27,540 matches
-
aceasta s-a întâmplat Ca abandon și piatră? Trec oamenii ca și cum nu ar mai trece. Pe cine aș putea să-l opresc Vorbindu-i în limba potopului Ce pe mine de mult m-a mistuit? Ce haină pot încă să îmbrac, Să semăn și eu a carne, A viață de toate zilele? Deodată să fiu suflul sacramental în gura omului ce-și paște pierderea Chiar prin glorie și ideal. Visul a tăcut exterior. Aud pași pe stradă Ce nu mai sunt
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
dragă. Rozalia mă cheamă. Mi-o lăsat domnu' adresa... Era îmbujorată, scârba, figură de țărancă zdravănă, n-avea mai mult de douăzeci de ani. Iar el, trecut bine de patruzeci. Se vedea cât de colo la ce venise, că se îmbrăcase "ca la oraș", se rujase și purta pantofi cu toc înalt. Arăta ca o slujnicuță, una d-alea care se înhăita cu cătanele prin boschete. îi trântise ușa-n nas și se sprijinise de perete, că o silă nemaipomenită o
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
lor, cu cancer la prostată ori la plămâni, cu ciroze ori paralizii, pe un pat mizerabil, cu încă patru-cinci amărâți în salon. Adormi târziu, îndoită, după ce luase o doză dublă de somnifer. A doua zi, vineri înainte de prânz, o doamnă îmbrăcată în negru, intră în mica Biserică Stavropoleos, pustie la acea oră. De la băbătia care ședea la pangal cumpără două lumânări din cele mari. Aprinse una la picioarele lui Isus Cristos și îngenunchie în fața altarului cu cealaltă lumânare pâlpâind între mâinile
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
care o au în dicționar. El se exprimă clar, analitic, ca și cum ar ține un discurs. În loc să-l epateze pe burghez, îl cucerește prin seriozitate și distincție chiar în momentul săvârșirii actelor de teribilism. Este " s-ar putea spune " un contestatar îmbrăcat cu costum și cravată. Un teoretician stilat al libertății de a trage cu pușca. Cele mai cuceritoare poeme ale lui Geo Dumitrescu rămân cele scrise la douăzeci de ani. Dezinvoltura pe care poetul o avea atunci s-a pierdut pe
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
se descărca firea paranoidă a prozatorului. Despre aceste răbufniri a relatat în jurnalul său parizian și un martor ocular, Ernst Jünger, distinsul autor al Falezelor de marmoră. Pe escriitorul german îl stingherea uniforma de ofițer în Whermacht cu care era îmbrăcat. Nu-și ascundea dezgustul față de unii camarazi cărora scufundarea în barbarie le dădea delicii și nu scăpau nici o ocazie de a-și bate joc de învinși, de rafinamentul lor cultural, acum dovadă a neputinței. L-a întâlnit pe neașteptate pe
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
căutat nimeni azi toate ferestrele aveau obloanele trase fiul împăratului a zăcut de boală vântul cel rău de la nord aducând vești de război Weng acolo se află pe calul lui călărind împotriva vântului * azi n-am avut chef să mă îmbrac am lăsat fata să plece din hainele mele-am făcut un munte în mijlocul casei ziua întreagă vântul a lovit în obloane fără haine eu nu sunt nimeni puteam rămâne așa pe vecie Seara a venit un mesager m-am îmbrăcat
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
îmbrac am lăsat fata să plece din hainele mele-am făcut un munte în mijlocul casei ziua întreagă vântul a lovit în obloane fără haine eu nu sunt nimeni puteam rămâne așa pe vecie Seara a venit un mesager m-am îmbrăcat și din nou am fost Lu Li * zece boabe roșii de fasole zece boabe albe de fasole o piatră neagră de zece ori pe zi le mut nimeni altul nu-mi știe juca jocul bucătăreasa m-a descoperit i-am
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
are putere numai asupra păsărilor intrate în odihna ascultării, în timp ce tu m-ai hrănit cu carnea cețoasă de lup și cu cuvîntul viu și lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăișuri, mi-ai luat odihna și m-ai îmbrăcat în pielea de foc a strigătului, acum eu culeg strugurii și îi așez în coșurile pîntecoase, iar vinul începe singur să boncăluiască în arterele mele în graiul insomniei, dar tu vii seară de seară în ospeția gîndului, Rabbi, și mă
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
la mine cu ochii reci și goi urangutani vicleni ai vremii mele calc pe voi ca plopii și mestecenii pe dealuri păguboase ca vulturul pe stîrvurile argintoase scurt pe doi puterile ce trebuiau să vină au venit și m-au îmbrăcat pe mine cu ele scurt pe doi poemele miraculoase ce trebuiau negreșit să se ivească s-au ivit și m-au îmbrăcat pe mine pe de-a-ntregul pe dedesubt de celule și gînduri cu ele scurt pe doi va sosi
