53,335 matches
-
dintre „lumea povestirii” și „lumea autorului” este fundamentală. Poate nu o vom adopta mereu în mod explicit, dar va fi întotdeauna pe fundalul cercetărilor noastre. Un al doilea element util va fi un deosebit simț critic. Astăzi, lumea a devenit „critică” în sensul pozitiv al cuvântului. Adică, nici o persoană inteligentă de astăzi nu citește Biblia în mod „ingenuu”, infantil. Nu este posibil să luăm Biblia „literal”, după o filosofie inspirată, mai mult sau mai puțin conștient, din fundamentalism, fără să ne
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pentru a consuma mâncare gata pregătită, omogenizată și standardizată, care nu variază nici în funcție de sezon, nici de climă, nici de țară, nici de latitudini. Biblia nu oferă răspunsuri „de-a gata” la întrebări gata omologate. Cere o oarecare distanță, „distanța critică” ce permite vederea lucrurilor dintr-o perspectivă justă. Biblia a fost scrisă cu mult timp în urmă, într-o altă lume, într-o altă cultură, pentru a răspunde la întrebările acestei lumi antice, care se află însă la originea credinței
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și este istoria noastră. În special, ne povestește cum a căutat îndelung mântuirea care i-a fost oferită în Isus Cristos. Secole de-a rândul, aceste afirmații n-au constituit o problemă pentru lumea creștină. Astăzi, însă, odată cu apariția spiritului critic, lucrurile stau altfel și e necesar să ne întrebăm care este legătura dintre „istoria povestită de Biblie” și „istoria reală”. Apare întrebarea simplă, dar fundamentală, dacă ceea ce ne spune Biblia „s-a întâmplat cu adevărat”, adică să stabilim cu mai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
existența unor persoane. Plecând de la aceste documente putem elabora - cu prudența și rigoarea necesară - un portret al persoanelor care au lăsat aceste documente și reconstrui lumea în care trăiau. Desigur, documentele scrise sunt mai importante. Trebuie însă utilizate cu spirit critic pentru că pot distorsiona adevărul. Cunoaștem și multe documentele care nu sunt demne de încredere. Astăzi avem la dispoziție fotografia, filmarea și înregistrarea. În antichitate însă existau diferite forme de iconografie și de realizare a statuilor. De exemplu, recent, unii cercetători
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
istoricul tace. În Biblie însă, cititorul se întâlnește frecvent cu povestiri care nu corespund exact acestei definiții a „istoriografiei”. În mod normal, cel care citește nu reacționează pentru că textele îi sunt foarte cunoscute și aproape nimeni nu-și pune întrebări critice. Vă voi prezenta câteva exemple de povestiri foarte cunoscute care, evident, nu pot să fi fost scrise de martori direcți. Aceste exemple sunt asemănătoare cu botezul lui Isus, citat mai înainte. 5. Rugul arzând Primul exemplu simplu este scena faimoasă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
11,1-11; Lc 19,28-38; In 12,12-16). Una dintre puținele excepții de la această regulă este Iosif (Gn 41,43). Carul pe care Iosif îl primește de la faraon este semnul puterii sale. Motivul este reluat de povestire fără nicio notă critică. Alergia biblică la cai se explică ca o critică la adresa acelei puteri care se sprijină prea mult pe potențialul militar, adică pe forță. Conform acestor povestiri, în special Ex 14 și Jud 4, sau textelor din psalmi și profeți, această
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
laude pe eroii săi, să-i înfrumusețeze pe actorii și evenimentele la care participă, mai mult să celebreze decât să descrie și să producă în cititor sentimente de admirație. Cu siguranță, primul scop nu este acela de a ascuți simțul critic. Pentru a deduce elementele istorice din această povestire epică, este indispensabil să le extragem din coaja lor epică. Sarcina este și mai complicată pentru că povestitorii biblici se aseamănă cu alchimiștii: au transformat complet ingredientele originare - amintiri și tradiții vechi - pentru
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
plus, dacă acești hapiru care atacă cu regularitate cetățile cananeene pot fi identificați cu evreii biblici am avea aici o mărturie istorică a invaziei Canaanului de către evrei. Teoria, totuși, nu stă în picioare. Sunt două elemente care nu rezistă examenului critic. Primul, cele două cuvinte, hapiru și evrei nu sunt înrudite. Baza filologică a acestei apropieri este prea firavă. Al doilea, hapiru nu este o denumire etnică, ci mai degrabă sociologică. Hapiru nu formează un popor, ci un strat al populației
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
