64,222 matches
-
piață”. Capacitatea publică privește atât resursele administrative (expertiză, mijloace financiare și logistică, nivelul de decizie al personalului) și reprezentativitatea celor care sunt implicați În procesul de elaborare a politicilor de gen, cât și implicarea (non-ierarhică) a actorilor privați. Din perspectiva teoriilor birocrației reprezentative, este importantă măsura În care administratorii politicilor de gen (birocrații din administrația publică) sunt reprezentanți pasivi sau activi ai intereselor femeilor, principala ipoteză fiind aceea că, spre deosebire de alte forme ale reprezentării active În sfera administrației publice - de exemplu
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
politicii, vol. I, Preferințe și alegeri colective, Editura Polirom, Iași. Miroiu, Mihaela (1995), Gândul Umbrei. Abordări feministe În filosofia contemporană, Alternative, București. Miroiu, Mihaela (1996), Convenio. Despre natură, femei și morală, Editura Alternative, București. Miroiu, Mihaela (2004), Drumul către autonomie. Teorii politice feministe, Editura Polirom, Iași. Miroiu, M.; Dragomir, O. (ed.) (2000), Lexicon feminist, Editura Polirom, Iași. Molyneux, Maxine (1998), „Analyzing Women’s Movements”, În Cecile Jackson, Ruth Pearson (ed.), Feminist Visions of Development: Gender, Analysis and Policy, Routledge, Londra. Nugent
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Analiza de rețea socială indică faptul că această gestionare, ineficientă pentru cetățean, a banilor publici este efectul unui comportament rațional al membrilor PSD. Primul obiectiv al studiului constă În prezentarea ansamblului conceptual ce definește conținutul analizei de rețea și al teoriei schimbului În rețea. Al doilea obiectiv constă Într-un demers demonstrativ al cărui obiect este acela de a arăta În ce măsură teoria schimbului În rețea poate fi folosită ca metodă de analiză a modului În care fluxul de resurse publice este
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
membrilor PSD. Primul obiectiv al studiului constă În prezentarea ansamblului conceptual ce definește conținutul analizei de rețea și al teoriei schimbului În rețea. Al doilea obiectiv constă Într-un demers demonstrativ al cărui obiect este acela de a arăta În ce măsură teoria schimbului În rețea poate fi folosită ca metodă de analiză a modului În care fluxul de resurse publice este tranzacționat În cadrul unei rețele de schimb. Al treilea obiectiv constă În investigarea comportamentului actorilor cuprinși În cadrul unei rețele de schimb, comportament
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
unei rețele de schimb. Acest model de analiză este compus din două părți distincte. Prima parte este de natură teoretică și introduce setul de concepte de lucru și instrumentul de cercetare/măsurare ce definesc conținutul analizei de rețea și al teoriei schimbului În rețea. A doua parte este de natură demonstrativ-empirică și arată În ce măsură teoria schimbului În rețea poate fi utilizată ca metodă de analiză a tranzacționării resurselor publice În cadrul unei rețele de schimb. Este vorba despre o aplicație centrată pe
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Prima parte este de natură teoretică și introduce setul de concepte de lucru și instrumentul de cercetare/măsurare ce definesc conținutul analizei de rețea și al teoriei schimbului În rețea. A doua parte este de natură demonstrativ-empirică și arată În ce măsură teoria schimbului În rețea poate fi utilizată ca metodă de analiză a tranzacționării resurselor publice În cadrul unei rețele de schimb. Este vorba despre o aplicație centrată pe: 1. modul În care au fost gestionați banii publici aferenți programului guvernamental „Cornul și
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Mai mult, structura socială este văzută atât ca produs, cât și constrângere, În forma rețelelor de relații sociale. În acest context, se impune o scurtă trecere În revistă a abordărilor cu privire la structura socială, din perspectiva a trei modele importante În teoria schimbului. Modelul 1: George Homans. Cadrul teoretic propus de el pune accentul pe relațiile dintre actorii aflați În contact direct unul cu celălalt, dar nu trece cu vederea importanța structurală a relațiilor de schimb indirecte (de exemplu, relațiile directe dintre
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
vederea importanța structurală a relațiilor de schimb indirecte (de exemplu, relațiile directe dintre angajații aceluiași angajator, dar și relațiile indirecte rezultate din faptul că doi angajați pot avea același angajator). Modelul 2: Peter Blau. Acesta se centrează pe dezvoltarea unei teorii a structurii sociale și a instituțiilor, plecând de la schimbul social. Există două caracteristici care-l diferențiază pe Peter Blau de George Homans. Prima constă În faptul că Peter Blau nu și-a Întemeiat teoria schimbului pe principii de comportament. Acesta
