3,070 matches
-
Domnului poate că o să ne întâlnim iarăși. Fostul călugăr îi întrebă apoi pe cei doi încotro se vor duce. Nishi îi dezvălui neștiutor ținta lor către coasta de răsărit: La Veracruz. Ni s-a spus că de acolo o să ne îmbarcăm din nou pe vas. — Veracruz, omul să arătă uimit. E primejdios! Primejdios... — Nu știți că prin părțile acelea tribul Huaxteca pârjolește satele spaniolilor, dă foc la case și stârnește răzmerițe? Să fie vorba despre o răscoală? Așa o asuprire... nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de vânturi sezoniere. La două zile de la sosirea noastră acolo, am înfruntat vânturile năprasnice împreună cu Hasekura și cu Nishi și am mers la comandantul fortăreței San Juan de Ulúa aflată în portul din afara orașului. Voiam să cerem încuviințare ca să ne îmbarcăm pe unul dintre vasele flotei spaniole care lasă ancora aici din când în când pregătindu-se pentru călătoria peste ocean și voiam să rugăm un doctor de război priceput să-i îngrijească pe Tanaka și pe însoțitorul lui. În ce privește prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un loc acolo, doar-doar m-ar fi făcut să mă răzgândesc. În acel an, m-am alăturat unor misionari care mergeau spre Filipine adunați de părintele Juan de San Francisco și în ziua de douăzeci și doi iunie m-am îmbarcat pe o corabie cu pânze din Sevilia către Filipine. Călătoria de atunci a fost cu mult mai primejdioasă decât cea de data asta alături de japonezi. Am trecut prin încercări grele precum furtuni, boli sau lipsa de apă și de provizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un ghid aproape ininteligibil. —Excelent, așa să facem! spuse el În legătură cu noul plan. În adâncul sufletului Însă Îi părea rău după delicatesele iernatice. Ferigi sote, o, vai, pierdute În favoarea spontaneității. În urma Încă unui consiliu s-a hotărât că se vor Îmbarca imediat În autocar pentru o expediție către Templul Clopotul de Piatră, unde ar putea face o drumeție. Și-au adunat toate lucrurile de care aveau nevoie pentru ziua respectivă, pentru toți ceilalți În afară de Heidi aceasta Însemnând hainele de pe ei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
diferiților intermediari care aveau relații la hoteluri, companii aeriene și la biroul de turism care, conform străvechiului obicei de a da guanxi, Își arătaseră gratitudinea rambursându-le aproape Întregul cost al preascurtei vizite În Lijiang. La zece dimineața, s-au Îmbarcat, iar odată cu avionul ridicându-se de la pământ li se ridica și moralul. Scăpaseră de toate necazurile doar cu câteva mușcături de țânțari și ușurați de câteva mii de kuai. Noul lor ghid, domnișoara Kong, i-a Întâmpinat la aeroportul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
armată; celălalt, închinarea în fața lui Napoleon. Masoneria ajută, de data aceasta, "partidul francez" pentru că îi convenea prezența armatelor napoleoniene în țară, știind că o asemenea invazie înseamnă surparea prestigiului monarhiei. Într-adevăr, Regele Don Joîo VI e silit să se îmbarce și să se retragă, împreună cu toată suita, la Rio de Janeiro ( 1807). Dar asta nu înseamnă că masoneria a ajutat întotdeauna Franța împotriva Angliei. Lojile colaborau cu acele dintre puterile străine care încurajau revoluția și democrația, împotriva regalității și tradiției
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
forțele lui Don Miguel, îl izolează pe un vas englez și-l silește să-și demită fiul din funcția de comandant suprem al armatei. "Revolta din aprilie" (Abri'ada) a eșuat prin intervenția marilor puteri iar Infantele Don Miguel se îmbarcă, la 13 mai, pentru o lunga călătorie în străinătate. Odată cu plecarea lui Don Miguel - șeful necontestat al antirevoluției tradiționale monarhice și catolice - mișcarea de rezistență împotriva "înnoirilor" pălește. Este însă mai greu de înțeles gestul Regelui Joîo VI care, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Don Manuel și suita caută adăpost în grădină, izbutind a doua zi să se refugieze la Mafra, la treizeci de kilometri de Lisabona. Armata guvernamentală cere un armistițiu. Acesta a fost semnalul biruinței. În dimineața de 5 octombrie Regele se îmbarcă pe iachtul Amelia care-1 duce la Gibraltar. Portugalia devenise Republică. Când s-a răspândit vestea în Vila Real, unde era așteptat, că Don Manuel a abdicat și că Republica fusese instaurată - manifestația pregătită pentru slăvirea Monarhiei s-a transformat repede
