64,222 matches
-
propunerile ei au fost respinse. În august 2002, a fost suspendată din funcția de contabil-șef, după declarațiile sale către mass media, declarații prin care încerca să demonstreze că, în Comisia Europeană, conturile erau incorecte și supuse fraudei și abuzului. Teoriile ei au fost susținute atunci când Eurostat, organismul Uniunii Europene însărcinat cu statisticile oficiale, a fost bănuit de menținerea unor conturi secrete în Luxemburg, Bruxelles și Madrid. Oficiul European Antifraudă (OLAF) a investigat această chestiune ca o conspirație criminală și suspiciune
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
celor legate de structura Consiliului de administrație și compoziția acestuia, acționarii instituționali ar trebui să cântărească toți factorii relevanți aduși în atenția lor. E.3. Votul acționarilor - acționarii instituționali au responsabilitatea de a se folosi de dreptul de vot. În teorie, Codul combinat este voluntar, dar este acceptat de majoritatea companiilor datorită presiunii exercitate de investitori asupra celor care nu se conformează. În acest moment a devenit clar că implementarea principiilor guvernanței corporative avea o conotație relevantă pentru companiile și organizațiile
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
că în literatura de specialitate americană, cele mai multe modele ale guvernanței corporative au fost realizate de K. H. Spencer Pickett , care au fost preluate de buna practică în domeniu din întreaga lume. Conceptul de guvernanță corporativă s-a dezvoltat plecând de la Teoria agentului (Agent Theory), care se referă la relația dintre investitor/acționar și manager/administrator, extinzându-se apoi la toată gama de relații existente între cei implicați direct sau indirect în activitatea unei companii. În mod tradițional, teoria agentului a stat
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
dezvoltat plecând de la Teoria agentului (Agent Theory), care se referă la relația dintre investitor/acționar și manager/administrator, extinzându-se apoi la toată gama de relații existente între cei implicați direct sau indirect în activitatea unei companii. În mod tradițional, teoria agentului a stat la baza modului în care organizațiile se autoconduc și în care managementul de vârf acționează ca agent al consiliului de administrație al acționarilor și are o singură sarcină - maximizarea rentabilității investiției/profitului. Acest tip de abordare a
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
agent al consiliului de administrație al acționarilor și are o singură sarcină - maximizarea rentabilității investiției/profitului. Acest tip de abordare a relației exclude orice grijă sau responsabilitate pentru forța de muncă, furnizori, clienți sau pentru mediul în care operează organizațiile. Teoria agentului este aspru criticată de cei care susțin teoria administratorilor/mandatarilor/depozitarilor, încă de la sfârșitul secolului XX. Teoria administratorilor descrie rolul managementului în menținerea și dezvoltarea valorii organizației, deși acesta funcționează temporar în cadrul acesteia. În această teorie, relația care se
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
o singură sarcină - maximizarea rentabilității investiției/profitului. Acest tip de abordare a relației exclude orice grijă sau responsabilitate pentru forța de muncă, furnizori, clienți sau pentru mediul în care operează organizațiile. Teoria agentului este aspru criticată de cei care susțin teoria administratorilor/mandatarilor/depozitarilor, încă de la sfârșitul secolului XX. Teoria administratorilor descrie rolul managementului în menținerea și dezvoltarea valorii organizației, deși acesta funcționează temporar în cadrul acesteia. În această teorie, relația care se creează este aceea că managementul conduce organizația în numele proprietarilor
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
de abordare a relației exclude orice grijă sau responsabilitate pentru forța de muncă, furnizori, clienți sau pentru mediul în care operează organizațiile. Teoria agentului este aspru criticată de cei care susțin teoria administratorilor/mandatarilor/depozitarilor, încă de la sfârșitul secolului XX. Teoria administratorilor descrie rolul managementului în menținerea și dezvoltarea valorii organizației, deși acesta funcționează temporar în cadrul acesteia. În această teorie, relația care se creează este aceea că managementul conduce organizația în numele proprietarilor, care pot să fie publici sau privați, să dețină
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
care operează organizațiile. Teoria agentului este aspru criticată de cei care susțin teoria administratorilor/mandatarilor/depozitarilor, încă de la sfârșitul secolului XX. Teoria administratorilor descrie rolul managementului în menținerea și dezvoltarea valorii organizației, deși acesta funcționează temporar în cadrul acesteia. În această teorie, relația care se creează este aceea că managementul conduce organizația în numele proprietarilor, care pot să fie publici sau privați, să dețină afacerea în totalitate sau nu, astfel încât managerii care vor veni să se poată concentra pe menținerea și dezvoltarea organizației
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
