6,312 matches
-
Gheorghe Tălparu, pretinzând că sunt nepoții fostului proprietar, adică ai nebunei de la azil, și au solicitat să li se facă acte pe casă. O oră i-a bătut Gheorghe, după care a băut cu olteanul până în ziuă și s-au împăcat... N-au mai plecat chiriașii Elenei, s-au instalat în căsuța din spatele casei și au devenit oamenii buni la toate. Gheorghe s-a adaptat imediat la economia de piață, cu o ușurință de neimaginat, chiar și pentru el, care ani
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și atunci, și peste o săptămână, și acum o lună. Mă duc și mâine. Fute incredibil. El poartă încă verighetă. Eu am douăzeci și șase de ani. L-am părăsit chiar acum trei zile pentru a mia oară. Ne-am împăcat. A plâns. Mi-a zis că o să rezolve tot. Că o să divorțeze. Iar. Acum sunt vânzătoare la un magazin de pantofi și nu servesc bărbații. În schimb îmi cheltui tot salariul pe încălțăminte. Bianca Neagoe Vaccin — Nu bate, tati! Nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
câmp și nu te pricepi. De ce să te mai târâi după mine degeaba. Ia traista și du-te acasă. Mă descurc singură. Vorbea încet și ochii ei se umeziseră și luceau de plăcere, duioșie și bunătate. Răsuflă liniștită, ridică fața, împăcată în gândurile ei și, întorcându-le spatele, păși hotărâtă spre poartă cu pas cumpănit și măsurat. Zăpăcită și speriată de schimbarea bătrânei, Cerboaica se repezi pășind hotărâtă după soacră-sa. CAPITOLUL 8 Șoseaua și orașul rămaseră în urmă, departe, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din anul când Miluță venise s-o vadă.. Miluță, cumnatu-său, tocmai isprăvise școala și fusese proaspăt numit șef de gară la vreo patruzeci de kilometri în apropiere. Irina își făcea serviciul la aceeași gară de doi ani: era casieră, se-mpăca bine cu soacră-sa, motiv pentru care Miluță, acum un tânăr serios, împlinit, cu-o mustață stufoasă, neagră, cu aer de șef cu autoritate, plutea în al nouălea cer. În cui, deasupra cuierului din coarnele căzute ale lui Tudor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
avea ce să regrete și nu regreta nimic. Ducea viața pe care-o merita. O viață frustă, simplă, elementară. Își păstra vigoarea trupului și sănătatea sufletului înrudit cu esențele și cu robustețea și-nțelepciunea naturii, în așteptarea lui Tudor. Se-mpăcase cu toate: cu lipsa confortului, suplinit de frumusețea dumnezeiască din jur; cu lipsa unor alimente și mâncăruri complicate, înlocuite cu rădăcini, fructe, miere de albine, lapte de capră, ouă de tot felul, până la cele de prepeliță și, rar, carne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și nunta cailor, a iepurilor, veverițelor și-a vidrelor care se iubeau în apă. Până și lupii, cu îngăduința Tudorei, veneau aici să se-mperecheze. În cuprinsul acestei vieți ce-o împresura și cânta în ea ca o muzică, Cerboaica se-mpăcase și cu gândul că unde-i Tudor sunt "tot oameni, e bine", numai ea să-i poată trimite cât mai des pachete, care să-i păstreze sănătatea: lăptișor de matcă, salam de urs, brânzeturi și dulcețuri preparate de ea, plante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
acesta, acționează motivat, se aliază cu lituanienii și tătarii, pentru atacarea Poloniei sudice. Ștefan cel Mare(1457-1504) a fost în relații bune cu regele Cazimir al Poloniei, iar după lupta de la Baia și cu Matei Corvin, cu care s-a împăcat. A avut contacte cu Senatul Veneției, hanul tătarilor, cu marele cneaz al Moscovei, al Lituaniei, cu Papa de la Roma și alți principi creștini. Pentru a lupta cu succes împotriva turcilor s-a apropiat de Uzun Hassan, hanul turcoman din Persia
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
fiindu-mi cunoscut, un cunoscut pentru care altădată aș fi sărit și în foc: am îmbătrânit, nu glumă. (Aplauze) Amintirea este o prezență absolută. Se știe, doar, poezia este "fiica memoriei"39 și mama vitregă a viitorului. Cum să ne împăcăm cu puterea deformatoare a oglinzii, a amintirii? Iată ce povestește Ileana Mălăncioiu, dintr-o vizită făcută poetului: Pe un perete exista o oglindă ciobită, deasupra căreia era atârnat un petic dintr-o maramă veche. Aveam sentimentul că oglin-da aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu patru scaune ce se dădeau peste cap și tot aici aveau loc jocurile de Crăciun și de Paști, unde cântaU renumitele fanfare de la: Fistici, Mironiasa, Valea Mare și de la Zece Prăjini. În funcție de preț, care cânta mai ieftin, aceea era împăcată să cânte. Patru flăcăi unu și unu se aflau la învârtit scrânciobul, care era așa de înalt de aveai impresia că mai ai puțin și ajungi la Dumnezeu, ce-i drept, dacă cădeai din scaunul ce se afla în vârful
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu ale lui, iar el s-ar întâlni cu misticismul meu în lirismul lui. În ce privește cearta lui cu Divinitatea, eu sper ca Cioran să nu moară aici unde s-a născut, cum a murit Kant. Eu pe Cioran îl văd împăcat în amurg cu sine, cu Sfântul Apostol Pavel și cu Absolutul divin, pentru a nu muri în lumea aceasta. Ceea ce e ciudat la Cioran nu e neliniștea de a fi om, ci neliniștea de a fi român. COMUNISM Comunismul e
