52,706 matches
-
decembrie. Sentimentul polonez a reacționat puternic, deoarece considera că Polonia și Lituania sunt o uniune istorică și mai ales deoarece considerau orașul Wilna (Vilnius), propus drept noua capitală a Lituaniei, drept oraș polonez. Consiliul de Regență a solicitat admiterea la negocierile cu guvernul bolșevic în timpul călătoriilor la Berlin și Viena de la începutul lui 1918, dar a câștigat doar promisiunea cancelarului german de a recunoaște guvernul polonez cu rol consultativ. Reprezentanții bolșevicilor au refuzat și aceasta, ei nerecunoscând nicio legitimitate a guvernului
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
venit atât din partea generalului Dmitri Șcerbaciov - comandantul rus al Frontului din Moldova (care a precizat că trupele vor fi retrase după îndeplinirea misiunii acestora) cât și în mod aparent paradoxal din partea Puterilor Centrale, interesate să flexibilizeze pe românii angajați în negocierile de pace de la Focșani, prin oferirea în compensație pentru teritoriul dobrogean a celui basarabean. Mai mult, luând act de declarațiile lui Woodrow Wilson și ale lui Lloyd George, prim miniștrii Ion I. C. Brătianu și mai apoi Alexandru Averescu au ajuns
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
comunicat ofițerilor români faptul că soldații sunt prinși în capcană, sfătuindu-l fără succes pe colonelul Popescu să atace imediat gara pentru a o ocupa. După ce un ofițer rus a apărut pentru a cere predarea eșalonului, a fost trimis pentru negocieri ofițerul Andrei Ghighiniță, dar în timp ce acesta ieșea din gară împreună cu ofițerul rus, trupele "Front - Otdelului" au atacat detașamentul de ardeleni. În același timp în care primii morți și răniți au căzut dintre soldații ardeleni, Ghighiniță s-a întors la compania
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
aproximativ 250 de voturi, după ce au verificat voturile de peste mări. Pe 11 aprilie, Zapatero a fost reales Prim-Ministru cu 169 de voturi, 58 pro și 23 de abțineri. Partidele Naționaliste și Uniunea de Stânga s-au abținut, și continua negocierile cu guvernul. La cei 145 deputați ai PP s-au mai alăturat încă 4. Una a fost Roșa María Díez González, fostă socialistă europarlamentara care a format un nou partid cu sediul în Țară Bascilor în opoziție față de dorința lui
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]
-
luptând, spre Prut. După proclamarea independenței Basarabiei, în cadrul Armatei Române unitățile "Corpului de Voluntari Ardeleni-Bucovineni" au ajutat la curățarea și izgonirea peste Nistru a trupelor bolșevice. Împrejurările nefavorabile asociate cu încheierea Armistițiului de la Focșani și mai apoi cele asociate cu negocierile de pace din primăvara anului 1918, au făcut ca dezideratul grupării tuturor voluntarilor ardeleni și bucovineni să fie temporar, imposibil. Mai mult, odată cu începerea tratativelor de pace situația a devenit foarte grea pentru aceștia, deoarece mulți dintre ei fuseseră condamnați
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
a fost mai întâi pus în practică pentru lupta contra huliganismului (prin partajul semnalmentelor de interdicții luate contra unor persoane), dar care se extinde acum la prevenirea traficurilor ilegale de bunuri, de servicii sau de persoane. La 13 mai 2004, negocierile cu Elveția pentrtu participarea la Spațiul Schengen au reușit. 54,6 % din votanți au aprobat această adeziune prin vot popular la data de 5 iunie 2005. Elveția a devenit astfel membru al Spațiului Schengen, în aceleași condiții ca și celelalte
Convenția de la Schengen () [Corola-website/Science/337312_a_338641]
-
tra tament. În iunie 1564, la Stockholm, Cecilia s-a căsătorit cu Christopher II, Margraf de Baden-Rodemachern (1537-1575). Nunta a fost mult mai puțin luxoasă față de cea a surorii ei Anna și se pare că n-au avut loc multe negocieri pentru realizarea căsătoriei. În spatele căsătoriei se pare că nu a stat nici un scop politic. Imediat după nuntă ea a călătorit în Anglia, într-o vizită oficială de stat. A ajuns în toamna anului 1565 după o călătorie de 400 de
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
a dat sarcina de a negocia o alianță între Suedia și Anglia pentru a asista Suedia în încercarea sa de a face pace în războiul dintre Suedia și Danemarca. Există rapoarte contradictorii cu privire la modul în care ea a gestionat aceste negocieri. Cecilia a încercat să o facă pe Elisabeta să se amestece în problema fratelui ei Ioan iar în octombrie Elisabeta i-a scris lui Eric și i-a cerut să-l elibereze pe Ioan. Cecilia a fost în contact strâns
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
