939 matches
-
rău, tată, îmi pare rău. Simți cum trupul tatălui se scutură din cauza suspinelor care răbufneau dinăuntru. Nu părea un trup prea mare, și privind jos, la șuvițele rare de păr alb așezate pe scalpul pistruiat, simți că era un trup îmbătrînit, iar propriul lui trup îi păru mai puternic o clipă. — Culcă-te, tată, zise el. Acum mă simt mai bine. Pieptul nu-i mai era încordat. — Doamne, Duncan, dacă aș putea lua eu boala ta, aș face-o! Aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cei câțiva pasageri, bărbați și femei în vârstă, ședeau cuminți pe scaune cu palmele pe genunchi. Dacă n-aș fi văzut defilarea caselor de-o parte și de alta a străzii, m-aș fi crezut într-o clasă de școlari îmbătrâniți subit. În vagon domnea o stranie tăcere. Nu vorbea nimeni, toți își fereau privirile. Din prima clipă mi-am dat seama că acolo se petrecea ceva neobișnuit. Puținii pasageri care îndrăzneau să coboare la stații se furișau spre ieșire ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
au creat niște orașe geometric trasate, cum e ultra-sofisticata noastră metropolă. Curburile și disproporțiile clădirilor și ale străzilor indică un instinct artistic autentic, un simț al intensității, un fior de credință într-o certitudine interioară. Nu-i o civilizație decadentă, îmbătrânită, ci una tânără și viguroasă, plină de încredere în viitorul ei. Și totuși a încetat să existe, s-a prăbușit brusc, ca și cum, după ce ar fi străbătut, dintr-un salt, secole întregi de evoluție, ar fi intrat în declin, destrămându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrînit, slăbit de lupte și suferințe, - împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe a ostașilor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca rotocoalele țigărilor cu hașis. Ani după despărțirea de Pandora și Cain, după ce se întorsese din aventura sa siberiană, Corto îl întâlnise în Parisul boem și sacadat al jazzului pe unul dintre ofițerii ce serviseră în trenul blindat al ducesei. Îmbătrânit și solitar, ofițerul îi înmânase o carte de Turgheniev, ca și cum l-ar fi făcut părtaș la un secret al vieții sale. Sceptic, Corto îi acceptase darul cu gândul că nu o va citi cu adevărat niciodată. Destinul îi oferise însă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din boxă se uitau spre el ca o vită în pragul abatorului. În rest, era un om discret. Rar se plângea de ceva; i se părea că ar fi dăunat prestigiului său. Cu profilul lui acvilin, de pasăre de pradă îmbătrînită, stătea de obicei lângă Dodo și prefera, ca și el, să asculte. Ehoan, ce nume mai era și ăsta? poate de aceea toți îl evitau și îi ziceau simplu Hingherul, alergase toată viața după câini să-i prindă și tocmai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
perfect cu cea a fratelui meu. Era exact chipul din fotografia de porțelan, acoperit de riduri. "Ce mă examinezi așa?" m-a întrebat, fiindcă nu-mi puteam deslipi privirea de el. Avea aceeași expresie cuminte și chiar același zâmbet, acum îmbătrînit și obosit. "Semeni cu cineva", i-am zis. "Cu cine?" "Nu-l cunoști. M-am grăbit să beau vinul care mai era în sticlă ca să putem pleca mai repede de-acolo, să scăpăm de șoareci. "Să ieșim prin spate", a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poartă și râdeam amândoi. Prin bluza ușoară de in, desfăcută la piept, se zărea cicatricea oribilă făcută cu fierul roșu. Dar nu-i mai pomeneam de ea. Se întuneca la față chiar și când îmi surprindea privirea și atunci părea îmbătrînită; avea obrajii ușor căzuți și îi apărea o cută adâncă pe frunte; doar părul roșu, viu, arzând ca o flacără în lumină, rămânea ca înainte. În asemenea situații o luam de mână și mă arătam tandru. Uneori mă grăbeam să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bine să nu vă spun nimic?" Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se încruntase, dar nici un mușchi nu-i tremura pe față. Se ținea tare, canalia. Dominic își încordase gâtul de taur ca să priceapă ce se întîmpla. Dodo își frământa mâinile, îmbătrînite dar încă frumoase, cu degetele lungi, Nelson își trecea dosul palmei peste banderola neagră, de parcă se ștergea la ochiul care-i lipsea. Călugărul își trăgea fularul care-i atârna până la pământ, Anton stătea sobru, marțial, cum se cuvenea pentru un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încrederea lor. Mă prostisem, da, ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrînite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de ce: în ciuda asigurărilor mele, ei doreau să creadă că Bătrânul exista în sala cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea lui. Era Dumnezeul lor, un Dumnezeu bolnav, șchiop, îmbătrînit, chinuit de gută și maniac, cu toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dezorientat și m-am gândit că făcusem o imprudență. I-am mărturisit totul lui Dinu, ca să mă sfătuiesc cu el. Dinu a holbat ochii mari. ― Cum, ai făcut asta? ― Da. ― Și pentru ce? Era stăpânit de o agitație neobișnuită. Părea îmbătrînit brusc, obosit, cu ridurile accentuate din pricina panicii. Am avut senzația că în fața mea se găsea alt om. Un necunoscut. Ce însemnam eu pentru el? Ce reprezenta el pentru mine? Tensiunea nervoasă transforma în întrebare tot ce ne legase până atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acea țintă. Ce ar fi dacă ne-am pune întrebarea: „Cum ar putea Statele Unite să își îmbunătățească radical sistemul public de educație în următorii zece ani pentru a se asigura că viitoarea forță de muncă necesară pentru a înlocui generația îmbătrânită a celor care au reprezentat boomul demografic în anii ce au urmat celui de al Doilea Război Mondial (și a finanța viitoarea stabilitate a securității sociale), va avea aptitudinile necesare pentru a concura pe piața de desfacere globală a tehnologiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
al său și urma să înregistreze o scădere continuă a calității nivelului de trai, dacă nu aveau să fie adoptate schimbări de sistem ample. În primul rând era problema depopulării. Având drept cauză rata descrescătoare a fertilității și o societate îmbătrânită, Statele Unite își popuneau soluționarea unei probleme - nu era suficientă forță de muncă pentru a pune în mișcare motorul viitoarei economii. În același timp, se înregistra creșterea rapidă a populației hispanice la început covârșitoare în școli, care era slab pregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
în călătoria mea în această mare țară. Le mulțumesc din suflet tuturor. INDEX Deprinderea de a naviga prin viitor Abraham Spencer (mitul) abundenței petrolului adaptarea de a naviga în viitor companii riscante publicitate, riscuri provenind Afghanistan Andre Agassi Lumea dezvoltată îmbătrânită Albany NanoTech Allianz Surse alternative de energie Mobilitate permanentă Pădurile tropicale amazoniene America, viitorul Americii Principalele provocări ale viitorului Americii Provocările Chinei Clima Democrația Destinul Americii Sistemul de educație Mediul înconjurător Pregătirea pentru viitor Prognoza inovațiilor pentru viitorul Americii : un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
liceu, era cea mai inteligentă elevă din câți avuseseră vreodată. Cu toate astea, tatăl ei o retrăsese de la școală un an mai târziu, ca să o mărite cu bețivul satului. Când Kitty termina liceul În București, Ana era deja o femeie Îmbătrânită, cu trei copii, trupul plin de urmele bătăilor dese aplicate de soț, cu mâini aspre, fără educație și fără serviciu. Cum ar fi fost oare dacă s-ar fi născut ea acolo și ar fi avut viața Anei? Studiindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din boxă se uitau spre el ca o vită în pragul abatorului. În rest, era un om discret. Rar se plângea de ceva; i se părea că ar fi dăunat prestigiului său. Cu profilul lui acvilin, de pasăre de pradă îmbătrânită, stătea de obicei lângă Dodo și prefera, ca și el, să asculte. Ehoan, ce nume mai era și ăsta? poate de aceea toți îl evitau și îi ziceau simplu Hingherul, alergase toată viața după câini să-i prindă și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
