64,222 matches
-
Originea tragediei și exegeza modernă chestiunea abordată e examinată cu infinite precauții de precizie științifică și istorico-literară), îndrăzneață pentru epoca în care a apărut (de pildă, în același capitol sunt prezentate concepția lui Friedrich Nietzsche despre tragedia greacă și ecourile teoriei nietzscheene la diferiți exegeți), lucrarea lui G. e cu deosebire interesantă și prin ultimele capitole, unde se face referire la contemporaneitate și la teatrul modern, într-o viziune cu largă deschidere filosofica și antropologica. Eseistul schițează o paralelă între condiția
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
lui Umberto Eco), iar majoritatea comportă semnificații importante pentru întreaga sfera a culturii, nefiind limitate la domeniile specializate ale cercetării istorice și de istoria artei, care fac obiectul altor cărți ale autorului. De fapt, erudiția, deschiderea către filosofie, istoria ideilor, teoria civilizațiilor, culturologie sunt însușiri prezente pretutindeni la G., chiar si in scrierile așa-zis de specialitate, care oferă o lectură agreabila și utilă și „nespecialiștilor” cultivați. SCRIERI: Moiră, mythos, dramă, București, 1969; Civilizația elenistica, București, 1974; Dacia antiqua. Perspective de
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
însușiri prezente pretutindeni la G., chiar si in scrierile așa-zis de specialitate, care oferă o lectură agreabila și utilă și „nespecialiștilor” cultivați. SCRIERI: Moiră, mythos, dramă, București, 1969; Civilizația elenistica, București, 1974; Dacia antiqua. Perspective de istoria artei și teoria culturii, București, 1982; Artă și arheologie dacica și română, București, 1982; Enciclopedia civilizației române (în colaborare), București, 1982; Artă imperiala a epocii lui Traian, București, 1984; Portretul român în România, București, 1985; Antichitate și modernitate, Brașov, 2000; Artă română în
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
interesant să vedem de ce nu ne mai place, nouă, astăzi și să vedem apoi de ce, totuși, discursul francez despre literatură este cel mai viguros dintre toate cele care alcătuiau, În urmă cu cîțiva ani, tabloul unei discipline care se numea teorie literară. Epistema literaturii franceze Atunci cînd Sartre distingea, În Situations II (1948), proza și poezia În funcție de modul În care poeții și prozatorii Întrebuințează limbajul, el nu făcea decît să observe cum paradigma culturală romantică, aceea În care rolul reprezentativ al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nici poezia nu o face, dar să fie totuși autentic În calitate de manifestare a unui interior vital. Ca expresie a acestui - putem să-l numim - transcendental, literatura trebuia analizată În sine, ca o entitate distinctă de lume. Așa s-a născut teoria literaturii, și așa a apărut, de cîțiva ani - și sub infleunța directă a epistemologiei lui Michel Foucault - epistemologia literaturii Înțeleasă ca istoria ideii literaturii moderne. Conform acesteia, literatura modernă apare În momentul În care se conturează divorțul dintre cuvinte și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fost oamenii care i-au Îndrumat cariera științifică franceză, Într-un moment În care, ajuns la Sorbona și trimis finnd cu o scrisoare de recomandare la istoricul literar Andre Aymard, este Întrebat ce vrea să studieze. Todorov răspunde: stilul și teoriile literare. Iar Aymard Îi răspunde că nu se pot studia stilul și teoriile literare În general, ci numai legate de un domeniu lingvistic național. În raport cu această limitare, studierea literaturii În general relevă de o perspectivă internaționalistă, de tipul „literaturi din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care, ajuns la Sorbona și trimis finnd cu o scrisoare de recomandare la istoricul literar Andre Aymard, este Întrebat ce vrea să studieze. Todorov răspunde: stilul și teoriile literare. Iar Aymard Îi răspunde că nu se pot studia stilul și teoriile literare În general, ci numai legate de un domeniu lingvistic național. În raport cu această limitare, studierea literaturii În general relevă de o perspectivă internaționalistă, de tipul „literaturi din toate țările, uniți-vă!” sub stindardul teoriilor formaliste. Chiar și așa, Însă, sub
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu se pot studia stilul și teoriile literare În general, ci numai legate de un domeniu lingvistic național. În raport cu această limitare, studierea literaturii În general relevă de o perspectivă internaționalistă, de tipul „literaturi din toate țările, uniți-vă!” sub stindardul teoriilor formaliste. Chiar și așa, Însă, sub acest alibi internaționalist, fiecare teoretician va Încerca să promoveze autori conaționali sau măcar foarte apropiați cultural. Barthes n-a studiat poezia americană a anilor 1960, Todorov i-a tradus În 1965 pe formaliștii ruși
