4,030 matches
-
Gulagul cu toate atrocitățile lui și lumea liberă în care trăim azi și poate nu o prețuim destul. S. I. P.O.2 Camera în care Dora se găsește culcată într-un pat îngust, cu gratii rabatabile, cămășoiul în care este îmbrăcată, toate sunt albe, de un alb strălucitor. Aerul are o consistență ciudată, explicabilă probabil prin mirosul puternic de dezinfectant. Camera de spital este, în mod paradoxal, animată de imaginile și sonorul prea sonor care se revarsă dintr-un televizor agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dat, am simțit că Dorina se rușinează de noi și de condiția noastră modestă. Nu își invita prietenele acasă, nu ne băga în seamă atunci când eram invitați la întâlniri cu profesorii și cu alți părinți, bineînțeles mai înstăriți, mai bine îmbrăcați, vorbind o franceză perfectă și mai siguri pe ei decât noi. Victor și cu mine nu am făcut nici o remarcă și ne-am comportat de parcă n-am fi observat nimic, aici se pare că greșeala a prins consistență. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am crezut-o retorică mult timp: "Ce-și doresc femeile?"... Evident, nici astăzi n-am aflat răspunsul. Într-o zi am fost însă pe aproape de acest everest gnoseologic. Eram în metrou, la Sankt-Petersburg, și mă așezasem, întâmplător, lângă o doamnă îmbrăcată superb, armonizată la fel de fericit de către bunul Dumnezeu cu frumusețea de bun-gust. Probabil că, involuntar, privirile mi-au poposit mai mult decât se cuvine asupra ei. Când eram aproape de coborâre, i-am mai aruncat o privire, iar doamna mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
invariabil, în cel mai șic depozit din casă, un scrin moștenit de la o străbunică. Pentru că mereu nu-mi găseam toate hainele singura certitudine... vestimentară fiind cravata tata mă amenința uneori că într-o bună zi o să mă trimită la școală îmbrăcat doar cu amărâta aceea de cravată, ceea ce mă supăra foarte. Într-o zi a picat însă nenorocirea: am pierdut cravata. Nenorocire? O adevărată dramă. O pierdusem la un joc de fotbal, pe maidanul cartierului, și acuzam sus și tare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
binevoitor de cei doi, le-a mărturisit că știe el unde este cuibul încropit de o rândunea chiar în balcon la el, însă pentru că toată familia ține foarte mult la cuibul cu puișori, să nu cumva să facă ei, domnii îmbrăcați aidoma de croitor, altceva decât să arunce o privire pe balcon. Costumatul care părea mai răsărit s-a uitat zâmbind cu mutra altuia către celălalt, a scrâșnit un Dumnezeul mamei ei de treabă și duși au fost. Motiv bun pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe o doamnă foarte frumoasă, pe cea care îl strigase. Când ne apropiarăm folosii prilejul pentru a o privi mai bine. Era suficient de tânără și nonșalanța subtilă pe care o avea o făcea extrem de plăcută. Nu era deosebit de frumos îmbrăcată, însă hainele sale feminine erau impecabile. Rochia ei era albă, lungă, finuță, cu breteluțe și un decolté foarte cuminte, en coeur. Un șal alb cu franjuri argintii îi completa ținuta care cucerea prin stilul său cumințenia ei . Ceilalți, bărbați, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pat cu grijă și îl atinsei. Apoi mâna lui lunecă ușor din a mea și adormii. Îl simții în somn plecând și îi simții depărtarea. Veni și ziua balului. Spectacolul pe care îl pregătii începu. La intrare erau două domnișoare, îmbrăcate deosebit, care primeau invitații la venire și le primeau plicurile cu bani la plecare. Pe scenă eram cei de la balet. Invitații, pe care îi serveau zece chelnerițe cu scumpeturi (caviar, șampanie, șampanele și fursecuri) luară loc . Ringul de dans era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
