752 matches
-
a ridicat și ea cu greu din tăciuni. Toaibă s-a întors cu fața spre ea și cuprinzându-i capul în palme și l-a apăsat pe piept pentru a-și liniști bătăile inimii... În zori de zi, două umbre îmbrățișate ședeau în mijlocul întinderii de cenușă. Pe obrajii înegriți de tăciune șiroiau lacrimile care lăsau în urmă șanțuri șerpuitoare... Geana roșie a răsăritului se profila deja pe creasta dealului când cei doi, împleticindu-se, au pornit către casă. Drumul până în ogradă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ei nu-i zic colhoz, ci gospodărie colectivă. Tot un drac îi, Marandă. Tot rob al comuniștilor ești. Diferența ar fi că nu ajungi în Siberia, dar sunt și aici destule Siberii! Una îi cea de unde vin eu! Vorbeau așa îmbrățișați, uitați de ei... Maranda a fost prima care și-a revenit. Toadere, hai și te dezbracă... 131 Au intrat în casă. Toaibă s-a așezat pe laiță și rezemându-și fruntea în palmă a întrebat: Tu Marandă! Nu ți-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca o uriașă pasăre care vrea să-și ia zborul. Am lăsat cu grabă desaga jos și am căzut în brațele bătrânului, care cu greu s-au strâns în jurul trupului meu... Îi simțeam tremurul mâinilor, semn al neputinței. Am rămas îmbrățișați o vreme, fără să ne spunem vreun cuvânt. În cele din urmă, bătrânul și-a îndreptat trupul, rămânând cu brațele atârnându-i greu în lungul trupului gârbovit... Priveam la el întristat... Parcă se împuținase în totul. În cele din urmă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
l-a văzut nimeni. S-ar mai putea divaga mult și bine, dar Dobridor este mort, antisemitismul condamnat, poporul român în suferință, ca urmare a războaielor ideologice stârnite de doctrinari. La ce bun? Lumea își trăiește urmările doctrinelor impuse sau îmbrățișate. Poate avea dreptate un rus: Pobiedonosteff, spunând: „De fericire se apropie acela care nu gândește. Să nu gândești la nimic și să nu înveți carte; știința omoară inerția". Deci, să nu cultivăm poporul! E bine, dar omul nu ar mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
intrasem în viața ei. Poate de atunci, mai știi, începuse să mă iubească. Patefonul tăcu și, în locul lui, Iliuță se apucă să cânte o doină din frunza lui vrăjită. ― Ah, dacă ar ști ei cum îi ascultăm împreună! Uite, lipiți, îmbrățișați, gură-n gură. Mă lipeam de ea, o îmbrățișam, o sărutam. Toate astea mi se păreau așa de ireale, de parcă s-ar fi petrecut în alt veac undeva departe, în cea mai frumoasă dintre cele 1001 de nopți. ― Mâine n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în curte și astfel, vor avea în fiecare an „pomul de Crăciun”, care va crește falnic și va trăi multți ani, pe când ceilalți brăduți care sunt aduși în case se usucă și după ce sunt despodobiți sunt aruncați pe foc. Și îmbrățișați, mama și copilul care simțea cum îi revine sănătatea, îi cântară brăduțului: „O, brad frumos!” spre bucuria acestuia, care-n semn de simpatie, își scutură crenguțele, făcând să-i sune podoabele înghețate, la fel cu clinchetul clopoțeilor. Și toți trei
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
iar, ca Rege și Regină peste umbrele din Tartar. Genunea o vom trece prin melodii, Abisele din pupile ne vor iar îndrăgosti. Sângele scurs ne lasă carnea cenușie. Mormintele ni-s de acum goale pe vecie. Morți, răstigniți pe cruci îmbrățișate Sărutăm darul vieții de după moarte. Asini în veșminte ne-nveselesc în piei de om, Gheare din scoarțe ne trezesc același dor. Rămânem tot supuși în cătușe unui păcat, căci Om muri, om iubi și-om muri iar... Dintr-altă viață
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93426]
-
mînecă. CÎteva fete au Început să se plictisească fiindcă timizii nici n-aveau idee cum se dansează pe muzica asta. În schimb, dezghețații dansau cum voiau, cînd separați, cînd lipiți de fata pe care-o aleseseră și se legănau ușor, Îmbrățișați strîns, dar Întotdeauna În ritmul dansului. Au avut de toate: merengue, twist, rock, cha-cha-cha. Cu potpuriurile a Început o nebunie În toată regula: dansau, săreau, se zbenguiau, făceau trenulețe și alergau printre mese ciocnindu-se unii cu alții, merita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