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Acesta se centrează pe dezvoltarea unei teorii a structurii sociale și a instituțiilor, plecând de la schimbul social. Există două caracteristici care-l diferențiază pe Peter Blau de George Homans. Prima constă În faptul că Peter Blau nu și-a Întemeiat teoria schimbului pe principii de comportament. Acesta a introdus aspecte de gândire microeconomică În analiza schimbului social. A doua deosebire constă În faptul că a extins teoria dincolo de fenomenele subinstituționale, recunoscând că structurile sociale au proprietăți emergente. El discută procese cum
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de George Homans. Prima constă În faptul că Peter Blau nu și-a Întemeiat teoria schimbului pe principii de comportament. Acesta a introdus aspecte de gândire microeconomică În analiza schimbului social. A doua deosebire constă În faptul că a extins teoria dincolo de fenomenele subinstituționale, recunoscând că structurile sociale au proprietăți emergente. El discută procese cum ar fi formarea grupurilor, coeziunea, integrarea socială, opoziția, conflictul și disoluția În termenii principiilor de schimb social. Coordonarea acțiunii În colectivitățile mari este posibilă prin valorile
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
El discută procese cum ar fi formarea grupurilor, coeziunea, integrarea socială, opoziția, conflictul și disoluția În termenii principiilor de schimb social. Coordonarea acțiunii În colectivitățile mari este posibilă prin valorile comune din sistemul social care mediază schimburile indirecte necesare. Astfel, teoria lui Blau merge dincolo de relațiile directe ale actorilor individuali, incorporând complexe procese de schimb indirect. Peter Blau și, ulterior, Richard Emerson au definit procesele care implică puterea ca fiind centrale În apariția structurilor sociale și În schimbarea structurală (Emerson, 1962
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
termeni sistemici; b) definirea structurilor sociale drept generatoare de constrângeri și oportunități pentru comportamentul social 1; c) constrângerile structurale și oportunitățile explică comportamentul social mult mai bine decât o face motivația normativă. Nodul de rețea și legăturile acestuia. Actorul, În teoria lui R. Emerson (1962), este perceput drept un punct/nod unde se conectează multe alte legături. Actorul poate fi o persoană, un grup sau un „ocupant de rol”. Această definire a actorului face teoria aplicabilă la orice nivel de analiză
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
rețea și legăturile acestuia. Actorul, În teoria lui R. Emerson (1962), este perceput drept un punct/nod unde se conectează multe alte legături. Actorul poate fi o persoană, un grup sau un „ocupant de rol”. Această definire a actorului face teoria aplicabilă la orice nivel de analiză. Interesul central al lui Emerson constă În relațiile de schimb, acestea fiind considerate „drept pietrele de temelie” pentru structurile sociale complexe, numite rețele de schimb. Rețelele de schimb sunt considerate drept seturi de relații
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
să Îl angajeze pe B, Între A și C (candidatul care a pierdut concursul) nu mai există interacțiuni. Cu alte cuvinte, creșterea frecvenței schimbului dintre A și B, produce scăderea până la 0 a relațiilor de schimb dintre A și C. Teoria schimbului În rețea poate fi privită drept o abordare a interacțiunilor și a structurii bazată pe două principii: a) actorul poate fi modelat ca fiind motivat de interese sau recompense/sancțiuni; b) cea mai mare parte a interacțiunilor constau În schimbul
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
actori În rețea; d) un set de relații de schimb - subset al oportunităților de schimb. Prin rețeaua de schimb Înțelegem structura socială specifică formată din relații de schimb stabilite Între actori conectați. Conexiuni pozitive și negative. Un concept esențial În cadrul teoriei schimbului În rețea este cel de conexiune. În domeniul analizei rețelelor sociale, există o diferență extrem de importantă Între conceptul de legătură a unui nod Într-o rețea R și conceptul de conexiune a aceluiași nod. Cu alte cuvinte, legătura În
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
puteri având o implicare destul de scăzută În regiune până spre sfârșitul perioadei. Setul de alianțe vizează Franța, Polonia, Mica Înțelegere și Înțelegerea Balcanică. Doctrina militară vizează apărarea circulară, extinderea aparatului militar pe același format În teritoriile noi. Apar rudimente ale teoriei războiului popular. 4. Supraviețuire În regim de dominație hegemonică (1940-1991), cu următoarele etape: - germană (1940-1944); instrumentul militar rămâne sub controlul politic intern din punct de vedere al organizării și dotării, dar este subordonat strategic, operativ și, uneori, tactic comandamentelor germane
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
politico-militară după desființarea oficială a Tratatului de la Varșovia (1 mai 1991), ci numai vagi garanții unilaterale de securitate oferite de NATO Împotriva Iugoslaviei, În primăvara lui 1999. Începutul perioadei este marcat de tatonările cu Rusia, apoi de revenirea parțială la teoria apărării circulare, acoperirea și apărarea frontierelor. Instrumentul militar este setat pe pararea unor agresiuni convenționale la adresa României. După Summitul NATO de la Madrid (1997) și Kievenaar Report (1999), Începe restructurarea armatei În conformitate cu dezideratul aderării la NATO. 6. A șasea perioadă În
