524,800 matches
-
urmare, întoarce ochii ilustrează relația numită relație de subordonare. Până aici am examinat relația dintre întoarce și ochii numai din punctul de vedere al înțelesului. S-a văzut că relația aceasta e un caz particular al relației de subordonare. Când spunem că un cuvânt A exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge acțiunea redată printr-un cuvânt B, această afirmație privește conținutul relației dintre A și B ; când spunem că B impune lui A să fie la un anumit caz, afirmația privește
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
văzut că relația aceasta e un caz particular al relației de subordonare. Când spunem că un cuvânt A exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge acțiunea redată printr-un cuvânt B, această afirmație privește conținutul relației dintre A și B ; când spunem că B impune lui A să fie la un anumit caz, afirmația privește forma relației dintre A și B. Relația are diverse conținuturi și diverse forme; există totuși un element constant în această varietate: faptul că din cei doi termeni
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
E bine să se rețină că în îmbinările spală rufele și spălatul rufelor conținutul relațional e același. Forma relațională „recțiune cazuală Acuzativ a verbului" îmbracă și alte conținuturi, ca în doarme ziua, unde substantivul arată când se petrece acțiunea. Când spunem așteaptă seara, conținutul relației nu e clar, de aceea spunem că forma ei este echivocă sau ambiguă. În propoziția Întoarce ochii deschiși, ochii este determinat de deschiși. Îmbinarea ochii deschiși se încadrează în tipul de relație de subordonare, unde ochii
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și spălatul rufelor conținutul relațional e același. Forma relațională „recțiune cazuală Acuzativ a verbului" îmbracă și alte conținuturi, ca în doarme ziua, unde substantivul arată când se petrece acțiunea. Când spunem așteaptă seara, conținutul relației nu e clar, de aceea spunem că forma ei este echivocă sau ambiguă. În propoziția Întoarce ochii deschiși, ochii este determinat de deschiși. Îmbinarea ochii deschiși se încadrează în tipul de relație de subordonare, unde ochii este R, iar deschiși este S. Analiza demonstrează că S
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
același substantiv; totuși, destule nu e coordonat cu poștale; numeroase nu e coordonat cu electrice, câteva nu e coordonat cu franțuzești. Dacă ar fi coordonate, adjectivele ar admite între ele inserarea unei conjuncții coordonatoare, ori este limpede că nu putem spune nici cărți poștale și destule (sau cărți destule și poștale), nici locomotive electrice și numeroase (sau locomotive numeroase și electrice), nici romane câteva și franțuzești (sau romane franțuzești și câteva). În schimb e corectă formularea ochi mari și deschiși, deci
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cuvintelor și construcțiilor incidente - Am găsit, zise el, un vagon de clasa a doua la coada vagonului. Când a plecat de-acasă să meargă la București pe-atâția ani în școli, mama lui - de treabă femeie! - l-a sărutat. Eu, spusei fericit, nu pot nimic despre partea minții, i-a răspuns ursitoarea. Și să știi - a adăugat Nino, după ce a stat puțintel pe gânduri - că în toată vremea de zece ani pe pământ, ai să fii supus la toate necazurile, slăbiciunile
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
persoană al predicatului cu subiectul, menționăm că acesta se realizează, după opinia lui Sorin Stati, numai dacă subiectul este exprimat prin pronume personal; când subiectul este exprimat prin alte părți de vorbire (ca substantivul, despre care în mod curent se spune că nu are categoria morfologică a persoanei), fenomenul în discuție poate fi considerat recțiune, pentru că substantivul-subiect cere verbului-predicat (sau din componența predicatului, dacă ne gândim la predicatul nominal) o categorie morfologică pe care el nu o are. În al doilea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cit.). Interdependență este întotdeauna, arată autoarea, raportul dintre subiect și predicat, ca și raportul dintre regentă și o subiectivă de tipul: Cine-și pune boii în cârd cu dracu' îi scoate fără coarne, pe când în cazul unui enunț ca: Se spune că X a scris un roman raportul dintre subiectivă și regentă ar fi de dependență unilaterală obligatorie, pentru că în enunțuri ca ultimul citat cele două propoziții nu s-ar presupune reciproc, ci „numai prima o cere în mod necesar pe
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
