52,877 matches
-
au unit între ele, iar apa și vântul le-au sculptat, lăsând în urmă culmile de gresie de astăzi. Majoritatea formațiunilor se află în zonele de est și sud ale masivului. Pe laturile de nord și vest, zidurile abrupte de piatră se înalță până la 250 m, despicate de canioane fascinante. Cheile și ravenele sunt căptușite cu plante rezistente precum iarba-porcului-spinos ("spinifex", cu frunze aciculare), acacia și palmierii-evantai, care cresc în crevase și formeaza extraordinare grădini suspendate. Dungile viu colorate din rocă
Parcul Național Purnululu () [Corola-website/Science/332057_a_333386]
-
Dungile viu colorate din rocă au apărut ca urmare a eroziunii. Când este recent dezgropată, gresia are o nuanță alburie, dar apa curgătoare depune treptat un strat de cuarț și argilă, în continuă formare și sfărâmare. Urmele de fier conferă pietrei o nuanță cărămizie, iar cenușiul și maroul provin de la lichenii și algele acumulate în timp și arse de soare. Gresia este o rocă relativ moale, pe care eroziunea o transformă într-un praf fin ca pudra de talc. Alexander Forrest
Parcul Național Purnululu () [Corola-website/Science/332057_a_333386]
-
arse de soare. Gresia este o rocă relativ moale, pe care eroziunea o transformă într-un praf fin ca pudra de talc. Alexander Forrest, un topometru din Perth, a condus primul grup de europeni care au zărit acest labirint de piatră în 1879. Nimeni nu știe de ce munții au fost numiți în anii 1930 „Bungle Bungle”. Aborigenii îi numesc "Purnululu" (adică „gresie”). Aceștia trăiesc aici de peste 24.000 de ani, iar masivul este una dintre regiunile lor sacre. Astăzi, aborigenii participă
Parcul Național Purnululu () [Corola-website/Science/332057_a_333386]
-
râului Tay, unde ar putea fi traversat râul la reflux. Se știe că zona din jurul orașului modern a fost ocupată de când au ajuns vânătorii și culegătorii mezolitici, cu mai mult de 8000 de ani în urmă. Prin apropierea orașului există pietre și cercuri neolitice, datând din aproximativ 4000 î.Hr., ca urmare a introducerii agriculturii în zonă.
Perth, Scoția () [Corola-website/Science/332124_a_333453]
-
a murit la 22 noiembrie 1712, lăsând în grija soțului o fiică, botezată Maria. La fel ca și în cazul fratelui său mai mare, istoria consemnează puține informații despre el. Împreună cu Constantin II, Ștefan a pus la 9 iulie 1699 piatra de temelie a bisericii mari a Mânăstirii Brâncoveni, clădită în memoria bunicii lor dinspre tată. Un alt fapt redat de surse este că împreună cu fratele mai mare (și cu un alai de boieri) a ieșit la 24 aprilie 1704 în
Ștefan Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332228_a_333557]
-
domniei de mai multe ori această funcție (ispravnic al scaunului domnesc) în absența domnului. Badea Bălăceanu a murit înainte de 14 august 1687, fiind înmormântat în Mitropolia din București. A ctitorit Biserica Sf. Dimitrie din București (din lemn, refăcută ulterior din piatră), biserica din Balaci și schitul Gîlmeie.
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]
-
și etaj și-a pierdut forma ințială în urma importantelor modificări din secolul XIX și inceputul secolului XX când este transformată într-o locuință modernă. Zidurile clădirii sunt groase, cu ferestre largi și acoperiș de șindrilă. Intrarea, străjuită de lei de piatră se face printr-o galerie pe arcade de zid. În interior se află scara de lemn care face legatura cu camerele de locuit și cerdacul cu patru coloane trilobate și o coloana laterală. Aretia Tătărescu inițiază o succesiune de lucrări
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
1923, alcătuită din 3 camere și cerdac Lângă biserică au fost înmormântați bunicii și părinții lui George Tătărescu. Mormântul este o construcție subterană, cu boltă, marcată la exterior printr-un postament acoperit cu marmură neagră venețiană. Soclul este confecționat din piatră sculptată.. În 1934, familia Tătărescu a mai cumpărat casa Antonie Mogoș din satul Ceauru. Aceasta a fost strămutată de către Aretia Tătărescu și reamenajată cu destinația casă de oaspeți, după modelul casei cu același nume care se găsește expus la Muzeul
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
de preamărire a eroilor de pe aceste meleaguri care s au jertfit în războiul de întregire, în anul 1937 Liga Națională a Femeilor Gorjene condusă de Arethia Tătărescu a hotărât să dăruiască orașului Tg Jiu o coloană și un portal de piatră, opere ale sculptorului Constantin Brâncuși. Acestea sunt comunicate primarului orașului, printr-o scrisoare oficială, înregistrată cu Nr.6330 din 20 Octombrie 1937 Contactat de Arethia Tătărescu, Constantin Brâncuși a acceptat solicitarea, dar a refuzat plata pentru lucrările sale, pe care
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