voia cu ea: o săruta, o Îndepărta de el, o privea lung, o admira, o Îmbrățișa din nou, o săruta, a ciufulit-o toată. „Darling! Darling! Darling!“, striga Susan, lipsită de apărare, dar s-au mai Învîrtit de două ori Îmbrățișați. „Mastodontule!“, exclamă cînd se văzu scăpată de furia de bucurie a lui Santiago, care acum se repezea asupra lui Bobby, complet năucit și-l scotea, din luptă În cîteva secunde. Se auzea rîsul sonor al lui Juan Lucas. Următorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care îi întâlnești doar în parc cu copiii, dar care, culmea, au ajuns să știe mai multe despre tine decât prietenii din liceu? Dar pe mămica primei prietene din viața fiicei tale, prima prietenă adevărată, de mers de mână și îmbrățișat, de spus noapte bună la geam în fiecare seară și bună dimineața, tot la geam, în fiecare dimi neață - Cred că Jane doarme deja... Oare Jane s-a trezit? Oare ce face Jane? Poate își ia micul dejun... - și care
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
meu, șoptea ceva, nu învăța nimic de la mine și nu mă învăța nimic, eram trăiți fiecare de universul nostru comun, ne înțelegeam firesc, fără prea multe vorbe. Pe urmă ea zâmbea, uita, uitam și eu, afară se întuneca, stăteam așa, îmbrățișați, în mijlocul odăii, de afară nu pătrundea nici un zgomot, nici un fir de lumină, mă întindeam pe sofa. „Zenobia“, spuneam, „am scris niște poheme tâmpite, n-ai vrea să mi le citești tu ? Sunt acolo, pe masă...“. Ea lua hârtiile, se culca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am așezat pe scară să aștept și căutam cu privirea pe cer Carul Mare, când am auzit o tuse de bărbat în spatele casei. N-a fost nevoie decât de câțiva pași ca să-i descopăr pe Marta și pe Aristide dormind, îmbrățișați, pe un maldăr de iarbă uscată. M-am întors iute în casă și am băut tot ce mai rămăsese în sticla cu rachiu de coacăze. După aceea m-am simțit cumva atârnat în gol. Nu știam ce să fac. Să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
el în așa fel încât capul ei i se odihnea pe piept. Fără să spună nimic, o mângâia încet pe păr, ceea ce făcea ca lacrimile să-i curgă mai ușor. Urcară în liniște în camera ei. După ce închiseră ușa, rămaseră îmbrățișați o vreme, până când, fără vreo decizie conștientă de care să-și amintească vreunul din ei, buzele lor se atinseră. Se sărutară ușor, timid, limbile abia atingându-li-se. Mâinile ei fură primele care se mișcară, așezându-se pe pieptul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de el, era sigură că îi simțea nu doar dorința, dar și patima, nevoia, chiar și suferința. Și strigându-și propria eliberare, știa că și el putea auzi nevoia, dorința ei înfocată de a fi liberă după atâta vreme. Rămaseră îmbrățișați ore întregi, chiar după ce primul val de pasiune trecu, ardoarea lor potolindu-se cu greu. Poate era ea prea agitată, dar când se trezi, undeva după ora 2.00 a.m., nu mai putu ațipi. Uri dormea profund lângă ea, pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
am așezat pe scară să aștept și căutam cu privirea pe cer Carul Mare, când am auzit o tuse de bărbat în spatele casei. N-a fost nevoie decât de câțiva pași ca să-i descopăr pe Marta și pe Aristide dormind, îmbrățișați, pe un maldăr de iarbă uscată. M-am întors iute în casă și am băut tot ce mai rămăsese în sticla cu rachiu de coacăze. După aceea m-am simțit cumva atârnat în gol. Nu știam ce să fac. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
corectează Dan, conducîndu-mă printr-o ușă largă, În dormitor, unde patul a fost presărat cu petale de trandafir, iar cămașa mea de noapte din mătase La Perla e Întinsă pe pernă. — Vino Încoace. Dan mă trage către el și cădem, Îmbrățișați și chicotind, pe pat. Linda și Michael ne sună a doua zi dimineață, la opt. Mai Întîi sună telefonul hotelului, dar eu refuz să-l las pe Dan să răspundă, știind că nu puteau fi decît socrii mei și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îi strigă și Dan, pe fereastră, În timp ce Închide portiera. — Nu fi prostuț, sigur că vă doresc distracție plăcută, răspunde ea. Mult după ce taxiul a dat colțul și a dispărut din raza lor vizuală, Linda și Michael rămîn În stradă, strîns Îmbrățișați, Încă În stare de șoc. Dan și cu mine ne ghemuim În mașină și ne zîmbim. Discutăm În șoaptă despre reacția celor doi și despre copilașul care va veni pe lume. Îmi dau seama că sînt oameni cărora le trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de Tom, șoptește Dan. S-a Întîmplat un accident. 20 Nu sînt prea conștientă de lucrurile care se petrec imediat după aceea. Dan mă ia de braț și mă conduce afară, la mașină, și Îmi dau seama vag că sînt Îmbrățișată, văd ca prin ceață chipuri Îngrijorate, aud murmure În legătură cu cine ar trebui să vină la spital și cine ar trebui să rămînă. SÎnt conștientă de ce se Întîmplă, dar parcă aș urmări totul de la depărtare. Parcă aș fi scufundată În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