era teamă că Angi nu va fi acolo, aflasem că de la plecarea mea nu mai fu la nici o petrecere, însă când îl zării într-un colț mai retras împreună cu numai câteva persoane, când îl văzui tăcut, mă bucurai. Eram sofisticat îmbrăcată, timpul trecu, însă noi rămăsesem aceiași. Parcă ne dăduserăm întâlnire aici. Salutând câțiva cunoscuți traversând salonul, mă oprii în fața lui și rostii: Domnule, îmi acordați acest dans? Nu-mi răspunse, însă mă luă de mână și mă purtă până în celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unui copac. Simțea rouă rece. Fata era suplă, cu pielea albă, părul blond revărsat des în bucle mari până la genunchi. O Evă. El era mai înalt, bine făcut, cu părul negru și o virilitate remarcabilă. El era Adam. Iar el, îmbrăcat, nu nud ca ei, era Șarpele. Eu sunt Atlant, spuse el. Iar eu Eda, spuse ea. Eu, murmură, eu sunt, eu sunt..., și căzu la loc. Unde se trezi era frig tare. Mergea prin ger, zăpadă imensă. Deși aproape îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de perfecțiune. Senzația de greață ușoară pe care o am mă ajută să simt mai bine ce e în jur, ce mi se întâmplă. Localul e albastru închis cu negru, bărbații sunt la costume moderne, femeile sunt lejer și inedit îmbrăcate, iar eu sunt aici îmbrăcată în roșu, iar în minte port diversitatea și lucrătura în pietricele a unor veșminte thailandeze. Mă simt și eu mică și încrustată în imaginea minții mele. Ochii, ochii îmi sunt două pietre prețioase și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
învelit-o într-un pled. —Nu îmi este frig; este atât de cald și de plăcut, de aceea am voit să ies că mă simt în cameră ca într-o închisoare. — Te cred, dar nu poți dintr-o dată să ieși îmbrăcată lejer și nici să stai prea mult, oricât de cald ar fi afară și de frumos, fiindcă organismul dumitale este slăbit. În timp ce ele discutau, au fost întrerupte de doamna Codreanu, o bună prietenă a Silviei. —Bună, Silvia, ce faci? —Îmi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sufletul său. Puțini sunt, însă, cei cărora li se luminează calea... Marius nu era un tânăr urât. Avea chiar o înfățișare plăcută vederii și un corp bine clădit, atletic și foarte intens lucrat. Mai mult, mereu se purta încălțat și îmbrăcat foarte curat și atent dichisit, încât, de fiecare dată, când îl vedeai, puteai să juri imediat că-i proaspăt scos dintr-o cutie. De aceea, ce-i drept, el își făcuse o obișnuință din a se privi în oglindă, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu se gândea că vărsase sânge nevinovat, luând viața unui om (practic, fără motiv!). La momentul înmormântării Carlei - acel stârv rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce Istorisiri nesănătoase fericirii 63 formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doar cu cel al limbii!”, spunea dânsul adesea, explicându-se. Și, până la urmă, faptul că am remarcat, mai înainte, firea tăcută a lui a fost numai pentru ca să descriu cât mai corect și mai exact aparențele în care era acesta bine îmbrăcat, fiindcă, în esență, era mult mai veninos cu ceilalți. Propun să nu ne mire prea puternic lucrul acesta, căci, oare, în cele mai mult dintre cazurile pe care le cunoaștem cu toții, nu cumva apele cele mai liniștite sunt, desigur, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce putu el să Istorisiri nesănătoase fericirii 167 distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora stăteau nemișcați două namile de oameni, din cap până în picioare îmbrăcați numai în haine negre și purtând fiecare la brâu câte un revolver cu țeavă dublă, și ele tot negre. Erau negre, de bună seamă, tocmai pentru ca să nu lucească în lumină; tânărul le putuse observa bine, totuși, grație numai distanței mici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și de veacuri aștept această clipă. Îți cer mâna și îngăduința de a fi robul tău iar tu zână a mea și a tuturor și alături să-mi fi-i în veacul nemuririi și al fericirii. Un paj în aur îmbrăcat, imediat la cer s-a urcat pentru a da de știre marea sărbătoare când un mare spirit urmează să se căsătorească cu o zână pe care, din întâmplare, a găsit-o pe pământ. Cu ajutorul razelor, Soarele a transmis imediat; „veacuri
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
asemănare și fără să se aștepte la o așa pregătire din partea unor țărani, cum îi credeau ei pe uri. Rezultatele s-au observat de la bun început, când gardul din țepușe gemea fiind încărcat cu leșurile cailor cât și trupurile sumar îmbrăcate ale barbarilor. Când acei barbari care au scăpat de gardul cu țepușe cât și de bâtele țintuite ale urilor de pe margine au ajuns aproape de primul canal plin cu seu lichid fierbinte, unii dintre ei au încercat să renunțe, dar nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
