524,800 matches
-
teatru”, în contextul cărora s a și prezentat piesa. Debutul meu ca dramaturg, cu un text publicat, s-a produs în revista Ateneu, în 1968, deci sunt 35 de ani de când am debutat cu seria pieselor scurte. Trebuie să-ți spun că am parcurs o experiență repetată, cu piese scurte, care au fost publicate mai ales în Tribuna, în Cronica, în Ateneu și, după aceea, regrupate în volumele Insoțitorul nevăzut, de la Cartea Românească, și Trecerea prin verandă, de la Junimea. Aici, la
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
în monotonia creației. O creație care s-a întins, iată, pe trei decenii și jumătate. Ce credeți că va rămâne în istoria literaturii dramatice de la noi? Nu mi-am pus această problemă, pentru că am modele care m-au pregătit ca să spun așa în legătură cu viitorul, cu destinul operei. Noi avem, din nefericire, în istoria teatrului românesc dramaturgi de valoare care au rămas în anonimat, în biblioteci, în cărți și cel mai vizibil și cunoscut exemplu este piesa Danton a lui Camil Petrescu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
sfârșit, față în față! Deși decorul nu e tocmai adecvat, sper să nu ne împiedice nimeni să ducem la bun sfârșit dialogul. Ești gata de start? Ce vrei, de fapt? Sunt un tip neinteresant, nu știu ceaș putea să-ți spun. Am crezut chiar că promisiunea ta e doar o formulă de a ne despărți prietenește. Sunt un om pur și simplu! Te știu modest, dar nici chiar atât ca să-mi stopezi elanul. Promit să te ajut, deși un om care
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
României”. De ce te-ai oprit doar la o singură ediție? Am, întradevăr, și aici o medalie. Chiar de aur! Din păcate, doar atît, pentru că nu a mai urmat nimic după ea. Ce-ar fi trebuit să urmeze? Un disc, să spunem. Ai, trebuie să recunosc, dreptate. Pentru că așa cum s-au reunit în volume creațiile literare premiate, puteau fi selectate pe un disc și cele mai valoroase melodii folk, de muzică populară și ușoară. Ai avea suficiente piese ca să reziste trierii pentru
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
rămas străină nicio literă. ION TUDOR IOVIAN: Dacă ai răbdare să crezi în steaua ta, nu se poate să nu răzbești Ion Tudor Iovian, în seara lansării erai copleșit de emoție, dar acum, după câteva luni, cred că îmi poți spune ce înseamnă această carte pentru tine? E destul de dificil... A fost o mare bucurie și sper că nu numai pentru mine, mai ales că venea după destui ani de când am început să public prin reviste... E chiar așa de greu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
încredere în termenul de generație, de acum aproape compromis. Nu pot însă nega o afinitate cu oameni de vârste diferite. Cum trăiește și scrie un poet la Buhuși? Ce are el pe masa de lucru? „Același soare răsare pentru toți“, spunea Dante. Dacă ai răbdare și crezi în steaua ta, nu se poate să nu răzbești odată și odată. Nu distanța dintre scriitor și Capitală trebuie să preocupe, ci distanța dintre el și el, dintre el și ceea ce scrie. Chiar dacă pecetea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
prostioare. Fata asta pe care o desenez acum nu are altceva de făcut decât să stea de vorbă cu o lebădă. Ei, poftim! Numai ca să-mi dea mie de lucru. În lucrările dumneavoastră ați pornit întâi de la desene? Să-ți spun ceva. Sunt desene care preocupă stilul grafic al desenului, ca să-l faci așa cum îl vezi în imaginație, și desene care pregătesc terenul pentru o sculptură sau o pictură. Indiferent însă dacă ești pictor sau sculptor, desenul trebuie săți fie un
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
Filiala UAP numără acum aproape 50 de membri, dintre care foarte mulți sunt tineri. Câți anume? 113 Sunt peste 20. Există o mișcare plastică bogată la Bacău. Tineri care promit. Nu numai că promit, dar au un cuvânt important de spus, începând cu Tabăra Internațională de Pictură de la Tescani, unde sunt anual invitați, și sfârșind cu numeroasele prezențe pe simezele galeriilor din Bacău, din țară și străinătate. Cine conduce tabăra de la Tescani? Pictorul Ilie Boca. După 1990, în Așezământul de Cultură
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
a II-a), Luiza Fordea (violă) și Sebastian Vîrtosu (violoncel). A cui a fost ideea? Toți suntem vrăjiți de muzica de cameră, așa că ideea ne aparține. La Conservator facem muzică de cameră, dar ca să o putem face serios, ne-am spus că e neapărată nevoie să ne unim gândurile și forțele. Cine vă îndrumă pașii? Lucrăm împreună cu maestrul Dan Prelipcean, component al cunoscutului și valorosului Cvartet „Voces”. Către ce lucrări v-ați îndreptat mai întâi? Am pregătit „Cvartetul op. 18 nr.