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
ca vulturul pe stîrvurile argintoase scurt pe doi puterile ce trebuiau să vină au venit și m-au îmbrăcat pe mine cu ele scurt pe doi poemele miraculoase ce trebuiau negreșit să se ivească s-au ivit și m-au îmbrăcat pe mine pe de-a-ntregul pe dedesubt de celule și gînduri cu ele scurt pe doi va sosi din văzduhuri o bicicletă zburătoare și se va-mbrăca pe șaua sa cu mine scurt pe doi voi pleca undeva unde nu
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
miraculoase ce trebuiau negreșit să se ivească s-au ivit și m-au îmbrăcat pe mine pe de-a-ntregul pe dedesubt de celule și gînduri cu ele scurt pe doi va sosi din văzduhuri o bicicletă zburătoare și se va-mbrăca pe șaua sa cu mine scurt pe doi voi pleca undeva unde nu mă veți mai întîlni vreodată va fi bine va ploua vertical în urma urmelor mele cu viitorime lipsită de viitorimea voastră tămîioasă și laxă scurt pe doi luna
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
scrumul ce-l topește-ncet când copii: "De pe perete te privea fie un Christ îngândurat, fie o odaliscă somnoroasă sau o ducesă cu obrajii roșii și cu o înaltă coafură rococo"? Desideriu care transcrise "cu cerneală vișinie într-un caiet îmbrăcat în mătase neagră versuri". "Casa asemeni unei ființe (s.n.) inconștiente și oarbe..." Mărirea și decăderea "mătușei Valeria, a unchiului Rubin și-a spațiului" lor! Amănuntul formidabil, cehovian, al strângerii cioburilor pozei sparte de ofițerul beat în chipiu! O, ce strună
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
Doina Uricariu Îmbrățișarea Își mângâia ușor pânza acoperindu-i gâtul în crețuri mici și harnice să-mbrace pielea caldă, și degetele coborau spre umeri, și-n fulgerare peste sâni treceau, se mângâia și ațipea în el astfel iubindu-se ori măsurându-și blând singurătatea. Pe vremuri greul era dus în saci, o cobiliță ca un jug ținea
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
copiilor, nr. 988, 12-17 febr. 1943, semnată S. Casimir, cl. a IV-a primară P.-Neamț. "Odată, un pitic Cît degetul de mic Se plimba prin pădure Culegînd fragi și mure. Piticul nostru avea O căciuliță sadea, Care, cînd o îmbrăcai, Nevăzut te făceai! Dar deodată se-auzea Un zgomot... Ce era? Oameni de la circ veneau Și un pitic căutau. Cînd ei peste pitic, Mic, mic, Au dat, Fedeleș l-au legat, în cușcă l-au băgat Și l-au încuiat
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
perelor. , ca fiece pară pe care, c-o grijă infinită, domnul director, o desprinde fericit de pe crenguța ei. El va muri... „Să caute ea în dulapul unde îmi țin lucrurile de școală, trebuie să fie acolo niște hîrtie albastră de îmbrăcat caietele”. Și iar mi se umple sufletul de-o lacrimă mare, limpede, tremurătoare, lacrimă pe care-aș luat-o-n mîini și-aș purta-o ca pe însăși copilăria mea-n brațe, în lumina unei după amiezi nesfîrșite. „...și prin
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
se vălureau sub adieri de vînt cununi de mireasă armuri cavalerești măști viu colorate se-nfiorau pe stîlpii proaspăt vopsiți în fiecare zi de tîrg cărți învelite-n piele scoase din teascul unui meșter neamț sub degetele inelate ale tîrgoveților îmbrăcați în haine de duminică - nimic din ce-a fost! - privirea mi se rotește oarbă pe zidurile în dărîmare o copilă cu cîrlionți de aur și cunună de mireasă coboară Scara Fingerling plutind își împrăștie rochiile peste pietre și joacă șotron
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
departe de umbra adâncă a potecii înguste restaurante mâncătorii muzica masticației valsul porumbului cantine unele peste altele mâncare mâncare pentru toate buzunarele obsesia grăsimii călărind mușcătura hormonii și sucurile colorate prin carnea infinită parcul central rampa și eterna tinerețe joggers îmbrăcați în năpârliri se luptă cu nisipul degradării atomului fug pe patine cu rotile filtrați de ochi severi de silicon agățați pe ramurile timpului tarabă după tarabă la baza verticalelor Titanice intimidează catedralele și otrăvesc vegetația de plastic cu trilioanele de
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