Târgu Jiu, se arată că valoarea acestora se ridică la suma totală de 2.436.275 lei, din care: - Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” închinată eroilor - 666.462 lei - Exproprierea pentru deschiderea Căii Eroilor - 746.000 lei - Portalul de piatră din grădina publică a orașului - 683.198 lei Pe lângă lucrările amintite, Arethia Tătărescu a fost preocupată și de alte epoci din trecutul județului Gorj și a susținut din punct de vedere financiar cercetări privind acest trecut, Astfel, ea a contribuit
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
la cercetarea și descoperirea unor importante rămășițe străvechi în castrul de la Bumbești Jiu și în ruinele din localitatea Telești. Arethia Tătărescu, împreună cu Gheorghe Tătărescu, s au ocupat și de construirea unui sanatoriu de boli pulmonare la Suseni - Dobrița a cărui piatră fundamentală a fost pusă în ziua de 02 august 1936, dată la care au fost inaugurate câteva pavilioane ale Spitalului din Târgu Jiu condus de doctorul Nicolae Hasnaș. Arethia Tătărescu a desfășurat și o activitate susținută, luptând împotriva concubinajului ca
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
unei campanii publice de colectare de fonduri ce a fost derulată în lunile iulie și august ale anului respectiv. Lucrările la reconstrucția din 2014 s-au derulat în luna septembrie, potrivit proiectului elaborat de arhitectul Teodor Naval și biroul Oldarchitecture. Piatra pentru complexul de la Fântâna Cadânei a fost cioplită de meșterul popular Ion Lozan. Fântâna Cadânei reconstruită a fost inaugurată pe 27 septembrie 2014.
Fântâna Cadânei () [Corola-website/Science/332518_a_333847]
-
-vă măcar pentru câteva minute pradă spiritului carnavalului, uitând de aceaste timpuri dificile. Revin elegantele Cetății Dogilor Costume fabuloase de epocă - regi și regine, prinți și prințese, arlechini, urși - aurii, argintii -, îmbrăcați în mătase și dantele, cu pene, strasuri și pietre prețioase, dar și cucuvele și alte măști caraghioase îți trezesc fantezia. Oameni de toate vârstele se săruta pe furiș. Pe apă că o broderie lichidă, ca într-un cortegiu, curg gondolele liniștite, antice ambarcațiuni. Apă bate în zidul caselor, pictate
Bongiorno, Siora Maschera by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105785_a_107077]
-
pe plăcuțele de ceramică galbene și albastre și pe tehnica sgrafitto. Splendidă și casa Darvas La Roche, construită tot în stilul Secessionului vienez, înfrumusețată de numeroase elemente vieneze, de forme geometrice epurate, finisată cu un bosaj de plăci albe de piatră, având la colțuri butoni de ceramică cu smalț metalifer care-i dau o notă aparte. Casa-Roth Black Hawk (1907-1908), care are, de asemenea, o arhitectură în stilul Secessionului austriac, este cea mai cunoscută clădire construită de Marcell Komor și Dezso
Timișoara și Oradea: “Un alt stil Liberty” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105815_a_107107]
-
̌kof și Matej Puc Aflu că Război și pace se dă într-o enormă sală vecină, Cankarev Dom, arhitectura a anilor 60, plasată sub semnul orgoliului agresiv ce reunește betonul și metalul, sacrificând vechea memorie a teatrelor occidentale din piatră și lemn. O sală fără vocație precisă, căci fie sală de concerte, simfonice sau electronice, dar și sală devenită simbolică pentru că aici s-a reunit adunarea parlamentarilor care, precipitat, au decis desprinderea Sloveniei de Iugoslavia. E oare loc convenabil și
Un spectacol de Silviu Purcărete: «Război și pace» la Ljubljana. Teatrul și confruntarea cu epopeea tolstoiană by GEORGE BANU. Corespondență din Paris () [Corola-website/Journalistic/105829_a_107121]
-
Ionescu, Alexandru Turcu, Sară Chifor, Miral Solcanu, Tudor Roșu, Vlad Bazgă. Dorina Chiriac, Valentin Teodosiu, Bogdan Cotleț Alexandru Dabija (n. 1955, Piatra-Neamț) este unul dintre cei mai importanți regizori români ai momentului. A fost repartizat la Teatrul Tineretului din Piatră Neamț unde a debutat în 1976, cu spectacolul Un nou mod de a plăti vechile datorii de Philip Massinger. Acest spectacol i-a adus premiul pentru cel mai bun regizor al anului. În cei 40 de ani de carieră a
Magica lume a “Micului Prinț”, pe scena Teatrului de Comedie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105840_a_107132]
-
de Puccini, la Festivalul de Vară al Arenei Sferisterio din Macerata. David Crescenzi este în prezent dirijor invitat al Operei din Düsseldorf. Cellia Costea s-a născut într-o familie de muzicieni. A studiat vioară la Școala de Muzică din Piatră Neamț și mai tarziu canto, cu profesoară Elenă Botez la Liceul de Artă din același oraș. Și-a continuat studiile la Universitatea de Muzică din București și este câștigătoarea a 11 concursuri internaționale de canto. A debutat pe scena Operei