fi trebuit să fie avute în vedere. „Propoziții care să fie exprimate numai prin subiect nu există, în schimb, în limba română”, pentru că „așa-numitele propoziții „monomembre nominale”, de tipul: Toamnă!”, sunt, de fapt, „propoziții cu predicație (unde se poate spune că predicatul este exprimat numai prin intonație, un mijloc de expresie suprasegmental, redat în general în scris, în aceste situații, prin semnul exclamării)”. În consecință, „minimul necesar pentru existența unei propoziții” în limba română se dovedește a fi numai predicatul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Predicat. Dacă ne referim la proces, deci la relațiile sintactice, între subiect și predicat există o relație de interdependență (= relație de solidaritate). Presupunând că, la nivelul procesului, am vrea să caracterizăm enunțurile fără subiect sub raportul relației subiect-predicat, nu putem spune despre ele altceva decât că , în aceste situații, relația subiect-predicat nu se manifestă sau că avem a face cu o relație subiect-predicat zero. Subordonarea subiectului față de predicat reiese și din modelul transformațional propus de Gabriela Pană Dindelegan, care include simbolul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
devenit medic. 14. Tu ai idei interesante. 15. El a clarificat toate problemele. 16. Seara citesc romane de aventuri. 17. Terminându-se ședința toți au plecat acasă. 18. A venit vremea de a pricepe și tu că nu se poate spune orice. 19. E ușor a scrie versuri. 20. E ușor să scrii versuri. 21. De zis, e ușor. 22. E ușor să zici asta. 23. Cine tace, aprobă. 24. Tăcerea înseamnă că aprobi. 25. Dacă taci înseamnă că aprobi. 26
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
în alte situații. În conformitate cu acest criteriu, se dovedește că în cadrul relației subiect-predicat nici unul dintre termeni nu este omisibil, nu se poate substitui cu zero, fără a prejudicia calitatea de enunț inteligibil a textului supus acestei probe. De aceea, se poate spune că relația dintre subiect și predicat se caracterizează prin interdependență sintactică și poate fi chiar numită interdependență. Sub acest aspect, ea se deosebește de relația predicatului cu complementul direct, unde apare o relație de subordonare, pentru că și Seara (eu) citesc
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
regent (din propoziție sau din regentă). Verbul copulativ, însă, impune numelui predicativ - prin recțiune cazul nominativ, iar când numele predicativ nu se exprimă prin nume, verbul copulativ „selectează” verbe la infinitiv sau la supin, de exemplu: Asta nu e de spus. Propoziției predicative verbul copulativ îi impune să fie introdusă prin conjuncție sau prin pronume relative, de exemplu: Vei deveni ce vrei sau prin adverbe relative, de exemplu: (Ea) este cum mi-am închipuit. Așadar, în cazul numelui predicativ (sau al
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și prin faptul că ea apare numai dacă în enunț mai există o relație de interdependență, și anume relația subiect-predicat; restricțiile formale caracteristice acestei relații sunt unilaterale, ele se manifestă numai cu direcția verb copulativ → nume predicativ (predicativă). Schematic, cele spuse mai sus s-ar putea prezenta astfel: | ↓ (1) Relația de interdependență subiectivă: S ↔ P ↑ | (2) Relația de interdependență completivă: S ↔ C | ↑ | ↓ (3) Relația de interdependență predicativă: S ↔ P ↔ N pred. | ↑ ( săgeata dublă indică relația de interdependență, iar săgețile simple indică
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
să facem câte ceva. enunțuri nominale - Sora lui - de treabă femeie - l-a îngrijit de atâtea ori... propoziții - Mă gândii să-i zic - că mai bine nu i-aș zice - să pună legume în loc de nimic. fraze - Eu sper - și ți-o spun asta ca să mă ții minte - că m-ai înțeles! „Articularea” celor două enunțuri implicate în relația de incidență se realizează prin două modalități: 1. prin pauză: „Era o voce depărtată, obosită și, i se părea, amară.” 2. prin elemente de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
acelorași mijloace joncționale ca ale atributivei. După cum atributiva circumstanțială formează o unitate de înțeles mai strânsă sau mai slabă cu regentul nominal, ea nu este sau este izolată prin intonație și pauză(în scris prin virgulă) de propoziția regentă. Altfel spus, atributiva circumstanțială arată tot o caracteristică suplimentară a obiectului, dar exprimă în același timp și un raport circumstanțial față de un verb sau un adjectiv din propoziția regentă: Țiganca,1/care știa blestămăția 2/ ce făcuse 3/, se temu, văzând frumusețea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
prin intermediul substantivului”. Predicatul circumstanțial stă mai ales pe lângă verbele care exprimă mișcarea (a merge, a umbla, a se întoarce, a fugi, a intra etc.): Seara, când Simion veni de la cărăușie, băut și morocănos, bătrâna îl aștepta la poartă, să-i spună ceva. Se întoarse înnebunit în odaie. Predicatul circumstanțial poate fi exprimat prin adjectiv: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă Prin care trece albă regina nopții moartă. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână (M.