verde" și să de chiote pe la nunți și cumetrii; nici aceia care măsluiesc cărțile și fac politică, în loc să mântuiască sufletele credincioșilor, ci întâlnești preoți, cuviincioși, plini de evlavie, adânci cunoscători ai Scripturii, cu milă către cei săraci, curat și modest îmbrăcați; dornici de muncă pentru biserică și satul lor; preoți, cari, când ți-au spus un cuvânt e sfânt, pentru toți, ascultat și respectat. Din zbuciumul acesta între stat și biserică, multă lume și-a pierdut cumpătul și a rătăcit de la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
respective a credincioșilor săi. Sfântul Ioan Damaschin meditând asupra acestei aparente încălcări dogmatice zice "Iară, fiindcă multe la Dumnezeu trupește aflăm, zise întru dumnezeiasca Scriptură cu închipuire, se cuvine a ști, că oameni fiind noi și cu acest trup gros îmbrăcați, cu neputință este a înțelege sau a grăi lucrările Dumnezeirii cele dumnezeiești și înalte și nemateriale, de nu vom unelti (născoci) semne și arătări și închipuiri de ale noastre. Câte dar s-au zis la Dumnezeu mai trupește, cu închipuire
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este transmisă prin tradiție. Tot prin tradiție însă apare un alt ritual, domestic să-i zicem, care este cu totul deosebit de cel oficial săvârșit de preoți și ierarhi și-n care se amestecă practicile rătăcirilor din cele mai îndepărtate epoci, îmbrăcate însă superficial în alba mantie a creștinismului. Și atât de mult stăpânește sufletul mulțimii tradiția acestor practici ancestrale, încât nici cei mai curajoși reformatori n-au îndrăznit să le năruiască, temându-se de o completă nereușită și de furia poporului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Aș fi pus să fii de Îndată asasinat. Întrevederea fu scurtă și avu loc În enormul vestibul, sub un tablou de Tizian arătând-o pe Danae gata să fie fecundată de Zeus sub forma ploii de aur. Álvaro de la Marca, Îmbrăcat și echipat ca pentru a lua cu asalt o galeră turcă, cu paturile pistoalelor ieșindu-i din cingătoare alături de spadă și de daga vizcaína, Îl conduse pe căpitan la locul unde englezii se pregăteau să plece Învăluiți În capele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și albă de rama ferestruicii. Eu mă găseam lângă scara caretei micii mele doamne, iar euforia dimineții și atmosfera cavalerească a situației făceau să-mi sporească Îndrăzneala. Mai contribuia la aceasta și faptul că În ziua aceea eram destul de bine Îmbrăcat, grație unui pieptar maro Închis și unor vechi pantaloni până la genunchi aparținând căpitanului Alatriste, pe care ața și acul harnicei Caridad Lebrijana le ajustaseră pe mine, făcându-le ca noi. — Azi nu e noroi pe stradă, zise, și vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mea și cu mine, secretarul ei - am fost purtați prin ținutul poetului. Personajele pe care înainte le întâlnisem doar în cărți au căpătat chip: țărani, muncitori, primari, potcovari, brutari, femei simple, care pliveau de buruieni câmpul de sfeclă, străini frumos îmbrăcați, care puneau, curioși, întrebări despre una sau alta și, da, noi înșine deveneam personaje într-unul din romanele lui. în cele din urmă l-am întâlnit și pe Strittmatter. Și el a compus pentru noi. Lucrurile s-au petrecut așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să le imite, umbla cu un neglijeu lung și cu un coșuleț de metal pe cap. Era Prințesa Prințeselor sau Crăiasa Crăieselor, nici ea nu știa ce.... Bine dar Crăița pare a fi foarte băiețoasă ! Da, și colegele ei umblă îmbrăcate ca ea, dar le place să se machieze strident și să încerce rochii din când în când. Deh, femei, glumi Bart. Da, au fost chiar impresionate când le-am învățat cum se pășește pe podium, cum te întorci, cum pozezi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de lemn de alături. Apoi duse la gură încet cana și sorbi o înghițitură, uitându-se la Arm, care i se părea ușor schimbată în ziua aceea - sau poate că nu era decât o impresie a lui din cauză că era altfel îmbrăcată? ... ... Ce este cu rugăciunea aceea, de care mi-ai pomenit zilele trecute și mi-ai spus că n-o înțeleg? își aminti el după câteva minute de tăcere, lăsând cana pe tăblia măsuței pliante și privind prin geamurile balconului înspre
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]