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Snyder, Glenn H. (1984), „The Security Dillema in Alliance Politics”, World Politics, vol. XXXVI, nr. 4. Ungureanu, Radu Sebastian (2006), „Conceptul de securitate” În Andrei Miroiu, Radu Sebastian Ungureanu, Manual de relații internaționale, Editura Polirom, Iași. Waltz, Kenneth N. (2006), Teoria politicii internaționale, Editura Polirom, Iași. Watts, Larry L. (1998), Incompatible Allies: Neorealism and Small State Alliance Behavior in Wartime, Umea University, Umea. Wight, Martin (1998), Politica de putere, Editura Arc, Chișinău. Publicații Gândul, „România a plătit de trei ori ami
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
un dublet fictiv sau trimit la un spațiu suprareal, excepție făcând doar eroul central, romancierul Pan Ioniță Drăcea, al cărui nume sugerează și el o existență simultană în planuri diferite. Această dedublare îi îngăduie autorului să dezvolte, prin intermediul protagoniștilor săi, teorii asupra artei, în general, și a romanului, în special, asupra relațiilor interumane, asupra iubirii, dar și să consemneze reverii, experiențe onirice, precum trăirea în întregime „a Antichității grecești într-o noapte”, în pagini de autentică poezie. După 1933, prozatorul va
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
patra dimensiune, spiritual-onirică, izbăvitoare. Mag și salvator, „poetul adună lumea-n manuscris” pentru a o feri de nonsens și dispariție. De la poezia ca plâns abisal, D. evoluează spre a-i conferi un statut transcendental - „sensul lumii e poezia”. Sedus de teoria mallarmeană a creării unui limbaj poetic în sine, ermetic, sibilinic, dar și de demonstrațiile suprarealiste, care acordau prioritate întâmplărilor de la nivelul subconștientului și al visului, D. a elaborat numeroase texte situate la granița dintre originalitate și ermetism, pe de o
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
și învățător, Facultatea de Filosofie din București, absolvită în 1965. Devenit cadru didactic la Catedra de filosofie a Institutului Politehnic din București, a parcurs, până în 1999, treptele ierarhice până la titlul de conferențiar; din 1999, devine și cercetător la Institutul de Teorie Socială al Academiei Române. A obținut doctoratul în filosofie (1980) cu teza Conceptul de ideal în filosofia românească interbelică. Colaborează la „Viața românescă”, „Jurnalul literar”, „Universul cărții”, „Literatorul”, „Manuscriptum” ș.a. Preocupat de filosofia sistematică și de istoria filosofiei, dar și - într-
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
de Filologie Română „A. Philippide”) al Filialei Iași a Academiei Române, se impune curând ca un bun specialist în domeniul istoriei literare. Din 1994, devine coresponsabil al Departamentului de istorie literară, iar din 2002 este cercetător în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În publicistică, s-a manifestat cu oarecare parcimonie, dar niciodată fără relief. Cu studii, articole, cronici și recenzii a colaborat la „Anuar de lingvistică și istorie literară” (unde debutează în 1965, fiind între 1988 și
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
dar niciodată fără relief. Cu studii, articole, cronici și recenzii a colaborat la „Anuar de lingvistică și istorie literară” (unde debutează în 1965, fiind între 1988 și 1996, în colegiul de redacție), „Iașul literar”, „Cronica”, „Ateneu”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Basarabia”, „Echidistanțe”. D. s-a consacrat cu perseverență unor proiecte colective: Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei), în care figurează cu peste o sută de studii monografice despre scriitori, reviste, societăți culturale
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
sale în fața unui consiliu de administrație de la un nivel ierarhic superior. Însă, pentru asigurarea eficienței în îndeplinirea sarcinilor vor trebui constituite comitetecheie cum ar fi: comitetul de audit, comitetul de numire, comitetul de remunerație, în subordinea consiliului de administrație. În teoria agentului/agenției, managerii în activitatea de conducere acționează ca agenți ai consiliului de administrație și au o singură preocupare importantă - maximizarea rentabilității investiției. Teoria agentului este punctul de vedere tradițional asupra modului în care organizația se autoconduce. 1.2. Conceptul
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
fi: comitetul de audit, comitetul de numire, comitetul de remunerație, în subordinea consiliului de administrație. În teoria agentului/agenției, managerii în activitatea de conducere acționează ca agenți ai consiliului de administrație și au o singură preocupare importantă - maximizarea rentabilității investiției. Teoria agentului este punctul de vedere tradițional asupra modului în care organizația se autoconduce. 1.2. Conceptul de guvernanță corporativă Conducerea corporativă este o abordare pe mai multe niveluri în sistemul relațiilor dintre grupurile de interese (salariații, managerii, acționarii, toți partenerii
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]