domn care ne-a firitisit pentru vizita noastră într-un loc ce avea pesemne o oarecare importanță, dar eu nu-mi dădeam seama care anume. După două zile, am repetat escapada noastră. Ne-a întâmpinat de această dată un domn îmbrăcat în uniformă. Îl chema Simion, cum ni s-a recomandat. Era comandantul aeroportului Băneasa. El l-a informat pe soțul meu în legătură cu destinația acelei case singuratice, înfiptă în depărtarea pustie. Am priceput că de acolo se dirijau emisiunile primului post
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
femeie să spună ce avea de spus. “Nu chiar atât de rău”, îi răspunse. “E bine că sunt sănătos...” “Ei bine, domnule Teodorescu, de ce vă plângeți?” se interesă, din celălalt capăt al mesei, un bărbat solid și cu fața expresivă, îmbrăcat într-o uniformă ofițerească de culoare albastră, care îi venea ca turnată. Stelian nu-l recunoscu pe loc, dar bănui că trebuia să fie unul din băieții ceasornicarului. Mișu Leibovici interveni, ca să-l lămurească. “El e Aronică. Băiatul meu care
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
grafomani de cursă lungă, care-și recitesc și adnotează jurnalele după un număr oarecare de ani, apoi își recitesc și adnotează adnotările după alt număr de ani, apoi... tot așa, ca dervișii învîrtitori, pînă la istovirea mosorului, ar fi putut îmbrăca în banalități concentrice și nuditatea însemnărilor de mai sus: „într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureștilor, trecătorii puteau vedea...”. Dar, nefiind dintre acei autori care se respectă și sînt foarte respectați, prefer să vă spun drept: după
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
năuc de somn, mă străduiam, printre hurducături, să reconstitui fantasmele de peste noapte - merita, visam întotdeauna îngeri -, în fine gara exalând mirosuri grele, găseam acceleratul tras la linia a șasea, urcam la clasa boierească (aveam abonament lunar), mă tolăneam pe canapeaua îmbrăcată în catifea albastră și deschideam o carte, în câteva minute se auzea semnalul plictisit al împiegatei anunțând plecarea trenului de Pietroșița. Mă întovărășeau la drum trei-patru cuconițe, pe unele învățasem cum le cheamă - alcătuiau, la o adică, o mică familie
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
servituți nepotrivite structurii mele păcătoase și o ciosvârtă de catedră de doi bani în schimbul unei libertăți, unei comodități ispititoare dar incerte - cadristul între timp se iritase, mă obișnuisem cu temperamentul lor coleric, „te-ai hotărât?” a mârâit descoperindu-și caninii îmbrăcați în viplă, i-am spus că da, simțeam fiori de gheață pe spinare, bărbatul a scos o hârtiuță din sertar, a iscălit-o, „să mergi la secretariat pentru ștampilă, a lătrat scârbit schițând un gest cu mâna, adică pot să
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
fuste scurte, scoțiene, dansau din buric, generali activi sau în rezervă dansau manele, unii demnitari își introduceau săbii pe gâtlej și le scoteau intacte, alții nu le mai scoteau de loc, într-un cuvânt era o atmosferă de sărbătoare. Andrew, îmbrăcat în fireturi dar cu fața împietrită, mai trăgea câte un scotch, împovărat de gânduri, mireasa râgâia mortal, mai scotea din gură, mai punea pe masă dumicați nemestecați, Arthur socializa cu o prințesă dintr-un comitat îndepărtat, se pare o unguroaică
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
surâs fermecător. Atunci Andrew se scutură, mai prinse curaj și puse un genunchi în pat. “Nu te grăbi, avem tot timpul din lume”, șopti Petricia, aranjându-și părul lung pe perna trandafirie. „Stai lângă mine”. Andrew se întinse lângă ea, așa îmbrăcat cum era. Bineînțeles că proximitatea corpului ei de pictorial îi dădu fiori. Numai părul greu îi emana mii de feromoni, ce să mai vorbim de restul... Degetele ei catifelate i se cuibăriră în palmă, între trupurile lor care nu se
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
din rusește pe care sindicatul de la Atelierele Grivița le vindea o dată pe lună salariaților. La începutul anilor ‘50, taică-meu fusese ridicat de câteva ori la miezul nopții, în pijama și papuci. Reapărea după o săptămână sau două, tot noaptea, îmbrăcat cu aceeași pijama și târând aceiași papuci - ai fi zis că ieșise la latrina din fundul curții și întârziase mai mult. „Trebuie să ți se întâmple ceva urât în viață”, se mulțumea el să găsească o explicație, „altminteri începi să
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]