Concert extraordinar la Sala Radio: George Petean în rolul titular din „Simon Boccanegra” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105809_a_107101]
-
ani, pe banda rulantă a căruia, de cele mai multe ori, tot ce este har, valoare nativă, este convertit într-o mașinărie de oase și mușchi, perfect integrabilă în marele ceasornic atemporal care este dansul clasic. Neintegrabilă în logica arhitecților academici, asemeni pietrei lepădate de aceștia, ea și-a găsit locul în capul unghiului. A dat naștere, alături de Mats Ek, unui nou concept arhitectural, în care nu liniile de forță filiforme ale fibrelor reci, gotice, susțin noul edificiu coregrafic, ci, în mod paradoxal
Două legende ale dansului onorate cu titlul de Doctor Honoris Causa la București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105823_a_107115]
-
forță filiforme ale fibrelor reci, gotice, susțin noul edificiu coregrafic, ci, în mod paradoxal, căldura și umanitatea frescelor pictate ale interiorului edificiului. Absolutizând această metaforă am putea spune că, sacrificând somptuozitatea exterioară, renunțând la artificiile pur vizuale ale dantelăriilor din piatră rece, Ana Laguna și-a investit întregul potențial creator în interioritatea caldă, plină de culoare și de confort semantic al unor picturi murale rezumând un traseu profesional și inițiatic propriu. (..) În timpul rostirii Laudatio Altfel spus, Ana Laguna aduce pe scena
Două legende ale dansului onorate cu titlul de Doctor Honoris Causa la București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105823_a_107115]
-
iar stegulețele de la ușa cârciumilor, umezite de roua nopții, atârnau greoaie, lipsite de viață. În vitrinele magazinelor de haine, manechine despuiate, de proastă calitate, își încruntau sprâncenele. În liniștea aceea copleșitoare, Ayi își auzea tălpile goale cum lipăie la atingerea pietrelor umede, așa că a ridicat picioarele și a călcat ușurel, cu băgare de seamă, ca și cum s-ar fi temut ca nu cumva să tulbure visele cuiva. Ușa prăvăliei cu leacuri era ferecată și dinăuntru nu răzbătea niciun zgomot. Ayi s-a
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105843_a_107135]
-
mine, mirosul dulce și puturos al celui care m-a ucis. Primul țipă cât îl țin bojocii, dar țipătul se oprește brusc la poarta dinților lui, pentru că i-au băgat în gură un căluș care are gust de vomă și piatră. Și cineva i-a legat mâinile strâns la spate, dar el și le poate mișca deoarece toată pielea i s-a jupuit și sângele unge frânghia. Dă din amândouă picioarele, deoarece dreptul e legat de stângul, lovește pământul care se
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]
-
sângele unge frânghia. Dă din amândouă picioarele, deoarece dreptul e legat de stângul, lovește pământul care se înalță la un metru și jumătate, apoi la doi, iar el nu se poate ridica deoarece plouă cu noroi, țărână din țărână și pietre. O piatră îl pocnește peste nas și alta îi intră în ochi ca un glonț și i-l scoate, el țipă, dar țipătul i se oprește drept în cerul gurii și apoi se întoarce ca un reflux, țărâna e un
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]
-
frânghia. Dă din amândouă picioarele, deoarece dreptul e legat de stângul, lovește pământul care se înalță la un metru și jumătate, apoi la doi, iar el nu se poate ridica deoarece plouă cu noroi, țărână din țărână și pietre. O piatră îl pocnește peste nas și alta îi intră în ochi ca un glonț și i-l scoate, el țipă, dar țipătul i se oprește drept în cerul gurii și apoi se întoarce ca un reflux, țărâna e un torent care
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]
-
pe prinț, ducându-l într-un loc doar de ei știut. Cu ajutorul lui Ochi Întunecați, Fitz se ține pe urmele lor și reușește să-l captureze pe prinț. Lupta cu adversarii este inegală și Fitz încearcă să scape folosind o Piatră a Meșteșugului. Dar singurul pe care reușește să-l ia cu el este prințul, a cărui poveste are acum ocazia să o afle. Dutiful fusese legat prin Har de o pisică sălbatică a cărei stăpână, după ce murise, se refugiase în
Misiunea Bufonului () [Corola-website/Science/333916_a_335245]
-
în silvostepă în locuri uscate și călduroase. Preferă liziera pădurilor, preajma tufișurilor, pantele sau viroagele cu loess sau stâncăriile, unde există o vegetație arbustivă sau arborescentă. Ca adăposturi servesc galeriile rozătoarele (popândăilor și gerbililor), fisurile solului, golurile din grămezile de pietre, grohotișurile pietroase din vâlcelele de stepă, tufișurile, golurile de lângă rădăcini și scorburile joase. De obicei, acești șerpi sunt foarte fideli locurile lor de trai permanente și se întorc înapoi la ele, chiar dacă s-au îndepărtat pe o distanță considerabilă. În
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]