53,335 matches
-
categorie ar putea fi mai puțin gravă și nu este. Fac parte din ea oameni de cultură și artiști care nu s-au sfiit să devină propagandabili.” Volumul Subiect și predicat (1993) împreună cu Semnul mirării (1995) reprezintă selecții din comentariile critice transmise vreme de aproape patruzeci de ani pe unde scurte, la postul Europa Liberă. Neînsemnate cantitativ față de masivitatea producției pe care o ilustrează, culegerile surprind și fixează câteva dintre semnalmentele definitorii ale scrisului lui I. Spre deosebire de Românește sau de Fenomenul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
sau vorbește într-un comentariu interesant despre polemică și funcția ei socială modelatoare („Dacia”, 15/1954); altă dată, abordează într-o dezbatere nu lipsită de sugestii fecunde Tendința actuală a nuvelei („Carpații”, 34-35/1959-1960) sau caută să determine un misionarism critic contemporan (Funcția criticii literare, „Carpații”, 1959, 26-27). Ca literatură propriu-zisă, publică volumul de nuvele Ram Kalu Adi (1957), reluat mai apoi întocmai, alături de scrieri ale lui Nicolae Novac și N. S. Govora, în culegerea Povești fără țară (1957). Bine scrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
Un zeu care dorește să moară), București, 1993; Mountolive, București, 1994; Privirea lui Orfeu. Jurnal metafizic, București, 1995; Poziția aștrilor, București, 1996; Călătoria mea ca erou și martir al timpului, îngr. și postfață Irina Mavrodin, București, 1999. Repere bibliografice: Mincu, Critice, I, 159-161; Constantin, Despre poeți, 161-168; Felea, Poezie, 83-88; Grigurcu, Teritoriu, 179-183; Caraion, Duelul, 70-72; Ciobanu, Panoramic, 92-95; Andriescu, Disocieri, 113-124; Cristea, Un an, 196-200; Petroveanu, Traiectorii, 302-304; Cândroveanu, Alfabet, 109-116; Barbu, O ist., 358-362; Piru, Poezia, II, 277-281; Ungheanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
realizează evaluarea. Este necesară o deplasare de accent a obiectivelor evaluării, de la obiective de ordin informativ (verificarea volumului de cunoștințe, priceperi și deprinderi pe care lea achiziționat elevul) la obiective de ordin formativ (evaluarea competențelor funcționale ale elevului, respectiv gândire critică, independentă și originală, aplicarea cunoștințelor și deprinderilor în contexte noi, prelucrarea și utilizarea contextuală a unor informații complexe). Tensiunea și frustrarea care însoțesc actul evaluativ nu pot fi decât dăunătoare exprimării creativității elevilor.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
discuție și evaluare a literaturii contemporane, pe de alta, spre o continuă recuperare și valorificare a tradiției. Cea dintâi preocupare e vădită nu numai de tematica anchetelor lansate periodic (Poezia tinerilor în reviste, Ce e nou în poezia românească?, Condiția criticului tânăr, Situația „prozei scurte” etc.), ci și de abundența și calitatea criticii practicate aici, fie că e vorba de „cronica literară” ținută, în decursul anilor, de Constantin Călin, Vlad Sorianu, Al. Protopopescu, Ion Pop, Emil Nicolae, Vasile Spiridon, fie că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
fie că e vorba de „cronica literară” ținută, în decursul anilor, de Constantin Călin, Vlad Sorianu, Al. Protopopescu, Ion Pop, Emil Nicolae, Vasile Spiridon, fie că e vorba de articolele semnate de Gheorghe Grigurcu și Cristian Livescu (la rubrica „Varietăți critice”), de Nicolae Manolescu (titular, între 1984 și 1990, al unei excelente rubrici, „Aperto libro”) sau de Eugen Simion, care comentează, de exemplu, poezia lui Gellu Naum (8, 9/1983) și a lui Mircea Dinescu (1, 2/1984). Cealaltă intenție a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
titular, între 1984 și 1990, al unei excelente rubrici, „Aperto libro”) sau de Eugen Simion, care comentează, de exemplu, poezia lui Gellu Naum (8, 9/1983) și a lui Mircea Dinescu (1, 2/1984). Cealaltă intenție a revistei, de reactualizare critică a moștenirii literare, este demonstrată de numerele omagiale consacrate clasicilor, de evocarea sistematică a unor scriitori din prima jumătate a veacului al XX-lea și de restituirea unor texte inedite ale acestora. Contribuțiile istorico-literare și exegetice nu sunt deloc puține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
XX-lea și de restituirea unor texte inedite ale acestora. Contribuțiile istorico-literare și exegetice nu sunt deloc puține și între ele se numără cele ale lui Vladimir Streinu (Sadoveanu, 7/1966), Al. Piru (Viața lui Vasile Alecsandri), Mihai Drăgan (Programul critic al lui Ibrăileanu), I. Constantinescu (comentarii eminesciene la rubrica „Confluențe”), Ion Rotaru (fragmente din O istorie a literaturii române). Tot o expresie a atașamentului față de valorile trecutului este adevăratul cult al lui Bacovia, pe care revista îl întreține, încă de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