minunate călătorii cu autobuzul și cu metroul, apoi cu un alt autobuz, nesfârșite schimbări, nesfârșită Roma, frumoasă și Îndepărtată, dincolo de ferestre sau deasupra capului lor - cuibărit Între picioarele mamei, strâns și Înfundat la pieptul ei, lipit de ea, mereu prins, Îmbrățișat și salvat. O, dac-ar fi toată ziua așa - acest mod de a fi transportat, dus, protejat, și apărat - apropiați, strâns, strâns, noi doi. Un țigan Începu să cerșească apăsând cu furie tastele unui acordeon, Începu apoi o Cucaracha stridentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de un copac, până când a apărut Zinicu, un bărbat tot așa de emoționat ca și Fănița. Amândoi erau trecuți prin viață, se știau de copii, dar abia atunci, la sfârșitul verii lui 1520, se văzuseră cu adevărat. Erau doi oameni îmbrățișați și îndrăgostiți pe care Zogru îi simțea din amândouă părțile, ca și când s-ar fi aflat în inima ființei noi pe care o clădiseră. Îmbrățișarea din pădure, trupurile lor tremurătoare și fericirea care urca prin sângele în care Zogru plutea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în sfârșit, în devenire, ce dacă n-ai publicat, te și văd pe o copertă de carte... Cateluța i se păruse amuzantă și o luase acasă, după o zi de berării și discuții. Când au ajuns în dreptul blocului, erau deja îmbrățișați. Atunci stătea cu părinții, în Floreasca, într-un apartament interbelic de cinci camere. Știa că în noaptea aceea își va pierde virginitatea și nu avea emoții. Totul a mers bine până când s-a dezbrăcat. Stinsese lumina și le spusese alor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
doua oară, la Mamaia. În ambele situații, lui Andrei i s-a părut că s-a descurcat onorabil. El a fost primul ei bărbat, înduioșat și tandru peste măsură. Legătura a fost scurtă și nedureroasă, apoi au stat ore întregi îmbrățișați. Pe urmă au trecut săptămâni și nici unul nu se mai gândea la sex. Le plăcea să stea încolăciți și să povestească. A doua oară a fost o noapte superbă, pe care Andrei o mai ține minte, dar la fel de frumoase au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i se părea că toată lumea din cartier se uită după el, iar când o sărutase pe aleea blocului lor, fusese convinsă că a atins apogeul vieții: nimic mai important nu i se mai putea întâmpla. Stăteau uneori, seara, pe dig, îmbrățișați și-și spuneau ceea ce nu puteau să spună nimănui. O dată Giulia i-a povestit despre visul ei: Mi-ar plăcea să fac filme, să mă fac regizoare. Cristi rămăsese cu sămânța-n dinți: Hai fă, nu fi proastă! Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Giuliei se vedeau, dacă ar fi fost cineva care să-i vadă, ca un glob compact. Dar nu-i vedea nimeni. Zogru și perechea lui pluteau ca o minge ușoară și colorată în boarea verii, apoi din ce în ce mai repede, răsucindu-se îmbrățișați și alunecând pe lângă oameni și apoi în sângele lor, ca un titirez nebun, care trecea fără oprire, luând cu ei gândurile și sentimentele fiecăruia. Pluteau pe deasupra caselor și se lăsau ca un uragan, fericiți și entuziasmați de viteză și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
rezum la două cuvinte, care sper să-ți rămână în inimă ca o pecete: Te iubesc! Apoi, l-am îmbrățișat și l-am sărutat din nou, dovedindu-i că nu-mi păsa că îi lipsește un braț... Și stând acolo, îmbrățișați, am realizat că dragostea nu are limite. Poszar Darius, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Secusigiu - Arad profesor coordonator Nadina-Maria Szakacs Un univers paralel - part II Într-o lume condusă de bursuci, unde frica de foame domină, existau trei oameni
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]