Polonia să interfereze în războiul suedez împotriva Rusiei. De asemenea, el dorea asistență spaniolă pentru a securiza teritoriile italiene la care avea dreptul de pe urma soacrei sale, Bona Sforza. Cecilia l-a invitat pe Eraso la Arboga și a început propriile negocieri cu el. Ea i-a sprijinit planurile de a-l face guvernatorul spaniol și i-a oferit propria flotă pirat pentru a-i servi în războiul spaniol, în Țările de Jos. Când negocierile lui Ioan cu Spania au eșuat el
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
Eraso la Arboga și a început propriile negocieri cu el. Ea i-a sprijinit planurile de a-l face guvernatorul spaniol și i-a oferit propria flotă pirat pentru a-i servi în războiul spaniol, în Țările de Jos. Când negocierile lui Ioan cu Spania au eșuat el a devenit suspicios la relațiile Ceciliei cu Eraso. Ioan l-a plasat pe Eraso în arest la domiciliu și i-a interzis orice contact cu Cecilia. Totuși, în noaptea din 17-18 iunie 1579
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
a fost implicată în persecuția dură a calviniștilor care a inclus tortura și periodes lungi de încarcerare. A avut relații bune cu celelalte case regale și princiare și frecvent i se cerea să acționeze ca intermediar în conflicte precum și în negocierile de căsătorie. A murit la 1 octombrie 1585 după o lungă boală. A rămas una dintre cele mai cunoscute Electoare de Saxonia, în parte din cauza biografiilor scrise despre ea în secolul al XIX-lea care subliniază rolul ei tradițional ca
Anna a Danemarcei (1532–1585) () [Corola-website/Science/337392_a_338721]
-
de prizonieri de origine română. Această cifră varia în funcție de estimarea conducătorului Misiunii Militare Franceze în Siberia a Consiliului Suprem Aliat - generalul Maurice Janin sau de cea a "Comitetului Național Român" din Siberia - coroborată cu alte informații. Însărcinat ca efect al negocierilor duse în timpul Conferinței de Pace de la Paris cu organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și prizonierilor de război din în Siberia a fost Consiliul Suprem Aliat - care a asigurat tonajul maritim necesar. Tot ce a privit transportul și
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
interesează despre familia fetei și dacă sunt mulțumiți de cele aflate sunt de acord si merg împreună mai des în vizită acasă la viitoarea mireasă pentru a cunoaște fata mai bine. Înainte de a se da acordul există o serie de negocieri în legătură cu dota. După ce s-a dat acordul membrii familiei din partea băiatului vin în casa viitoarei mirese cu persoanele vârstnice. Cea mai bătrână persoana din familia mirelui îi cere mâna miresei de la tatăl său, iar după aceea se servesc dulciuri. Logodna
Nunta tradițională în Siria () [Corola-website/Science/337416_a_338745]
-
de către Rusia după Revoluția din februarie. De asemenea, avându-l alături pe Milan Rastislav Štefánik, a devenit un susținător al cauzei cehoslovace. Prima dintre probleme a fost grevată de faptul că a opus Franța și Rusia de pe poziții antagonice, în negocierile care s-au dus pentru intrarea Regatului Românei în Alianță. În acest context, lui Janin - nou numit la conducerea Misiunii, i s-a cerut "„să acorde prioritate efortului de a face România să intre în Război și de a obține
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
socialist-revoluționari, afirmând că acestea sunt ordinele lui Janin. Împrejurările predării amiralului au fost însă de așa natură, încât din punct de vedere militar garda cehoslovacă a fost depășită ca forță de cea locală. Aflat la depărtare și fără posibilitate de negociere pe plan local, generalul Janin a refuzat să ordone declanșarea unor ostilități. Odată cu amiralul a fost capturat și tezaurul imperial rus, aflat în trenul cu care s-a deplasat acesta. Premierul francez Alexandre Millerand i-a telegrafiat lui Janin pentru
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
mare de prezenți în toată provincia. Trupele otomane sunt comandate de Selim Pașa care la rândul lui se afla sub ordinele lui Derviș Pașa, comandantul vilayetului Bosnia. După izbucnirea răscoalei, turcii au încercat să câștige timp până la venirea întăririlor cerând negocieri. Rebelii doreau reducerea birurilor, ceea ce turcii au refuzat, și luptele au continuat. În august, din Bosnia au sosit 4000 de nizami, și apoi alte 4 batalioane au venit pe mare prin la Trebinje prin . Până în iulie și august, rebelii distruseseră
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Atacul a fost efectuat de 700 de muntenegreni și 2.700 de insurgenți care au cucerit o redută. Luptele au cuprins întregul oraș, cu excepția câtorva părți, rebelii capturând cantități mari de alimente și de arme. Acest succes a ajutat la negocierile cu Poarta, iar orașele sud-slave s-au organizat pentru ajutarea rebelilor. La Belgrad, Novi Sad, Zagreb, Trieste, Dubrovnik și Cetinje au fost înființate comitete de susținere a rebelilor. Pe plan extern, s-au remarcat eforturile lui Giuseppe Garibaldi și a