relația care se creează este aceea că managementul conduce organizația în numele proprietarilor, care pot să fie publici sau privați, să dețină afacerea în totalitate sau nu, astfel încât managerii care vor veni să se poată concentra pe menținerea și dezvoltarea organizației. Teoria administratorilor a fost promovată de depozitari și extinde grupurile de interese, incluzând acționarii, forța de muncă, furnizorii, clienții, mediul în care operează și managementul. În 1990, în SUA, ca urmare a scandalurilor financiare din marile corporații, s-a format o
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
În continuare prezentăm elementele componente ale guvernanței corporative, în versiunea modelului COSO, a lui K. H. Spencer Pickett, structurate pe cei șapte piloni, după cum urmează: A. Acționarii - directorii - managerii procesului Principiile implementării guvernanței corporative în cadrul organizațiilor au avut la bază Teoria agentului (Agent Theory). În acest context, proprietarii/acționarii/mandatarii numesc directorii care supraveghează organizațiile/organismele corporative. Directorii analizează așteptările pieței și cerințele societății și își elaborează o strategie cu scopul atingerii obiectivelor propuse. Pentru realizarea acestora, directorii recrutează managerii, supraveghetorii
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
va fi implementat. B. Dimensiunile conformării-performanței responsabilității Pentru asigurarea funcționării modelului guvernanței corporative trebuie să mai fie incluse dimensiunile performanței strategice și ale responsabilității conturilor publicate care trebuie să asigure conformitatea cu principiile stabilite și reprezintă elemente extrem de importante în teoria agentului. Directorii stabilesc obiectivele organizației pe care își propun să le atingă, iar pe baza acestora elaborează politici și strategii pe domeniile de activitate specifice. Pentru toate obiectivele stabilesc indicatori de performanță-cheie care reprezintă ținte de atins și care se
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
în organizație și să comunice rezultatele evaluării sale persoanelor față de care are obligația să raporteze. Modelul CoCo este considerat de specialiști ca fiind modelul slab al controlului, deși este mult mai formalizat comparativ cu COSO. La baza acestui model stă teoria potrivit căreia nu putem avea un control eficient decât dacă toți membrii organizației: înțeleg scopul organizației; cunosc obiectivele și resursele necesare pentru atingerea acestora; au capacitatea de implicare și comunicare a obiectivelor; stăpânesc modalitățile de transmitere a informațiilor în toate
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
Marin, Bunget Ovidiu, Croitoru Ion, Auditul public intern. Concept și metodologie, Editura Mirton, Timișoara, 2005 [5] Ghiță Marcel, Sprânceană Mihai, Auditul intern în sistemul public, Editura Tribuna Economică, București, 2006 [6] Ghiță Marcel, Popescu Marin, Auditul intern al instituțiilor publice: teorie și practică, Editura CECCAR, București, 2006 [7] Griffiths Phil, Risk Based Auditing, Gower Publishing Limited, England, 2005 [8] Gupta P., COSO 1992 Control Framework and Management Reporting on Internal Control: Survey and Analysis of Implementation Practices. IMA, Montvale, NJ, 2006
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
Suceava, 2001). Volumul Corabia argonauților (1972) este numai aparent alcătuit aleator. Eseul principal, care dă și titlul cărții, se sprijină pe două metafore: corabie-carte și argonauți-cititori. D. este un autor bine informat, care stăpânește metodele moderne de abordare critică, îndeosebi teoria receptării, rezultatul fiind structurarea unui stil propriu. Criticul se exprimă mai ales prin „parabole critice”, atunci când vorbește de argonauți (cititorii), cu starea lor veșnică de căutători ai unei iluzii (lâna de aur), de „ultimul argonaut” sau de „omul pasăre”. O
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
fragmentară (1998), încercare de a aproxima „cât de îndatorată este o parte însemnată a prozei românești din deceniile șase-nouă poeticii fragmentului” (Argument). La origine teză de doctorat, lucrarea are o perspectivă teoretică, desfășurată în capitolele Preliminarii și Repere pentru o teorie a formei - fragmentul, dar și o amplă secțiune aplicativă, accentuat analitică, în care autorul examinează, în principal, trei specii de frontieră (jurnalul, epistolarul și dicționarul), chemate „să producă argumentele necesare și să constituie probele irefutabile ale vitalității discursului literar fragmentar
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
Ionescu, C. Drăgulinescu, Vladimir Macedonski. Prea puțin o „gazetă a familiei”, cum se subintitula, D. și-a asigurat prin colaboratori, cei mai mulți trecuți prin cenaclul lui Al. Macedonski, o ținută modernă, la nivelul epocii. Revista intenționa chiar a face școală în teoria și practica versificației. Este evidentă influența formalismului macedonskian în numeroasele exerciții de versificație apărute în paginile D.: dactili (I. C. Săvescu), sextine (B. Florescu), anapeste (M. Demetriade), sonet dublu (M. Demetriade), sonet răsturnat (Z. Stoican). Aici B. Florescu teoretizează asupra sonetului
DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]
-