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
europene” mai alergând, tot la Haga, încă o cursă, iar în Spania, alte două. Cea de la Budapesta nu mi-a creat însă probleme, mai ales că îmi știam adversarele. Un semnal de alarmă a existat totuși, deși, cum v-am spus, la start n-am avut niciun fel de emoții. Cu 500 de metri înainte de finiș, Dorin mi-a strigat că sunt prea „închisă”, dar, după cum ați observat, am reușit să găsesc soluția... ...și să obțineți, cu 4:04,79, nu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
pe răbojul vieții, care în cazul de față sunt și mulți, te emoționează. Primul gând este să mulțumești lui Dumnezeu că ți-a îngăduit să ajungi aici. Privind în viitor, fiecare nouă zi este parcă tot mai importantă. Vasile Pârvan spunea că „nimeni nu știe cînd îi vine sfârșitul... important este să nu fii găsit dator“. Mă străduiesc, cu fiecare zi, să mai recuperez din datoriile față de semeni, față de domeniul de cercetare pe care, alături de școală, am încercat să-l slujesc
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
pe malul stâng al Cracăului, un fel de „Ozana“ a copilăriei mele. Dar abia după terminarea liceului m-am hotărât să urmez istoria. Ce modele ați avut? Cine v-a fost cu adevărat mentor? Dacă e vorba de modele, pot spune că au fost mai multe. De la fiecare am luat câte ceva, dar unele au fost hotărâtoare. Încă din anul întâi de facultate am fost marcat de ținuta academică a prof.univ.dr. Mircea Petrescu-Dîmbovița, azi membru al Academiei Române, care și acum, la peste
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
datorat profesorului său de literatură din liceu. Dumneavoastră ce-i datorați profesorului Eugen Simion? E normal să datorăm profesorilor noștri câte ceva din devenirea noastră. Deși la cei aproape 25 de ani, câți îi aveam, eram deja oameni formați, nu putem spune că tinerețea lui Eugen Simion, tinerețea de scriitor în primul rând a lui Nicolae Manolescu, a lui Ștefan Cazimir nu ne-a influențat, chiar dacă mai târziu unii dintre colegii mei de facultate, de an, de grupă, de viață, de cămin
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
niște ani și prin iunie ’83 l-am invitat la Bacău. Eram în comisia de bacalaureat din vara lui ’83, an în care s-a dat la teză Marin Preda. Corectam lucrările cu un coleg, n-aș vrea să-i spun numele, care a început să-i depuncteze pe elevi pentru că aceștia vorbeau altfel despre Moromeții, volumul II, nesusținând că acesta descria evoluția satului tradițional 131 românesc sub lumina binefăcătoare a socialismului epocii de aur. Acei elevi mergeau pe ideea că
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
povestit întâmplarea, afirmând că nu-l pot determina pe colegul meu să fie atent când notează, pentru că îmi depunctează copiii, care răspund corect ce-i cu tragedia satului românesc. Atunci, la rugămintea mea, mi-a dat două adeverințe, prin care spunea clar, având ca martori pe Sergiu Adam și pe Ovidiu Genaru, că în romanul Moromeții, volumul II, e vorba de dispariția acestui prinț al câmpiei, cum îl denumea el pe țăran. Adeverințe care demonstrează iată, după mai bine de un
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
am în proiect ilustrarea Luceafărului eminescian. Ilustrațiile dumneavoastră sunt nu numai superbe, ci și irepetabile. Care credeți că sunt cei mai buni ilustratori de carte de la noi? Ilustratori de primă mărime au rămas foarte puțini. Ilustratori, de altfel, e puțin spus. Eu prefer noțiunea de grafician de carte, pentru că imaginez cartea în toată complexitatea ei, de la zaț, paginație și până la concordanța cu subiectul. O parte din tineri ar avea plăcerea să lucreze, însă nu sunt stimulați îndeajuns. Nici material și nici
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
la un liceu de muzică, deoarece cel de la Bacău s-a desființat. Cine ți-a remarcat întiia oară talentul? Un compozitor ieșean, însă îndrumătorul meu dintotdeauna a fost mama. La concursul de la Focșani, președintele juriului, compozitorul Horia Moculescu, mi-a spus că am talent nativ, dar că vocea mai trebuie lucrată și că trebuie să urmez neapărat muzica. Ești solistă de muzică ușoară, compozitoare și interpretă de muzică folk. În ce ipostază te simți cel mai bine? Greu de spus, pentru că
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