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
noapte către Trebišnjice. Pierderile sârbilor au fost de peste 100 de morți și răniți. La 31 ianuarie, Austro-Ungaria a cerut din nou Porții să implementeze reformele promise. Poarta a acceptat, dar rebelii nu, ceea ce i-a determinat pe austro-ungari să înceapă negocierile cu principele Nikola. Acesta dorea expansiunea teritorială a Muntenegrului și recunoașterea ca stat independent în schimbul opririi susținerii pentru rebeli. La următoarele negocieri, turcii au oferit rebelilor amnistie generală, scutirea de zeciuială pe un an, și de alte taxe pe 2
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
să implementeze reformele promise. Poarta a acceptat, dar rebelii nu, ceea ce i-a determinat pe austro-ungari să înceapă negocierile cu principele Nikola. Acesta dorea expansiunea teritorială a Muntenegrului și recunoașterea ca stat independent în schimbul opririi susținerii pentru rebeli. La următoarele negocieri, turcii au oferit rebelilor amnistie generală, scutirea de zeciuială pe un an, și de alte taxe pe 2 ani și ajutor la reconstrucția locuințelor distruse de război. Rebelii ai cerut ca o treime din teritoriu să fie atribuită creștinilor, iar
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
turci au suferit alte pierderi în urma unui atac al rebelilor. În timp ce revolta încă se desfășura, Germania, Rusia și Austro-Ungaria au propus două luni de încetare a focului în cadrul reuniunii ce a avut loc la mijlocul lunii mai. Întrte timp, se duceau negocieri și între guvernele Serbiei și Muntenegrului, care a condus la declarația de război dată Imperiului Otoman la 30 iunie 1876. Insurgenții herțegovineni au aderat la armata Muntenegrului și au contribuit la bătălia de la Vučji Do din 28 iulie 1876 si
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
au câștigat bătălia de pe lacul Smolino în septembrie 1502. În 1502, Ivan al III-lea a organizat o campanie de cucerire a Smolenskului, dar orașul a rezistat asediului întrucât moscoviții au ales o strategie slabă și nu aveau suficientă artilerie. Negocierile de pace au început pe la jumătatea lui 1502. Alexandru i-a cerut lui să acționeze ca mediator și s-a convenit un armistițiu pe șase ani în ziua de Buna Vestire (25 martie) în 1503. Marele Ducat al Lituaniei a
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
similare ca cele de care se bucura nobilimea polonă (șleahta), respectiv Libertățile de Aur. În cele din urmă, în 1569, după ce Sigismund al II-lea August a transferat Poloniei întinse teritorii ale Marelui Ducat, și după mai multe luni de negocieri, lituanienii au acceptat parțial cererile polonilor și au convenit asupra Unirii de la Lublin, prin care s-a format Uniunea Polono-Lituaniană. În faza următoare a conflictului, în 1577, Ivan al IV-lea a profitat de luptele interne din Uniune (denumite în
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
29.000 de oameni, Ștefan Báthory a cucerit Velij, Usveat Velikie Luki. În 1581, lituanienii au ars , cu 100.000 de oșteni. Ștefan Báthory a început dar nu a reușit să cucerească cetatea. Asediul prelungit și neconcludent a condus la negocieri care, cu ajutorul Antonio Possevino au dus la în care țarul a renunțat la a revendica Livonia și Polock dar nu a cedat teritorii rusești. Pacea a durat un sfert de secol, până când oastea Uniunii a invadat Rusia în 1605.
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
bărbat adult îi plătea Pskovului o marcă pe vremea când acesta era stat independent. Livonii au promis în cele din urmă să-i plătească lui Ivan până în 1557, dar când nu au făcut aceasta, au fost izgoniți din Moscova, și negocierile s-au oprit. Ivan a continuat să susțină că existența Ordinului necesita susținere pasivă din partea Rusiei, și amenința rapid cu forța armată dacă considera că e nevoie. El avea ca scop stabilirea unui coridor între Marea Baltică și noile teritorii de la
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
de transport și ei deja ridicaseră fortificații pentru a-l apăra. Ivan și-a extins cererile în iulie, cerând și Öselul, Dorpatul și Narva. Nu se întrevedea niciun acord și s-a convenit asupra unei pauze de zece zile în negocieri, timp în care s-au ținut diverse întâlniri între ruși (incluziv "zemski sobor", "Adunarea Țării") pentru a discuta problemele curente. În cadrul Adunării, reprezentanții bisericii au insistat pe necesitatea de a „păstra” Riga (care nu fusese încă cucerită) în timp ce boierii se
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]