570 matches
-
viitoare despre Guy Domville? „O piesă de o raționalitate fină și o Înțelegere profundă a firii omenești.“ „O dramă de o inteligență și o elocvență poetică rară.“ „O capodoperă a construcției dramatice.“ Propria vanitate copilărească aproape Îl făcu să se Îmbujoreze, dar ce scriitor din lume putea afirma că nu Își făcuse niciodată asemenea visuri? Privirile Îi coborâră și mai mult pe coloană. „Teatrul Haymarket. O piesă nouă și originală inspirată din viața modernă, intitulată Soțul ideal, de Oscar Wilde.“ Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
șase luni, când mi-a spus, În mare secret, că s-a angajat.“ Urma un pasaj lung pe 7 ianuarie 1891, care rezuma relatarea lui asupra premierei de la Southport: „A fost o Încântare să Îl aud și să Îl văd Îmbujorat de triumful primelor lui ovații... mă bucur atât de mult că dragul de el a avut parte de un asemenea succes. «Premierele» ce vor să vină, vom tremura mai puțin din cauza lor.“ Își aminti de numeroase clipe de așteptare incitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dolari nu mai reprezintă mare lucru pe lumea aceasta... Acum două luni, către seară, sună emoționant telefonul. Era Dina și spune: "Costache, vino pentru ca să mă iei de aicea!" Mă duc eu să o iau, dar nu știu de unde. O caut îmbujorat prin tot orașul și dau peste ea tocmai la baia publică, unde se spăla și plângea. Cică ăla, care-și adusese tot timpul și alte femei, sfârșise prin a-i da, celei mai noi dintre ele, papucii. "Foarte bine", zic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
musculară. În pauze, împroșcînd-o cu majoritatea zoaielor reproșurilor pe care, în restaurant, ar fi dorit să le zvârle în obrazul poetului bețiv și impunător, dar care nu îi veniseră pe limbă atunci. Toate iubitele poeților români, auzindu-i numele, se îmbujorau, îl căutau, își luau lumea în cap, năvăleau peste el. El le-ar fi preferat numai pe acelea despre care se scrisese în ritm și în rimă, dar în unele seri, n-avea cum s-o dea la întors și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai era nevoie s-o hrănească. Acum nu mai trebuia să se gândească decât la ea și la Nick... unde e oare cutia aia cu spaghete Bolognese? —Bună, mami. Ne-am întors! Milly a alergat în bucătărie. Obrajii îi erau îmbujorați din cauza aerului rece de afară. Fetița a cuprins cu brațele una dintre pulpele lui Susan și a strâns-o cu afecțiune. —Bună, dovlecel. Te-ai simțit bine? Femeia a îngenuncheat în fața copilei și a început să-i descheie trenciul micuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Pe bune? Expresia de pe fața Juliei a sugerat faptul Alison urcase niște trepte bune pe scara valorică a blondei. Înseamnă că ai de-a face cu o scârbă de proporții. Ce meserie are? Amușină bagajele la aeroport? Alison s-a îmbujorat și a luat o gură de apă. Recunosc că e dificil. Dar înțeleg de ce Sofia se poartă așa. Tot ce avea i-a fost luat. Julia s-a uitat la ea cu același dispreț cu care ar fi privit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fiona s-a încruntat puțin. —Așa e. Dar n-ar trebui să ne îngropăm capetele în nisip și să pretindem că suntem fără pată. Numai Susan poate să ridice pretenția asta. Toate s-au uitat la Susan care s-a îmbujorat de parcă tocmai ar fi fost anunțată că a câștigat titlul de Miss. Femeia a luat o sticlă de apă minerală și-a strâns-o la piept. —Vreau să dedic acest premiu părinților mei, pentru tot sprijinul pe care mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o ducă Bill în casă. Tocmai termină de vorbit la telefon. Nick apăruse lângă Susan. —Bună, Jenny. Casa arată la fel de superbă ca întotdeauna, a spus el făcând un pas înainte și sărutând-o stângaci, pe obraz. —Mulțumesc. Jenny s-a îmbujorat. —Eu și Bill muncim din greu la ea. E un mod de a ne ocupa timpul. Nu mai era nevoie să adauge că îngrijirea casei însemna și un mod de a mai uita de marea lor tristețe. —Așa! Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de pe fața bărbatului. — Ce naiba tot zici acolo? De cum James a închis gura, Julia și-a dat seama că bebelușul era al lui. Cu toate că vocea bărbatului rămăsese calmă, în ochi îi apăruse o scânteie de frică, iar obrajii i s-au îmbujorat a vinovăție. Termină cu tâmpeniile, i-a sărit femeii muștarul. Julia s-a forțat să reziste impulsului de a alerga la chiuvetă ca să vomite. —Am aflat. Desigur, ăsta era un bluf în toată regula, dar Julia nu se mai obosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