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bunicii fetei, pe 63rd Street. Îi cunună un judecător. Nu știu numărul imobilului, dar e exact la două case de locuința luxoasă în care au stat Carl și Amy. O să-i telegrafiez și lui Walt, dar cred că s-a îmbarcat deja. Te rog du-te la nuntă, Buddy. Seymour e slab ca o mâță și are pe față expresia aceea extatică, de-ți taie graiul. Poate că totul o să iasă bine, dar urăsc anul 1942. Cred că o să urăsc anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ca de obicei părăsiră localul la ora Închiderii. A doua zi dimineața Tony Pavone, care dormise puțin după baiaramul din noaptea precedentă având Încă În cap parfumul numeroaselor sticle de vin consumate, se prezentă la punctul fierbinte din Calea Victoriei. Rapid Îmbarcă În mașină echipa care mai lucrase la cimiturul Giulești, pornind cu toată viteza Întracolo. Hotărât să termine În forță și repede betonarea aleelor, promise muncitorilor salarii duble plus alte advantaje cu condiția să se lucreze până la terminare câte douăsprezece ore
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
semne ori dureri, suportă corpul omenesc față de acest inuman tratament dar, bastoanele de cauciuc acolo unde loveau, se forma o umflătură a mușchilor de mărimea unei mingi de tenis iar durerile...căteva zile erau, interminabile...! Abea mai târziu, atunci când fură Îmbarcați În dubele Închisorii Tony Pavone Înțelese, dece unii s-au repezit să urce primii Îmbrâncind pe cei din jurul lor pentru a apuca loc pe cele două bănci de lemn din interiorul dubei În momentul când mașina se puse În mișcare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se va pronunța În următoarele zile. Asistă apoi la unele schimburi rapide de cuvinte Între judecător și inculpații din boxă cu el, iar În final Întoarcerea În afumătoarea tribunalului, așteptând pe alții dela diverse complete de judecată pentru a fi Îmbarcați În dubele infernului pentru Înapoierea În catacombele Dictatorului Suprem, Nicolae Ceaușescu...!! IX HIENA DEVOREAZĂ PRADA...!! În următoarele zile,Tony Pavone avea să afle prin omul său de legătură cu exteriorul, cererea de punere În libertate fusese respinsă iar procesul propiu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
destinul său care nu-l prea favorizase, Însfârșit, se va milostivi de suferințele Îndurate, dăruindu-i prosperitatea..!! Așa dar, În posesia actelor de emigrare, În ziua de 24 februarie 1984 revăzură fugitiv ospitalierul oraș al Germaniei Federale Frankfurt pe Main, Îmbarcându-se la bordul unui avion Luftansa, cu aterizare fără escală direct la aeroportul JF Kennedy din orașul New York... Tocmai se Întrebau ce vor face, cum se vor descurca cu vorbirea limbei engleze din care nu cunoșteau decât unele cuvinte reținute
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de norul de praf lăsat de camion. Se spune că hoțul care pretinde că a fost jefuit e cel mai deștept hoț. — Ei bine, ești singurul pe care mă pot baza. Îmi asum eu răspunderea cheltuielilor... Dacă e cazul, mă Îmbarc pentru Vietnam. Scot eu două sute de mii de yeni dintr-un drum, dacă mai găsesc vreo treizeci de oameni care să vină cu mine. Mai ai puțin timp la dispoziție acum, nu ? SÎnteți băut, spuse ea calm, fără să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Atunci... păi... parcă zicea că vrea să ia examenul de operator radio comunicații, treapta a doua... Ori de cîte ori avea un moment de răgaz, mai bătea ceva cu degetele... — Radiocomunicații? — Dacă lua treapta a doua, zicea el, se putea Îmbarca pe un cargou mare și atunci leafa Îi creștea de trei ori, după socotelile lui. Dar el Întotdeauna vindea pielea ursului din pădure... — Te rog să nu mă Înțelegi greșit, dar aș vrea să știu ce leafă avea la Întreprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era deosebit de atent cu oaspeții, deși mie mi se părea foarte preocupat și cam nefericit. Dar poate mi se părea doar mie... Ne-am luat rămas bun, ne-am dus rapid la aeroport și, așa cum erau regulile, toți s-au îmbarcat, urmând ca, la încheierea onorurilor oficiale, în avion să intre și Gheorghe Gheorghiu-Dej, șeful delegației, Ion Gheorghe Maurer și Corneliu Mănescu. Când a început vizita, delegația a fost transportată cu două avioane IL 18, unul cu echipaj românesc, celălalt, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un mărunțel nervos, care se mișca de două ori încolo și încoace, de câte ori ceilalți făceau numai doi pași într-o parte. Găsind o