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca și o ascensiune rapidă a prestigiului În Franța, pe atunci Încă țara științei literaturii. Pe de altă parte, se pare, din nou - Todorov confirmă - că trecerea studiului literaturii dinspre dreapta Înspre stînga era inevitabilă după victoria Aliaților În război. Teoria germană a esenței locale a literaturii, una dintre manifestările cele mai profunde ale lui genius loci, era discreditată. Literatura revenea ca ideea unui universal În absența oricărei determinări locale, de analizat nu numai ca operă-efect a unui fascicul de cauze
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să-l recunoască, Încă moderat: raportarea culturii franceze la ideea de Revoluție - ca ideal -, concomitentă eșecului politic și reușitei axiologice a Revoluției de la 1798-1793. Această raportare a transformat, În Franța, ideea de literatură Într-un concept operațional de anvergură În teoria nihilistă pe care o incriminează Todorov. Literatura modernă a trecut mereu pe lîngă cele două războiaie mondiale și nu a reușit să medieze nici un conflict istoric, real. Culturile anglo-saxone nu și-au pus Însă Întrebarea, nu au formult niciodată fantasma
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
știe, modernitatea este caracterizată, spun francezii, de exces. Este prea mult deci, da, este vorba tocmai despre discursul francez despre modernitate. Literatura, ca unul dintre elementele ei, nu e, În această carte altfel foarte frumoasă, abisală, nevrotică, dominată de demonul teoriei și stăpînită de mania paradoxului, aflată mai presus de orice sub imperiul Rupturii, decît o idee despre literatură, ea Însăși formulată În urma unei priviri „absolutizante”. Cred că ar trebui să nu absolutizăm noi, cei care nu scriem, cel puțin acum
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eu, cel care vorbește cu tine spunnîndu-ți spune ceva cu simpla intenție de a te face să nu-ți pierzi identitatea de celălalt - niciodată eu, niciodată cogito, niciodată. Textul 04, de pildă este un „montaj de extrase din Estetica și teoria romanului” de Bahtin și de Paysage lacustre avec Pocahontas de Arno Schmidt. Textul 09 se numește Profile de celibatari, este semnat de Claude Closky și se desfășoară ca o suită de aunțuri matrimoniale expandate (și atît). Textul 31 este o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bogății, atît culturale cît și financiare. și, nu În ultimul rînd, prestigiul oportunității Întrebărilor pe care le pune și a modului cum acestea sînt puse. Nu Întîmplător, de vreo două decenii Încoace, au apărut și În spațiul francez vedete ale teoriei modernității care se revendică de la gîndirea anglo-saxonă. Două nume notorii ale lumii științifice franceze, Vincent Descombes și Jacques Bouveresse, primul de la EHESS, ultimul profesor la Collège de France, sînt deschizători de drum În privința pătrunderii gîndirii anglo-saxone pe piața franceză; Antoine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
admitem că, În Franța și America, ea propunea două lumi - două modele de individ, de societate, dintre care unul, francez, continuă să creadă În revoluție, fie și estetică: să fie adică ideologic. Observ doar, și oricine o poate face, că teoria literară franceză a acelor ani a fost luată În seamă În America mult mai mult decît postmodernismul incipient al americanilor a atras atenția francezilor. Poate pentru că ideea revoluției culturale, politice, etc. care nu putea fi socotită depășită de francezi În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
comentatori ai prezentului cultural. Ultima victimă, În România - desigur, nu cu totul inocentă - este Ciprian șiulea. El nu-l numește postmodern pe Foucault, cum face Taylor, ci pe Deleuze. Niciunul Însă nu poate fi Încadrat ca postmodern, deși pornind de la teoriile lor au proliferat diverse discursuri postmoderne (ceea ce nu-i deloc același lucru). Merită să amintesc faptul că, Întrebat Într-un interviu ce părere are despre postmodernism, Michel Foucault răspunde că n-a auzit niciodată vorbindu-se despre așa ceva. Problema care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În calitate de substanță - conform dualismului cartezian - rămîne același. Critici contemporani ai modernității observă Însă cît de important este, pentru a cunoaște modul În care identitatea privată și publică se cîștigă astăzi, procesul delocalizării. Nu e nevoie pentru aceasta să rcurgem la teoria anarhistă a deteritorializării deleuziană. Edward W. Soja, David Harvey și Nicholas Entrikin vorbesc despre societatea contemporană În termeni economici. Ei sînt astăzi postmoderniștii marxiști pe care Roger Friedland Îi „fotografiază” Într-un comentariu la cîte o carte a fiecăruia. Soja
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