izbituri ciudate, urmate de un soi de zgârieturi, pe care el le interpretă ca fiind foarte speciale. Își aminti cum inima i-o luase razna, iar gândurile toate se Îndreptară spre ea. Era prea frumos ca să fie adevărat, Își spuse Îmbujorat de o tăinuită emoție! Porni fâstâcit spre ușă și trase Încet zăvorul, Într-o stare de ciudată amețeală, Însă imaginea care i se desfășură Înaintea ochilor Îl făcu să devină dintr-o dată lucid și nervos. Cineva lăsase intenționat În fața ușii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dar atât s-a zvârcolit În el și și-a umflat obrajii precum zeul vânturilor din colțul hărților vechi, Încât a trebuit să mă dau bătută și să-l dăruiesc altcuiva. Chiar și-n somn, când fața fetei mele e Îmbujorată ca o piersicuță, tot poți distinge acea proeminență hotărâtă a bărbiei. Ultima evaluare de la școală suna așa: „Emily este o fetiță cu un acut simț al competiției și va trebui să Învețe să piardă mai elegant“. — Îți sună cunoscut, Kate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ochelari de protecție care se mișcau printre valuri. Poliția nu glumește cu chestia asta. — Au impresia că s-a comis o crimă. — Și nu-i așa? Charles...? — A fost o scenă de teatru nocturn, un spectacol pe apă ca să mai Îmbujoreze un pic afacerea cu restaurantul. Niște turiști din Orientul Mijlociu au jucat rol de clauni și pe fundal a evoluat un cor de franțuzoaice de gașcă. Cam violent, dar foarte distractiv. — Mă bucur s-aud asta, spuse Hennessy, ridicînd din sprîncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca o supă de nuntă. — Ce știi să gătești? o întrebase cumnatu-său pe Ghazal, care nici nu ridica ochii. — Păi... dolme și koresh-fesenjan, răspunsese ea, încurcându-se. — Așadar, știi să pregătești rodii, îi zisese viitoarea ei rudă și mireasa se îmbujorase la față întocmai ca rodia pârguită. Nu e chiar atât de ușor, iar asta înseamnă că preavrednica mamă care te-a învățat merită să fie slăvită de copii și nepoți, îi spusese însoțitorul. Deja se pornise să îi vorbească la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
verde, conținea Schnouda, miraculoasa cremă albă, care, după ce-a fost Întinsă pe obraz, Își transformă culoarea, sub influența aerului, Într-un trandafiriu delicat, apoi Într-un roșu stacojiu atât de natural Încât dă de-a dreptul iluzia unei pielițe Îmbujorate de sânge; colo, cutioare lăcuite, Încrustate cu sidef, care cuprindeau aur japonez și verde de Atena, culoarea aripei de cantaridă; aur și verde care se transformau Într-un purpuriu Închis Îndată ce erau umezite; lângă vase pline de pastă de alună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe care mi-ai făcut-o pentru spectacolul ăsta e atât de frumoasă - îmi cunoști corpul atât de bine... M-am așezat pe fotoliu și mi-am întins picioarele. Chestia asta avea să dureze ceva timp. Între timp, Sophie se îmbujoră de mândrie. N-o puteai acuza pe Violet că e prea subtilă, dar, de obicei, tehnica ei mergea drept la țintă. Deci te-ai dus să te întâlnești cu Philip, reluă ea. —Era deja acolo... căzut așa...ah, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Luat de val în propria-i poveste, acesta continuă: — Dacă i-ar spune să se ducă să se întindă în mijlocul drumului... Da, bine, ne-am prins, i-o tăie scurt electricianul șef. Ajutorul de maistru o lăsă mai moale, încă îmbujorat de propria-i elocvență. Am turnat și ce a mai rămas din șampanie. Am lins totul cu o grabă rușinoasă. Mă simt de parcă ar fi început deja petrecerea, zise Bez. —E, nu ne stă în cale decât un fleac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iar pielea ei era netedă și fără cusur. Și-au ridicat privirile când am trecut pe lângă ei, iar Tabitha chicotea. Nu mai avusese nici un accident în seara aceea, nu mai fuseseră probleme cu cablul, iar săritura ei fusese perfectă. Era îmbujorată datorită succesului și a apropierii de Paul și părea mai relaxată decât o văzusem vreodată în ultimele săptămâni. —Salutare la toată lumea, salut! zise ea, cu