săptămână liberă pentru o expediție ca aceea, tovarășii răzbătuseră cu automobilul până la Tău și de acolo se îmbarcaseră într-o sanie cu oplene, grămădind în juru-le blăni și provizii. Acuma debarcaseră. Și încă sunau clopotele celor doi cai de la sanie, când ei se înfățișau, ca la un tovarăș căruia îi duceau de atâta vreme grija. Ieronim Dragu purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în monede de aur ușor de transportat. Apoi, într-o noapte fără lună, având un cal și câteva catârce, plecă împreună cu mama sa, nevasta, cele patru fiice și un servitor spre Almería, unde obținu de la castilieni permisiunea de a se îmbarca alături de alți emigranți spre Tlemcen. Numai că gândul lui era să se instaleze la Fès, unde aveam să-l reîntâlnim, părinții mei și cu mine, după căderea Granadei. Dacă în anul acela maică-mea plângea neostoită plecarea lui Khâli, tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de două săptămâni până la Anul Nou, a fost cuprins de o febrilitate derutantă: voia să plece imediat, trebuia să ajungă la Almeria până în trei zile. De ce la Almeria? Nu existau porturi mai apropiate, ca de pildă Adra, din care se îmbarcase Boabdil, sau La Rabita, sau Salobreña, sau Almuñecar? Nu, trebuia să fie musai Almeria și trebuia să se afle acolo până în trei zile. În ajunul plecării, Hamed a venit să ne ureze drum bun și am priceput că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împace, unchiul mi-a jurat că îl voi însoți în viitoarea călătorie; avea să se țină de cuvânt. A sosit și ziua plecării. Khâli trebuia să se alăture unei caravane de negustori care plecau spre Oran, urmând apoi să se îmbarce. Încă din zori, granadinii au venit în număr mare să-i ureze o misiune reușită și să contribuie cu câteva monede din aur la cheltuieli. În ce mă privește, mă plictiseam într-un colț, când iată că veni să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la cocioaba Khadrei, lângă Ghizeh, unde am petrecut o noapte, înainte de a ne îndrepta împreună cu Bayazid, în vârstă atunci de un an și patru luni, spre Bulak, marele port fluvial al orașului Cairo. Mulțumită unui bacșiș zdravăn, ne-am putut îmbarca fără zăbavă pe o djerma care transporta spre Alexandria o încărcătură de zahăr rafinat ce provenea din fabrica personală a sultanului. Ambarcațiunile erau numeroase la Bulak, iar unele erau chiar foarte confortabile, numai că eu țineam să ajungem în portul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orice vas inamic ce încerca să se apropie de coastă. Mai erau desigur și alte lucruri de vizitat, însă noi eram zoriți să plecăm, făgăduindu-ne să ne întoarcem într-o zi în Alexandria, dar cu sufletul liniștit. Ne-am îmbarcat așadar pe o corabie egipteană care pleca spre Tlemcen, unde ne-am odihnit o săptămână încheiată înainte de a porni la drum. Îmi îmbrăcasem straiele maghrebine și, după ce am trecut de incinta din Fès, mi-am acoperit fața cu un taylassan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Barbă Roșie că ai refuzat. Aveam tot atâta libertate de mișcare ca o păsăruică urmărită de șoim. Neputând dezvălui adevărata cauză a șovăielilor mele fără să trădez taina lui Nur, nu izbuteam să găsesc argumente. Când ar trebui să mă îmbarc? — Chiar în noaptea asta. Flota ne așteaptă în La Goulette. Am făcut un ocol ca să te luăm. Ca și cum aș fi dat glas voinței din urmă a unui condamnat, am cerut să vorbesc cu Nur. Reacția ei a fost admirabilă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai frumoase. Una dintre ele avea să devină mama convertitei. — Părinții mei luaseră hotărârea să vină să se așeze la Ferrara, îmi explica ea, unde niște veri de-ai noștri avuseseră parte de succes. Dar, pe corabia pe care ne îmbarcaserăm, a izbucnit ciuma, decimând echipajul și pasagerii. Când am acostat la Pisa, m-am pomenit singură. Tata, mama și fratele meu mai mic muriseră. Aveam opt ani. M-a luat o călugăriță bătrână. M-a dus cu ea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
reține aici. Plecați imediat, o dată cu mine! L-am potolit: — Suntem abia în decembrie. Dacă ar trebui s-o pornim pe mare, nu s-ar putea mai devreme de trei luni. — Veniți la mine la Neapole, iar de acolo vă veți îmbarca spre Tunis la începutul primăverii. Asta se poate, am zis eu gânditor. M-am grăbit însă să adaug: — Am să mă mai gândesc! Abbad n-a mai auzit ultimele cuvinte. Pentru a sărbători timida mea acceptare și a evita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]