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ca. În construcțiile de tipul Fratele meu muncește la fabrică ca strungar, predicatul circumstanțial indică funcția pe care o îndeplinește subiectul în timpul acțiunii. Substantivul strungar este aici un determinant al subiectului și exprimă calitatea, funcția acestuia în momentul acțiunii.” Exemplu: Spune-i, frate, că o să-l trimitem pe el ca instructor pe flotă. Nu numai ca director al flotei, ci și ca membru în comitetul regiunii am să te numesc. Cele mai frecvente cazuri sunt însă construcțiile cu predicate circumstanțiale exprimate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ca atare(nu prin schimbarea categoriei gramaticale). În limba română, atributul predicativ stă fie în nominativ, fie în acuzativ obiect direct - ca și în latină: Când ochii tăi încă mari se uită dulci și galeși mă pierd. De n-ați spune cu dreptate,să vă vedem măritate. Sub raportul lexico-morfologic, atributul predicativ poate fi - ca și adverbul: a) simplu - când este exprimat printr-un cuvânt: În odaia de peste tindă se auzea plin, puternic glasul bătrânului. b) perifrastic - când este exprimat printr-
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
toți o apă și-un pământ cei care veniră., frază în care am introdus subiectiva cei care veniră pe care o determină atributul predicativ toți, prezent chiar și în versul lui Eminescu. Scoțând pe toți din interiorul locuțiunii verbale, putem spune: Se făcură o apă ș-un pământ toți, cei care veniră., frază în care a trebuit să punem virgula după toți, pentru a sublinia prin intonație că el aparține propoziției principale, care stă înaintea subiectivei. Ca să accentuam și mai tare
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
7 Circumstanțialul de mod acordat Intervenind în discuția privitoare la partea de propoziție la care ne referim aici, St. Házy se referă numai la determinarea exprimată printr-un adjectiv de tipul voioasă din fetița aleargă voioasă. În astfel de comunicări - spune St. Házy ,,având în vedere ... că această parte de propoziție [în exemplul dat voioasă] este dublă subordonare și mai cu seamă faptul că ea nu aduce în comunicare un element predicativ indispensabil (ca numele predicativ) sau câtuși de puțin necesar
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pot fi considerate elemente predicative suplimentare. Aceasta fiind situația, pentru determinarea de pe lângă verbele „cu sens lexical mai slab” D. Crașoveanu propune termenul de element predicativ necesar (art. cit., p. 229). III. 10 Predicativul suplimentar Partea de propoziție numită predicativul suplimentar spune Valeria Guțu Romalo că ,,poate fi definită ca fiind realizabilă printr-un nominativ subordonat ocurent într-o structură derivată”. Structurile derivate conținând predicatul suplimentar provin din structuri primare cu organizare internă diferită, și anume, din enunțuri cu raport de coordonare
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a chema „a avea nume” (Îl cheamă Ionescu.), a denumi (Teoreticienii l-au denumit complement de agent.), a intitula (Scriitorul și-a intitulat nuvela Hangiul.), a numi (Frații l-au numit George.), a porecli (Prietenii l-au poreclit Șchiopu.), a spune „a avea nume” (Îi spune Georgescu.), a zice „a avea nume” (Îi zice Georgescu.); 2. a alege (L-au ales director.), a angaja (L-au angajat mecanic.), a desemna (L-au desemnat liderul lor.), a unge (L-au uns mitropolit
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Îl cheamă Ionescu.), a denumi (Teoreticienii l-au denumit complement de agent.), a intitula (Scriitorul și-a intitulat nuvela Hangiul.), a numi (Frații l-au numit George.), a porecli (Prietenii l-au poreclit Șchiopu.), a spune „a avea nume” (Îi spune Georgescu.), a zice „a avea nume” (Îi zice Georgescu.); 2. a alege (L-au ales director.), a angaja (L-au angajat mecanic.), a desemna (L-au desemnat liderul lor.), a unge (L-au uns mitropolit.); 3. a lua (Obraznic e
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și se produce în tăcere, în liniște, pentru a fi profundă, pentru a fi la nivelul valorii râvnite de cel care este creatorul dintr-un domeniu, indiferent care, al artei, al teoreticului, al altor sfere ale culturii. Așa încât, chiar dacă aș spune cu modestie, și cred că modestia îi stă bine oricărui om și îmi amintesc mereu, în fiecare zi, de lucrul acesta, nu ar trebui să fiu foarte entuziasmat de o asemenea recunoaștere, pentru că este una, să zicem, care vine acum
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]