atâta efervescență încât aproape că vedeam bule ridicându-i-se de pe buze. Nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se pierdu, iar el își vârî restul de foitaj în gură, strângând din fălci și mestecând cu mișcări lungi și încete, cu obrajii umflați, de parcă ar fi fost Marie Helvin 1. Dezamăgită de complicele său într-ale bârfei, Helen se îmbujoră de furie. — Va fi foarte interesant să urmărim ce se întâmplă, sări Janey imediat. E clar că MM e pe val. Practic au venit s-o vadă aseară toate numele grele. Uite-l pe Trevor Nunn1. Toți actorii de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Te văd plictisită, ceea ce nu ți se întîmplă niciodată. Pasiența cu ași nu-i ieși. Strânse cărțile și începu să se învîrtească prin casă fără nici un rost. Căscând ușor, rupse foaia calendarului. Se uită câteva clipe la dată și se îmbujoră brusc. ― Dumnezeule! 18 noiembrie! Bine, dar mâine e ziua lui Mirciulică! Împlinește 6 ani. Scăzu vocea trăgând cu coada ochiului spre motan: Vorbește mai încet, fetițo, nu trebuie să te audă. Și acum gîndește-te la o surpriză. Mi-e teamă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sigură, că nu și-a luat rămas-bun de la domnul Panaitescu, decât superficial. Dar cine putea ști... ― Unde își petrece concediul? ― La Iași, la sora dumnealui. O femeie extrem de distinsă... În viața mea n-am văzut o caligrafie mai delicată. Se îmbujoră: Literele par niște ghiocei... A fost o singură dată în București. Am petrecut admirabil. Tricotam împreună după-amieze întregi. Ceasuri cu adevărat fermecătoare... Din nefericire, vecinii mei n-au fost suficient de amabili cu ea. Surîse: nici cu mine... ― În consecință
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și un zâmbet minunat la această Înfățișare și gata, obțineți, cum a spus Oksana, un mâncător de inimi. —OK, bine, e mișto, până la urmă, spuse Lauren, privind la Giles Monterey când acesta intră În cort. Pe neașteptate, păru să se Îmbujoreze. — Dumnezeule mare, am fluturi În stomac. A Început să-mi apară roșeața pe gât din cauza nervozității? Sorbind cu Înghițituri mari dintr-un pahar cu vin fiert, Giles Monterey se Îndreptă În colțul Îndepărtat al cortului, unde se salută voios cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca și cum ar fi făcut figurație pentru filmul Nașul. —Eu sunt Învierea și viața, a spus Domnul; cel care a crezut În mine, deși a murit, va trăi, Începu preotul cu solemnitate. —...preotul ăsta poate să mă Învie oricând, murmură Marci Îmbujorându-se. —... și oricine a trăit și a crezut În mine, nu va muri În veci. Crezi că preoților le este permis să aibă iubite? mă Întrebă Marci cu voce scăzută. — Credeam că te Împaci cu Christopher, i-am șoptit. —Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un creion și-l ascuți cu un cuțitaș. Lui Nicu îi plăcea să deseneze, dar până acum nu făcuse asta decât pe tăbliță și în zăpadă. Era prima dată că avea la dispoziție o foaie albă și un creion. Se îmbujoră și, opintindu-se ca atunci când căra un pachet greu, desenă cea mai caraghioasă vacă din viața lui și, fără să vrea, găuri hârtia în câteva locuri. Îi făcu ochiul acoperit de pata neagră ca la pirați, dar nu reuși să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
redactorilor, dar fata pufni în râs și-l apucă de bărbie, ridicându-i-o spre ea. Așa a putut el să vadă că nu arată deloc bine, în dimineața asta, un obraz crescut ca aluatul de cozonac, altul subțirel. Dar îmbujorată la amândoi. Pentru Nicu, chipul domnișoarei Iulia era ca farurile despre care scrisese nu demult în Universul, unul, la Tuzla, cu foc roșu, altul, la Mangalia, cu foc alb. Și la ea, când se-aprindea unul, când celălalt, fiindcă și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
speriat, când văzu că băiatul, alb tot de viscol, cară colivia cu o Pestriță foarte necăjită înlăuntru. Nicu arăta la fel de jigărit ca pasărea, sprâncenele i se uneau ca vârful săgeții și, cu tot frigul de afară, obrajii nu i se îmbujoraseră deloc. Nu-i place la mine nu m-a-ndrăgit io o iubesc cred că-i bolnavă i-e dor de casa ei! Vorbise ca din pușcă, fără pauze. Stai jos și trage-ți sufletul. Și portarul deschise ușa coliviei, o apucă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]