istorice, așa cum cred că estezizarea eului pe care o proclamă modernitatea franceză de mai bine de un secol este un ideal personal de urmat pînă la un punct și, În orice caz, de consumat cultural. Rămîne Însă o Întrebare : dacă teoria franceză e de fapt literatură, ce rost mai are literatura franceză ? Fără literatura franceză propriu-zisă, un autor ca Lionel Ruffel n-ar fi putut propune un concept care să dea seama de valoarea temporală a postmodernismului, Împrumutat din poetică : deznodămîntul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În același timp către trecutul pe care-l transformă și către viitorul pe care-l autorizează.” Să zăbovim puțin asupra deznodămîntului lui Ruffel. În primul rînd, e un termen dialectic, al unei dialectici dramatice, desigur. Este ceea ce-l apropie de teoria lui Semir Badirm care afirma În eseul său: „Sinonim al modernității În raport cu tradiția modernă, postmodernitatea are ca sarcină afirmarea, Împotriva unei istoricități clasice, temporalitatea proprie modernității: o temporalitate dialectică.” Francezul este interesat așadar, În cea mai mare măsură și ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aducă mai multe discursuri literare sub același acoperiș al deznodămîntului. În sprijinul autorului putem pretexta dificultatea asumată a demersului său, căci nu e ușor să integrezi două tipuri de discurs, la ora la care scriitorul nu vrea să audă de teorie, iar filozofii nu mai citesc literatură comtemporană, cu mici excepții, decît ca divertissement. Ajuns aici, aș aduce și un reproș de viziune - cu consecințe, se va vedea - a autorului asupra instituției literare franceze de azi. „Autorii În chestiune, scrie Lionel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
discurs teoretic mai mult sau mai puțin elaborat, procedeu care, dacă nu e propriu perioadei moderne (literatura clasică abundă În discursuri Însoțitoare), a fost unanim respins de către discursurile sfîrșitului care promovează o inocență creatoare și o disociere a practicii de teorie.” Fals: disocierea este una cît se poate de actuală, intervenită după extincția ultimei avangarde franceze care este cea a noului roman - dacă ne menținem În domeniul prozei - și refuzată doar de scriitorii post-textualiști, dintre care unii prezenți În corpusul lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre impresionantul tom Les Antimodernes a lui Antoine Compagnon (Gallimard, 2005), cărți care demontează prejudecata echivalenței dintre modernitate și progresism. Pasionat de Montaigne și de Proust, cărora le-a dedicat mare parte din activitatea de cercetare În domeniul istoriei și teoriei literare (La Seconde main ou le travail de la citation, 1979 și Nous, Michel de Montaigne, 1980, În cazul primului, respectiv edițiile critice ale Du côté de chez Swan și Sodome et Gomorrhe, ambele 1988, În cazul celui de-al doilea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aceasta adeziunea la modernitate. Îi vom găsi astfel printre antimodernii lui Compagnon alături de Joseph de Maistre și de Rland Barthes, pe Chateaubriand, pe Renan, pe Bloy, pe Paulhan și pe Gracq. Un singur lucru ascunde - pe jumătate doar - autorul Demonului teoriei: inspirația barthesiană a noțiunii de „antimodern”. Este vorba despre tînărul Roland Barthes, fascinat În anii ’40 de autorul Considerațiilor inactuale. Pe de altă parte, putem vedea În antimoderni o replică a postmodernilor. Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar trebui scăpată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literar mai degrabă decît de istoric al ideilor. Compagnon Îl lasă pe Thibaudet s-o formuleze: „trăsătura cea mai remarcabilă a familiei tradiționaliste este importanța ei În lumea literelor și slăbiciunea ei În lumea politică.” „Acest lucru, adaugă autorul Demonului teoriei, s-ar putea spune despre toți antimodernii noștri.” Același Thibaudet notează În 1932: „Secolul al XX-lea a văzut literele și Parisul trecînd În majoritate la dreapta În momentul În care, pe ansamblul Franței, ideile de dreapta pierdreau definitiv bătălia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se Întoarcă la secolul al XIX-lea francez, pentru a-i reda demnitatea știrbită În ultimele decenii de deconstrucție a categoriilor literare, Antoine Compagnon voise să clarifice relația pe care o Întreține tocmai cu această ultimă perioadă, cea a „demonului teoriei”. Cartea lui se adaugă, astfel, Mirajului lingvistic al lui Toma Pavel (1988, tradusă În 1993 În românește) și French Theory a lui Franșois Cusset (din 2003). Parțial, poate fi amintită aici și La Pensée ’68, a lui Alain Renaut și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca la ultimii doi filozofi citați sau, parțial, ca la Toma Pavel, ci mai degrabă despre o Încercare de Înțelegere. Nici nu se putea altfel, Compagnon fiind unul dintre ultimii, dacă nu ultimul apropiat de Barthes. II. 4. Literatura de după teorie “... și Barthes se adîncea În lectura Contelui de Monte-Cristo Înainte de a adormi”, iată parabola care justifică, În fața cititorului contemporan, ultima carte a lui Antoine Compagnon. Ne-am obișnuit, de o bucată de vreme, să citim cărți-bilanț. Iar bilanțul are un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]