perfect cu cea a fratelui meu. Era exact chipul din fotografia de porțelan, acoperit de riduri. „Ce mă examinezi așa?” m-a întrebat, fiindcă nu-mi puteam deslipi privirea de el. Avea aceeași expresie cuminte și chiar același zâmbet, acum îmbătrânit și obosit. „Semeni cu cineva”, i-am zis. „Cu cine?” „Nu-l cunoști.” M-am grăbit să beau vinul care mai era în sticlă ca să putem pleca mai repede de-acolo, să scăpăm de șoareci. „Să ieșim prin spate”, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poartă și râdeam amândoi. Prin bluza ușoară de în, desfăcută la piept, se zărea cicatricea oribilă făcută cu fierul roșu. Dar nu-i mai pomeneam de ea. Se întuneca la față chiar și când îmi surprindea privirea și atunci părea îmbătrânită; avea obrajii ușor căzuți și îi apărea o cută adâncă pe frunte; doar părul roșu, viu, arzând ca o flacără în lumină, rămânea ca înainte. În asemenea situații o luam de mână și mă arătam tandru. Uneori mă grăbeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bine să nu vă spun nimic?” Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se încruntase, dar nici un mușchi nu-i tremura pe față. Se ținea tare, canalia. Dominic își încordase gâtul de taur ca să priceapă ce se întâmpla. Dodo își frământa mâinile, îmbătrânite dar încă frumoase, cu degetele lungi, Nelson își trecea dosul palmei peste banderola neagră, de parcă se ștergea la ochiul care-i lipsea. Călugărul își trăgea fularul care-i atârna până la pământ, Anton stătea sobru, marțial, cum se cuvenea pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încrederea lor. Mă prostisem, da, ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrânite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de ce: în ciuda asigurărilor mele, ei doreau să creadă că Bătrânul exista în sala cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea lui. Era Dumnezeul lor, un Dumnezeu bolnav, șchiop, îmbătrânit, chinuit de gută și maniac, cu toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dezorientat și m-am gândit că făcusem o imprudență. I-am mărturisit totul lui Dinu, ca să mă sfătuiesc cu el. Dinu a holbat ochii mari. — Cum, ai făcut asta? — Da. — Și pentru ce? Era stăpânit de o agitație neobișnuită. Părea îmbătrânit brusc, obosit, cu ridurile accentuate din pricina panicii. Am avut senzația că în fața mea se găsea alt om. Un necunoscut. Ce însemnam eu pentru el? Ce reprezenta el pentru mine? Tensiunea nervoasă transforma în întrebare tot ce ne legase până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În mijloc. Își ridică privirea și-și salută fratele, apoi mă măsură din cap pînă În picioare. În secunda următoare, mi-am dorit să mă fi Îmbrăcat altfel, căci mi-am dat imediat seama că mă considera conservatoare, plicticoasă și Îmbătrînită. Și cine i-ar fi putut găsi vreo vină, avînd În vedere că Emma, care era doar cu un an mai tînără decît mine, părea desprinsă direct din paginile unei reviste la modă? Purta pantaloni strîmți, cu talie joasă, cizme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a răspuns preotul. M-am uitat mai bine la el. Nu se schimbase prea mult de când luase parte la pregătirea mea pentru primirea botezului. Era tot bărbatul osos, cu barba și cu părul numai cârlionți, de odinioară și nu prea îmbătrânit, numai paloarea și mâhnirea din ochi erau la el o noutate. Molipsit de amărăciune, l-am însoțit pe Rotari la mine acasă. Toată noaptea a plouat cu înverșunare, și cerul dimineții nu făgăduia o zi mai frumoasă. Am pornit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]