regatului lui David și Solomon. N-a rămas mare lucru din palatul și faimosul templu al lui Solomon. În realitate, descrierea acestui templu este probabil o reconstrucție tardivă și idealizată. Există și alte rațiuni care ne obligă să recitim mai critic imaginea biblică a regatului lui David și Solomon. Întâi de toate, un regat important nu se naște în una sau două generații. Pentru a crea o structură politică, economică și militară de o anumită importanță este nevoie de mai mult
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Însă unii pun în dubiu cifra de „2000 de care” ce pare excesivă. E vorba probabil de o eroare a unui scrib într-un document care conține mai multe greșeli. După cum se vede, și documentele non-biblice trebuie citite cu ochi critic. Pot furniza informații eronate. Nu se știe exact care a fost rezultatul bătăliei de la Qarqar (853 î.C.). Regele Salmanasar se laudă cu victoria, însă, e la fel de adevărat și că nu s-a mai arătat în această regiune pentru câțiva
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
revistei. În seria următoare se impune contribuția lui Ovidiu Papadima, adept al criticii pozitiviste, profesionale și realiste și care va semna majoritatea articolelor și recenziilor. În cronica la Istoria literaturii române contemporane de E. Lovinescu (4-5/1927), el îi reproșează criticului lipsa de obiectivitate: „dus de valul actualității, dl. Lovinescu a neglijat de multe ori criteriile obiectivității [...]. Capitolul despre dl. Ralea, de exemplu, e un articol de pură polemică personală, fără nici un punct comun cu un fragment de istorie literară.” Aceeași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
personală, fără nici un punct comun cu un fragment de istorie literară.” Aceeași atitudine adoptă comentatorul și în recenzia la romanul Viață dublă de E. Lovinescu (6/1927), în care scoate în evidență „senzația de artificial”, „păienjenișurile abstracte”, „incompatibilitatea între talentul critic și talentul epic”. Ovidiu Papadima se manifestă și ca poet (Flori de mai și Luna, 4/1924), contribuind și cu traduceri din Gérard de Nerval. Imaginea vieții culturale românești a orașului este reflectată în rubrica „Însemnări. Viața culturală la Târgu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
E. Lovinescu, I. Minulescu, Corneliu Moldovanu ș.a., secretar de redacție fiind Liviu Rebreanu, iar la seria a doua având ca redactori pe Raul Teodorescu și pe N. I. Russu, revista se afla de fapt sub direcția lui Mihail Dragomirescu. Programul „Convorbirilor critice”, dar cu un accent polemic mai pronunțat, guvernează cele optsprezece numere ale primei serii. Se publică pagini critice de Mihail Dragomirescu, Liviu Rebreanu, E. Lovinescu, Corneliu Moldovanu, Vasile Savel, versuri de Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Zaharia Bârsan, Victor Eftimiu, Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
având ca redactori pe Raul Teodorescu și pe N. I. Russu, revista se afla de fapt sub direcția lui Mihail Dragomirescu. Programul „Convorbirilor critice”, dar cu un accent polemic mai pronunțat, guvernează cele optsprezece numere ale primei serii. Se publică pagini critice de Mihail Dragomirescu, Liviu Rebreanu, E. Lovinescu, Corneliu Moldovanu, Vasile Savel, versuri de Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Zaharia Bârsan, Victor Eftimiu, Mihai Codreanu, Mihail Săulescu, Ion Sân-Giorgiu, Corneliu Moldovanu, proză de Emil Gârleanu, Ion Agârbiceanu, Ion Dragoslav. După șaisprezece ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
împotriva elucubrațiilor unor „curente” ale căror „celebrități poetice” sunt „înfățișate publicului cu zgomot de tobe și trompete de «Sburătorul», «Adevărul» și «Universul literar», de «Cetatea» și «Viața literară»”. În rubricile „Răspunsuri la atacuri”, „Reflecții și observații”, „Oameni și fapte”, „Adnotări critice” („Observări critice”), Mihail Dragomirescu și colaboratorii săi polemizează cu E. Lovinescu, Perpessicius, Aron Cotruș, Vladimir Streinu, Hortensia Papadat-Bengescu, Nichifor Crainic, cu revistele „Sburătorul”, „Universul literar”, „Gândirea” și „Contimporanul”. Atacurile cele mai vehemente - semnate Falanga - îl iau drept țintă pe E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
unor „curente” ale căror „celebrități poetice” sunt „înfățișate publicului cu zgomot de tobe și trompete de «Sburătorul», «Adevărul» și «Universul literar», de «Cetatea» și «Viața literară»”. În rubricile „Răspunsuri la atacuri”, „Reflecții și observații”, „Oameni și fapte”, „Adnotări critice” („Observări critice”), Mihail Dragomirescu și colaboratorii săi polemizează cu E. Lovinescu, Perpessicius, Aron Cotruș, Vladimir Streinu, Hortensia Papadat-Bengescu, Nichifor Crainic, cu revistele „Sburătorul”, „Universul literar”, „Gândirea” și „Contimporanul”. Atacurile cele mai vehemente - semnate Falanga - îl iau drept țintă pe E. Lovinescu (A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