colaborare cu Ion Apostol Popescu); Vasile Buțiu, Du-te, dor, cu Mureșul..., introd. edit., Târgu Mureș, 1976; Septimiu Bucur, Banchetul lui Lucullus, pref. edit., Cluj-Napoca, 1978; Emil Gârleanu, Din lumea celor care nu cuvântă, pref. edit., Craiova, 1994; Iosif Blaga, Teoria dramei, cu un tratat introductiv despre frumos și artă, introd. edit., Craiova, 1995; Octavian Goga, Rugăciune, Craiova, 1995; Al. Papiu-Ilarian, Istoria românilor din Dacia Superioară, pref. Ștefan Pașcu, Târgu Mureș, 1996. Culegeri: Mureș, pe marginea ta..., introd. Ovidiu Papadima, Târgu
DUICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286895_a_288224]
-
1970) și a colaborat la numeroase reviste filologice și literare: „Studii și cercetări lingvistice”, „Limbă și literatură”, „Synthesis”, „Analele Universității București”, „Cahiers de linguistique théorique et appliquée”, „Revue roumaine de linguistique”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”. A publicat studii, prefețe, cronici și recenzii de carte, volume de poetică, stilistică și teorie literară. Debutul în volum l-a constituit lucrarea colectivă Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870), sub coordonarea
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
Cahiers de linguistique théorique et appliquée”, „Revue roumaine de linguistique”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”. A publicat studii, prefețe, cronici și recenzii de carte, volume de poetică, stilistică și teorie literară. Debutul în volum l-a constituit lucrarea colectivă Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870), sub coordonarea lui Paul Cornea (1976), unde a semnat studiul Unitate și diversificare prozodică în poezia romantică românească. Au urmat Literatura românească de
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
l-a constituit lucrarea colectivă Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870), sub coordonarea lui Paul Cornea (1976), unde a semnat studiul Unitate și diversificare prozodică în poezia romantică românească. Au urmat Literatura românească de avangardă (1997), Introducere în teoria literaturii (1998), Analiza textului literar (2000), Dicționar de locuțiuni ale limbii române (2002), Metafora în poezia românească simbolistă. Reflecții asupra formelor analogice (2002), Stilistica limbii române. Stilistica lingvistică și stilistica textului literar (2003). Preocupată de cercetarea literaturii din perspectiva metodologiilor
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
în volume semnate individual sau în colaborare (Jean Burgos, Henri Michaux). SCRIERI: Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870) (în colaborare cu Mihaela Mancaș, Roxana Sorescu, Mihai Vornicu, Mihai Zamfir), îngr. și introd. Paul Cornea, București, 1976; Introducere în teoria literaturii, București, 1998; Analiza textului literar, București, 2000; Metafora în poezia simbolistă românească. Reflecții asupra formelor analogice, București, 2002. Antologii: Literatura românească de avangardă, pref. edit., București, 1997. Traduceri: Jean Burgos, Pentru o poetică a imaginarului, București, 1988 (în colaborare
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
din al cărei comitet fondator a făcut parte. Fără vreo slujbă sigură în București, mereu în căutare de bani, mereu bătând la ușile redacțiilor sau ale editurilor, purtând cu el o servietă înțesată de manuscrise, expunând cu patos prin cafenele teorii sociale și artistice naive, D. devine, între 1900 și 1914, unul dintre personajele boemei literare, privit de cele mai multe ori cu îngăduință. Mihail Dragomirescu îl aprecia chiar mai mult decât era cazul, considerându-l egal, ca povestitor, lui Ion Creangă. Dar
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
soteriologic, o posibilă terapie. SCRIERI: Intimitatea verbului, București, 1981; Tratat de tehnica renunțării, București, 1982; Scrisoarea lui Hipparc, Cluj-Napoca, 1984; Pluralitate, Cluj-Napoca, 1988; Aspecte naturale, București, 1989; Odele morții și alte poeme, București, 1991; Argument pentru o estetică a științei - teoria cunoașterii, Cluj-Napoca, 1990; Eseuri, I-II, Cluj-Napoca, 1992, III-V, București, 1992-1997. Repere bibliografice: George Muntean, Caius Dragomir, „Tratat de tehnica renunțării”, RL, 1984, 20; Ion Cristofor, Caius Dragomir, „Scrisoarea lui Hipparc”, ST, 1985, 7; Toma Roman, Între Freud și
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
n. Furculescu), soră medicală, și a lui Titus Colțea, funcționar. E căsătorită cu Liviu Grăsoiu, critic și istoric literar. Urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1963-1968), după absolvire fiind repartizată la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. Și-a luat doctoratul în filologie în 1980, cu o teză despre Tudor Arghezi. A debutat în „România literară” (1968) și a colaborat la „Revista de istorie și teorie literară”, „Limbă și literatură română” ș.a.
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
repartizată la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. Și-a luat doctoratul în filologie în 1980, cu o teză despre Tudor Arghezi. A debutat în „România literară” (1968) și a colaborat la „Revista de istorie și teorie literară”, „Limbă și literatură română” ș.a. Cercetările întreprinse de G. au vizat în special literatura română interbelică, fără a exclude „străpungeri” către scriitori importanți ai secolului al XIX-lea sau către literatura postbelică și nici abordările de sociologie literară. „Bătălia
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]