de număr comentarii ce abordează din multiple unghiuri creația scriitorului. Căutând să fie o publicație cât mai completă, A. dă o mare atenție nu doar literaturii autohtone, ci și celei universale, așa cum o atestă numeroasele rubrici de recenzii și comentarii critice („Cronica traducerilor” de Laurențiu Ulici, „Scriitori străini contemporani” de Leonard Gavriliu, „Permanențe” de Al. Husar) sau de traduceri („Orfeu”, „Accente”, „Meridiane literar-artistice”, „Din poezia lumii”, unul dintre colaboratorii consecvenți fiind Ștefan Aug. Doinaș). În ce privește traducerile, acestea sunt de găsit și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
OLTENIA LITERARĂ, revista apărută la Craiova, anual, în 1956 și în 1958, editata de Uniunea Scriitorilor, Filiala Craiova. Rubrici: „Condeie tinere”, „Studii. Note critice”, „Traduceri”, „Epigrame”. Poezia promovată de O. l. este tributara ideologiei comuniste, fiind mai degrabă expresia unui lirism ocazional, în care se cultivă un fals entuziasm și se folosesc toate clișeele epocii. Publică versuri Marin Ancuțescu, C. Arnăutu, Petre Dragu, Ilie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288529_a_289858]
-
poeme în antologia Poeți tineri bucovineni (1938). Primul volum de poeme, Cântece de țară, i-a fost confiscat în 1938, de la Editura Bucovina, unde se tipărea, din dispoziția lui Armand Călinescu, întrucât s-ar fi descoperit în unele versuri aluzii critice și remarci directe la persoana regelui, după cum mărturisește mai târziu, în anii exilului, poetul. Aceeași soartă a avut-o și „manuscrisul unei culegeri folclorice, de câteva sute de cântece și descântece”, întocmită în colaborare cu profesorul Gavril Ionescu, volum care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Român din zona franceză a Germaniei. Un an și ceva mai târziu P. trece prin Paris, se întâlnește cu scriitorii pribegiți acolo, frecventează scurtă vreme cenaclul literar organizat la cafeneaua Corona de Mircea Eliade și începe să publice versuri, note critice, prezentări literare și eseuri în primele reviste ale exilului românesc anticomunist, precum „Luceafărul” și „Caete de dor”. În iunie 1950 emigrează în Canada, la Windsor, apoi la Toronto. Colaborează cu poeme, pagini de proză și eseuri la „Vers”, „Îndreptar”, „Dacia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
de burtă. Ah, zic eu, atunci comand ciorbă de perișoare!”[Miroiu, 2006, p. 178]. Uitându-ne la un astfel de exemplu, condiția independenței față de alternativele irelevante pare intuitivă și pare a scăpa numeroaselor critici aduse în literatura TAS (pentru pozițiile critice, a se consulta partea a treia a acestei lucrări). footnote>, chiar și condiția de independență față de alternativele irelevante pare complet intuitivă. Deși interpretarea tare nu pare a lăsa loc de optimism, interpretarea slabă prezintă o imagine cu mult mai puțin
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
BANTOȘ, Ana (7.IV.1951, Chirianca, j. Chișinău), critic literar. Este fiica Efrosinei (n. Stoleru) și a lui Anton Lisnic, agricultori. Absolventă, în 1973, a Facultății de Filologie a Universității de Stat de la Chișinău, este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285608_a_286937]
-
vârstnici, similar cu alte grupe de vârstă, este reprezentat de prevenirea sau întârzierea progresiei ateroscle - rozei și, implicit, a apariției unor noi evenimentelor cardiovasculare majore, ca de exemplu: angină pectorală, infarctul miocardic acut (IMA), accidentul vascular cerebral (AVC) sau ischemia critică a membrelor inferioare. Prin prevenția acestor boli cardiovasculare va crește nu doar longevitatea pacienților, dar se va îmbunătăți și calitatea vieții, pacientul vârstnic putându-și desfășura activitatea zilnică și păstrându-și independența. În plus vor scădea și cheltuielile îngrijirilor de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
aceeași măsură istoria formării proiectelor acelei vieți, istoria lecturilor, a contactelor umane și a experiențelor de viață din care proiectele premergătoare s-au alcătuit în vederea faptei viitoare. Proiectul care nu riscă să devină refugiul prostiei este în permanență supus instanțelor critice ale celui care își așază viața sub el. Trăiesc în permanență sub un proiect, dar trăiesc deopotrivă în permanență în afara lui, îl judec, îl cumpănesc, îl întorc pe toate fețele, pentru că, fiind răspunzător de viața mea și de faptele mele
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