, Victor (24.VII.1947, Tulcea), critic literar, eseist și traducător. Este fiul Afroditei (n. Ioannidis) și al lui Nicolae Ivanovici, jurist. Școala primară și gimnaziul le face în orașul natal (1954-1961), apoi urmează cursurile Liceului nr. 14 (de limba greacă) din București (1962-1966). Din 1966 este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
Gracián, 1976. În Grecia publică Literatura hispánica (1990), Teoría de la traducción (1991). Preocuparea constantă pentru cele mai noi metodologii de abordare a textului literar, structuraliste și poststructuraliste, nu umbrește nicicând preocuparea de a capta și de a reda în discursul critic plăcerea rafinată, de cunoscător pentru care literatura rămâne, mai presus de toate, o artă inefabilă. În Grecia îngrijește o serie de traduceri din literatura hispanică (Justo Jorge Padrón și Octavio Paz, în special) și din literatura română (suprarealiștii, Mircea Eliade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
, Florin (14.IV.1943, Iași), critic și istoric literar. Este fiul Margaretei Faifer (n. Irimia), medic, și al lui Laurențiu Faifer, conferențiar universitar. În 1961 a absolvit Liceul „C. Negruzzi”, iar în 1966, Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, fiind repartizat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române”. A debutat în 1966 la „Iașul literar”, colaborând apoi, între altele, la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Dialog”, „Viața românească”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Ateneu”, „Contrapunct”, „România literară”, „Jurnalul literar”, „Caiete critice”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Scena”. Editorial, a făcut primul pas în 1983, cu Dramaturgia între clipă și durată. A fost distins cu Premiul Criticii acordat de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (1993) și cu diploma „Senior al profesiei” din partea Asociației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
cu arhaismele și regionalismele, vocație portretistică. Articolele din dicționar indicau și opțiunea pentru dramaturgie și memorialistică. Volumul Dramaturgia între clipă și durată confirmă prima preferință, extinsă acum asupra teatrului românesc postbelic - teren al unui canon încă nefixat, ceea ce potențează spiritul critic al autorului. Performanțele acestei panorame stau în caracterizările sintetice, slujite de harul metaforei critice. Cea de-a doua orientare e ilustrată de Semnele lui Hermes (1993; Premiul „Vasile Pogor”, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), prima sinteză amplă asupra memorialisticii noastre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
și memorialistică. Volumul Dramaturgia între clipă și durată confirmă prima preferință, extinsă acum asupra teatrului românesc postbelic - teren al unui canon încă nefixat, ceea ce potențează spiritul critic al autorului. Performanțele acestei panorame stau în caracterizările sintetice, slujite de harul metaforei critice. Cea de-a doua orientare e ilustrată de Semnele lui Hermes (1993; Premiul „Vasile Pogor”, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), prima sinteză amplă asupra memorialisticii noastre de călătorie de până la 1900. Cartea propune o tipologie guvernată de criterii diverse (impuse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
concentrează și asupra temelor rămase încă deschise ale unor creații, mai ales dramaturgice (B. P. Hasdeu, G. M. Zamfirescu) sau în proză: Mihail Sadoveanu, abordat din unghiul componentei lui dramatice, într-un amplu studiu-eseu despre, între altele, retorica naratorilor. Maniera critică, mărturisită, e o combinație de „rigoare ținută în frâu” și „slobod impresionism”, urmărind „nuanța ca o pradă”. Nu mult diferită e abordarea în Pluta de naufragiu (2002), o culegere de „figurine” ale unor scriitori uitați, ce îmbină original disciplina reconstituirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Iași, 1985, 133-135; Paul Cornea, „Semnele lui Hermes”, JL, 1993, 23-26; D. Micu, Invitație la călătorie, L, 1993, 35; Constantin Ciopraga, Călătoria ca literatură, DL, 1993, 10; Nicolae Mecu, Minunatele călătorii ale istoricului literar, VR, 1994, 2; Nicolae Turtureanu, Un critic în ținută de prozator, CRC, 1997, 3; Nicolae Crețu, Hermeneutice drumuri șerpuitoare, CRC, 1997, 3; Ioan Holban, Se călătorește altfel, se gândește altcum, DL, 1997, 27; Liviu Grăsoiu, Profesionalismul și talentul cercetătorului, LCF, 1997, 39; Dicț. scriit. rom., II, 251-252
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
, Virgil (pseudonim al lui Virgil Untaru; 16.VIII.1920, Lădești, j. Vâlcea - 28.IX.2006, Paris), critic literar, poet, eseist, jurnalist și editor. Este fiul Mariei (n. Neagoie) și al lui Dumitru Untaru, țărani. Învață la Liceul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea și își ia bacalaureatul, în 1939, la Liceul „Spiru Haret” din București. Este licențiat al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]