a spus că am talent nativ, dar că vocea mai trebuie lucrată și că trebuie să urmez neapărat muzica. Ești solistă de muzică ușoară, compozitoare și interpretă de muzică folk. În ce ipostază te simți cel mai bine? Greu de spus, pentru că în oricare dintre ele m-aș afla, caut să fiu cât mai bună. În ceea ce privește muzica folk, îmi dau seama că sunt încă prizoniera câtorva acorduri, dar că, totodată, reușesc să compun melodii frumoase. Muzica ușoară e, orice s-ar
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
pentru că în oricare dintre ele m-aș afla, caut să fiu cât mai bună. În ceea ce privește muzica folk, îmi dau seama că sunt încă prizoniera câtorva acorduri, dar că, totodată, reușesc să compun melodii frumoase. Muzica ușoară e, orice s-ar spune, foarte grea. Poate tocmai de aceea m-am decis să urmez cursurile Școlii Populare de Artă din Iași. Când ai avut cele mai mari satisfacții? Atunci când, odată cu înregistrările la Radio Iași, am putut să intru în rândul soliștilor consacrați, când
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
geto-dacică numită clasică în literatura de specialitate, adunate pe parcursul mai multor decenii din locurile amintite: La Bucur, Pe Casadie, Pe Bahnă, în zona hotarului Umbrărești-Barcea din lunca Bârladului, Pe Boiereasca, loc situat la nord de moșia răzeșească și căruia îi spuneam în copilărie „pe din sus” (o expresie a noastră și nu un nume propriu). Dar pot fi văzute urme de acest fel și în spațiul dintre satele Slobozia și Umbrărești-Deal, loc numit de către părinții noștri În Țarnă, precum și în alte
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ceea ce documentele din secolul al XVII-lea ne arată ca fiind Bozieștii, cu dihotomia jos-sus, și Tămășenii să fi fost cândva o singură unitate, Bozieștii. La această concluzie am ajuns tot în baza documentului din 1687 care, într-un loc, spune că Ionașco Corpaci a făcut lui Miron Costin „zapis dumisali logofătului pre ocina sa din Bozieștii de Sus, care se chiamă Tămășenii acmu”. Prin urmare și Tămășenii se vede a fi fost o desprindere ulterioară din mai vechii Boziești, mai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
au fost la pricină”; Ion Bulgariu (Trifan) - „n-au fost la pricină”; Toader Hojoc (Ojoc) - „bolnav”; Vasile Căulea - „la Galați”; Gheorghe Căulea - „la Galați”; Anghel vornic - „la Galați”; Gavril Borș - „au fost la Tecuci la vremea zurbalei”; Constantin Pătrașc se spune clar că „n-au fost”, însă despre alți doi săteni de pe listă, Dumitru Borș și Manolache Ciobotariu, nu se arată nici că au fost, nici că nu au fost. Aceste persoane urmau să fie arestate la Umbrărești, de către jandarmii trimiși
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Mihalache, cu Panait Balș, satul Torcești și împrejurimile, ce țineau tot de moșia Torceștilor, trec în stăpânirea acestui ambițios boier, apoi la numeroșii săi urmași, mai cunoscuți în partea locului fiind Mihail și fratele său, Paul Balș, cărora li se spunea pe plan local Mil și Pol Balș. Pentru a lămuri și înțelege cum s-a ajuns ca stăpânii Torceștilor să-și extindă hotarul moșiei lor la vest de apa Bârladului, revenim asupra acestui aspect. Se poate constata, documentar, cum pe timpul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în context diferit, remarca lui N. Iorga, privitoare la existența unor „exemple că documentele noastre sunt adeseori lipsite de exactitate în indicațiuni genealogice”, poate fi considerată valabilă și pentru alte situații. De altfel, într-un document hotarnic din 1828 se spune că între Dimăceni și Dumbrăvița era cândva „moara lui Crăciun Cioașcă”, iar în momentul când se face hotarnica, oamenii aduși mărturisesc că „moara lui Cioașcă au fost din vechi, dar acum (1828) nu să cunoaști nici locul, nici Sirețălul n-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o primim”, deci în bună stare, făcându-se în acest sens un izvod separat, pierdut acum. Via se afla pe partea boierească și se arenda laolată cu moșia. Dar și pe partea răzeșească se practica arendășia sau, cum i se spunea pe atunci, orânda. Este înregistrat fenomenul în 1856 când un grup de răzeși încheie contract cu polcovnicul Sandu Avram și alți doi, pe o perioadă de trei ani, dar fără știrea și voia tuturor locuitorilor din sat, motiv pentru aceștia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]