câștigă teren și scleroza acelei societăți este mai mare. Prostia mobilizează o imensă cantitate de energie mentală și are nevoie de ea; într-un anume fel, de mai multă decât are nevoie inteligența. Pentru că tot ce se pierde în vederea distanțării critice față de proiect și faptă, tot ce se pierde în vederea realizării sciziunii eului și a dublei priviri este recuperat aici pentru a se obține crisparea proprie prostiei. Cel prost nu poate spune niciodată „sunt prost“, pentru că atunci ar apărea instantaneu acea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fanatismului profan. ADAOS. Despre prostul care prostește și despre prostul prostit. - Comunismul își face intrarea în istorie sub forma marelui dezvăț. El pune la îndoială totul și respinge orice proiect care l-a precedat. El teoretizează marea ruptură și cuvântul „critică“ este cel mai des invocat. El este romantic și înnoitor și spulberă orice certitudine născută înaintea lui. Singurul lucru pe care comunismul nu-l pune la îndoială este proiectul propriu. De aceea comunismul se instalează dintr-odată în prostia ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Traduceri: Jean-Jacques Rousseau, Visările unui hoinar singuratic, pref. Vera Călin, București, 1969; Jean-Paul Sartre, Cu ușile închise. Diavolul și bunul Dumnezeu, în Jean-Paul Sartre, Teatru, pref. Georgeta Horodincă, București, 1969. Repere bibliografice: Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 348-353; Moraru, Semnele, 281-288; Steinhardt, Critică, 41-45; Mihai Zamfir, Discreția și eficiența gândului, RL, 1986, 49; Mircea Mihăieș, Pagini (aproape) exilate, O, 1990, 1; Virgil Leon, Minimalism și mântuire ontologică, APF, 1991, 1-2; George Popescu, Dialogul generalizat sau Încercare de a raționaliza i-realul, R, 1991
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
a cărei scenă, în primele patru decade ale secolului, nu s-ar putea imagina fără prezența sa atît de acaparatoare. Volumul N. Iorga, prima biografie de anvergură a savantului, are în vedere nu numai latura sa de istoric, politician, ziarist, critic literar, dramaturg, prozator, poet sau filolog, ci și pe aceea de orator, profesor sau, pur și simplu, om. Ni se prezintă, în cele ce urmează, prima versiune în limba română, cu o remarcabilă promptitudine după aceea în limba engleză, publicată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lor. Erudiția istorică părea să le încurajeze aroganța și disprețul față de propria lor națiune și față de omenire, servind la satisfacerea ambițiilor lor personale. În Statele Unite, Henry Adams, John Fiske și mai ales George Bancroft nu și-au ascuns naționalismul. Receptarea critică a poziției sale s-a schimbat radical 4. T. B. Macaulay a scris în termeni laudativi despre Imperiul Britanic, despre poporul englez, despre realizările, știința, arta și instituțiile lui politice trecute și prezente 5. Și în Germania au existat istorici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un tot. Ceea ce nu este o sarcină ușoară: opera lui Nicolae Iorga este alcătuită din circa 1 200 de volume și 20 000 de articole; el a fost un ziarist și un pamfletist politic prolific, dramaturg, eseist, poet, istoric și critic literar militant, orator, lingvist, memorialist și profesor universitar de prim rang, care își fascina auditoriul. Plus activitățile sale politice, conferințele, numeroasele călătorii și volume care le descriu. Să zugrăvești imaginea integrală a unui fenomen aproape supraomenesc este dificil, nerămînîndu-ți decît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oarecare măsură impresionat de profesorul Duchesne care, împreună cu profesorul Gabriel Monod, a editat "Revista istorică", dar Charles Bémont a fost cel care îi va rămîne prieten și asociat toată viața. Iorga a publicat mai multe articole în "Revista istorică", "Revista critică" și "Revista Orientului latin". Charles Langlois a jucat un rol crucial în studiile lui Iorga, sfătuindu-l să scrie un studiu despre Philippe de Mézières. La Institut, Iorga a venit în contact cu spiritele lui Renan și Jules Michelet. A
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a înmînat un roman lui Caragiale, a primit niște comentarii atît de sarcastice încît și-a aruncat manuscrisul în foc84. În perioada aceea, Iorga scrie în "Adevărul ilustrat": "... critica literară nu are nici o valoare dacă nu constituie o simbioză între critic și cel care creează respectiva bucată literară, mult mai importantă fiind dragostea, o dragoste de artă naivă, copilărească și mistuitoare"85. Putem sesiza aici făcîndu-și apariția contururile Sămănătorismului. Relația lui Iorga cu Caragiale s-a stricat. Marele scriitor satiric era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
plîngea de "intenția clară a cîtorva dintre membri de a-l ține mult timp să aștepte la ușa Academiei"99. A continuat să-și țină cursurile, întîmpinînd dificultăți financiare și scriind mai multe articole pentru "Arhiva", "Revista istorică" și "Revista critică". Intrigile au continuat, degenerînd în insulte și atacuri în presă. După părerea lui Iorga, profesorul Tocilescu plagiase cîteva dintre lucrările lui, a căror publicare reușise să o oprească 100. În 1899, Iorga a scris un articol în "Indépendence Roumaine". Începînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]