitele „normei”. Instituție cultuală cu caracter de cele mai multe ori local, delimitat de un „loc sacralizat” (mantèion, hrestèrion), din punct de vedere formal oracolul era un spațiu În care erau cerute și apoi rostite răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu apare printre cele mai bune zece lucruri. Averea, virtutea și desăvârșirea pot fi atinse fără religie, rămânând În cadrul tradiției sociale sau al formării filozofice (Lucilius, 1326-1338). Aceste indicații despre situarea religiei În contextul civilizației romane și oscilația funcțiilor (morală, critică a societății, caritas În sensul de binefacere) Între religie și celelalte segmente ale instituțiilor civile și culturale (Înțelepciune, mos, filozofie, drept, prevederea statului: cura, providentia) arată că orice clasificare a religiei romane În sfera științei religiilor trebuie să integreze o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din oracole el propune pentru acestea o exegeză În sens teozofic (Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 6, 3), căreia, din păcate, nu Îi putem Înțelege valoarea exactă din cauza stării fragmentare În care opera a ajuns la noi (Lewy, 1978). O regândire critică a problemei inspiră Scrisoarea către Anebo, În care autorul subliniază numeroasele aporii ale credințelor și practicilor divinatorii, și, În parte, chiar tratatul Despre Întoarcerea sufletului. Pentru aceste puncte de interes ale sale, autorul din Tir ocupă o poziție-cheie pe linia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
identificate În Oracolele caldeene, respectiv În riturile teurgice. După ce a acceptat revelațiile oraculare și acțiunile liturgice apte să procure manifestările divine În diferite forme materiale (animare a statuilor, viziuni, medierea unor personaje inspirate), Porphyrios se așază Într-o atitudine foarte critică față de asemenea fenomene, susținând - pe urmele lui Plotin -, ca drum unic de străbătut pentru atingerea adevărului și a unirii/contemplării divinului, purificarea etică și Înstrăinarea de orice realitate materială și corporală, În baza cunoașterii intelectuale a principiilor ființei (cf. Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitate a bolții cerești și atestă cultul adus de persani, Încă din cele mai vechi timpuri, elementelor cosmosului, cum ar fi soarele, luna, pământul, focul, apa și vânturile. Este deci evident că aceste mărturii diferite despre religia iraniană trebuie analizate critic, Într-o perspectivă istorică (Benveniste, 1929), care să țină cont de dezvoltări și influențe, de varietate și diferențe, fără nivelări cronologice și presupuneri ideologice; deși astfel de presupuneri sunt inevitabile pentru cine vede În zoroastrism o religie transmisă de secole
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spre iluminarea eliberatoare. În realitate, ceea ce face dificilă comparația indo-iraniană, pe acest teren, este natura aparte a documentației disponibile: pentru Iran, nu deținem aproape nici un element care să provină direct din faza prezoroastriană, fără să fie nevoie ca o analiză critică și istorică să Îndepărteze de pe puținele noastre texte patina formată În urma procesului de zoroastrizare. Puținul care a supraviețuit trebuie redescoperit sub vălurile ambigue ale adaptărilor la care a fost supus de clerul generațiilor care au urmat profetului, astfel Încât este posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Herodot, Xenofon, Ctesias, Strabon, Plutarh, Damaschin (pentru mărturia lui Eudemos din Rodos despre doctrinele magilor) sunt, În diferite grade, de mare importanță pentru studiul religiei persane și al dezvoltării sale istorice. Acestea au fost, de multe ori, adunate și examinate critic (Clemen, 1920a, 1920b; Fox și Pemberton, 1928; Benveniste 1929; Bidez și Cumont, 1938). De asemenea, importante, mai ales pentru perioada ahemenidă, sunt unele fragmente biblice, de la Deutero-Isaia la Cărțile Regilor, Ezra, Neemia, Ester și Daniel. Mărturiile ebraice dau informații semnificative
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să o stabilească cu administrația imperială a Indiei britanice, căreia i-a oferit cadre bine specializate, a constituit un dezavantaj În perioada care a urmat cuceririi independenței de către India, față de care aceștia au avut, În mare parte, o poziție ostilă, critică sau indiferentă (Kulke, 1978, pp. 205 sq., 263 sqq.) și doar În mică parte o poziție de susținere deschisă. Datorită forței economiei și marii lor capacități de adaptare, parsii au reușit totuși să se reintegreze pozitiv și activ În noua
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aderența la europenism. Tentația modernității și refuzul literaturii de factură tradiționalistă, asociate conștiinței eșecului și neputinței, generează la S. o devoratoare ură de sine care se manifestă și în „experimentele” poetice, și în tematica prozei sale. Risipite în presă, articolele critice și de opinie exprimă nevoia unei estetici proprii locului și momentului istoric, care, nerevendicându-se explicit de la nici una din direcțiile ideologice interbelice, continuă într-o oarecare măsură gândirismul. De factură expresionistă, „goticul moldovenesc”, cum a fost definit specificul literaturii iconariste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
ironic, JL, 1995, 13-16; Cornelia Ștefănescu, Blestemul neamului Timoteu, JL, 1995, 13-16; Iulian Vesper, Portret în gri, „Arc”, 1996, 1-2; Constantin Dram, Cui i-e frică de Mircea Streinul?, CL, 1996, 10; Rachieru, Poeți Bucovina, 421-429; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 121-136, 141-144; Mircea A. Diaconu, Mircea Streinul. Viața și opera, pref. Constantin Ciopraga, Rădăuți, 1998; Gheorghe Grigurcu, Revolta autorului împotriva operei, RL, 1998, 20; Mircea A. Diaconu, Mișcarea „Iconar”. Literatură și politică în Bucovina anilor ’30, Iași, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
lumea de azi. Distincția simplă dintre „lumea povestirii” și „lumea autorului” este fundamentală. Poate nu o vom adopta mereu în mod explicit, dar va fi întotdeauna pe fundalul cercetărilor noastre. Un al doilea element util va fi un deosebit simț critic. Astăzi, lumea a devenit „critică” în sensul pozitiv al cuvântului. Adică, nici o persoană inteligentă de astăzi nu citește Biblia în mod „ingenuu”, infantil. Nu este posibil să luăm Biblia „literal”, după o filosofie inspirată, mai mult sau mai puțin conștient
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]