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ajută fără a le da ceva. Doar discutând, ne apropiem zilnic. Sunt prietenii mei de suflet. Mă uit la alte persoane, care tind a fi prieteni cu mine, dar cu care nu am nimic comun. Încerci să comunici, să te împaci cu unii, dar nu poți, suntem atât de diferiți. Sunt și din cei, cărora le place să fie în centrul atenției, sunt și din cei care doresc să fie lângă tine, pentru a-și face interesele proprii, dar sunt și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
nouă ființă. Fericirea ce unește două vieți „se transferă” într-o viață fragedă, pentru a crește și a înflori într-un alt vas. Pare simplu... Domnul R. constată că mintea sa „aleargă” neostoită în căutarea unor explicații care să-l „împace cu situația”. Oare chiar nu „s-a împăcat”? Încearcă o evaluare „la rece”. În continuare, face lungi popasuri în orașul Teodorei, și nu doar pentru a „rezolva” diferite treburi personale: colaborări la reviste și editură, întâlniri cu unii colegi de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
transferă” într-o viață fragedă, pentru a crește și a înflori într-un alt vas. Pare simplu... Domnul R. constată că mintea sa „aleargă” neostoită în căutarea unor explicații care să-l „împace cu situația”. Oare chiar nu „s-a împăcat”? Încearcă o evaluare „la rece”. În continuare, face lungi popasuri în orașul Teodorei, și nu doar pentru a „rezolva” diferite treburi personale: colaborări la reviste și editură, întâlniri cu unii colegi de partid. De fapt, motivul cel mai important este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
am creier de plastic? Eu ?? Și deveni atît de indignat, încît nu mai putu rosti decît atît: mulțumesc! Și plecă, hotărît s-o rupă definitiv cu Vlad, fără să mai ia în seamă chemările și încercările acestuia de a-l împăca. Atît am reușit eu să aflu privitor la cearta lor. Și mai știu că Ilinca, întîlnindu-l a patra zi pe Virgil în apropiere de casa ei (dar cu totul întîmplător, căci și Virgil uitase unde voia să se ducă atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe ce să-l pocnească atunci cînd a insistat să nu mai meargă la Peștera Liliecilor? La urma urmei fiecare cu felul său de-a fi. Eu nu mă amestec în treburile lor! Ei s-au certat, ei s-au împăcat. Asta-i. Așa că vă dau cuvîntul meu de onoare că nu am nici un gînd rău față de Vlad. Deci, îndată după plecarea de lîngă Piatra Domniței spre peșteră, Bărzăunul a spus la un moment dat că mai bine-ar fi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-l pocnească pe Bărzăun. Noroc că a intervenit iar, cu foarte multă autoritate, Ilinca și le-a spus tuturor că, dacă-l mai necăjește cineva pe Bărzăun, ea se întoarce singură acasă și se supără definitiv. Așa că s-au împăcat cu toții și s-au oprit să judece lucrurile pe îndelete. Dealtfel, din locul unde se opriseră ei, Piatra Domniței se vedea încă foarte bine. Adică de ce nu vrei tu să mergem la Peștera Liliecilor? îl întrebă Vlad pe Bărzăun. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și pe mîini de spini, își mai atraseră atenția asupra unor pete de noroi rămase pe haine, apoi Iancu Răgălie interveni cu întrebarea care sta pe buzele fiecăruia: Totuși ce-a putut fi acolo, dom'le? Nimeni nu se putea împăca cu gîndul că ceea ce trăiseră în pădure era adevărat și nu un coșmar. Exact la asta mă gîndeam și eu, zise te Nicanor, făcînd ochii mici. Nu găsesc nici un răspuns. Doar nu putem crede că sînt cu adevărat lei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Intră Ela care aduce și o servește pe Aurora cu suc și cafea. Aurora: Mulțumesc. Ela, ia loc. Ela se așează și așteaptă, ca o școlăriță care n a învățat, să fie întrebată. Aurora o salvează: Ela, cum te mai împaci cu Robo? Ela (deloc surprinsă): Doamnă, cum să vă spun, Robo de la un timp s-a schimbat... Aurora: Cum s-a schimbat?! Ela: Păi... uneori am impresia că vorbește și găndește ca un om. Aurora: Adică?! Ela: Păi... ține minte
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Martin Heidegger: arta propune o stare între ființă și neființă, posibilul devine real, și realul ideal Dacă, așa cum afirma Arthur Rimbaud, "La vraie vie est absente" adevărata viață este absentă omul fiind un străin în lume, experiența poetică încearcă să împace sufletul cu lumea, să pună acordul între ele, cum afirma Shakespeare, să le armonizeze, după cuvântul lui Rabindranath Tagore. De observat însă că absența unui eu propriu, dacă este o dramă ontologică, ea constituie totodată o mare șansă: "La vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
impresia morții unei tinere dansatoare, de a cărei artă fusese entuziasmat. Operă de mare tensiune lirică, sonetele orfice celebrează muzica, magia ei de a metamorfoza lucrurile, făpturile, universul în inefabil, ca evadare din finitudine. După Elegiile duineze, care încercau să împace viața cu moartea într-un spațiu al îngerului, Rilke depășește cele două stări în totală eliberare. Fulgerarea dicteului a survenit astfel pe crestele viziunii antinomiei esențiale a lumii ființă/ neființă, dincolo de care putea avea loc zborul ultim. Nașterea acută a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înalt, atât de departe, încât este ca și cum a fost pierdut drumul înapoi ? Sau, cunoscând starea ultimă, acea "nelume" dincolo de a fi și a nu fi, intuită de Eminescu, ființa empirică s-a dizolvat în ea, în transa revelațiilor ? Ori, ca să împăcăm și medicina, efortul-limită al minții a depășit capacitățile biologice ale substanței cerebrale ? Jaspers afirmă că "nebunia" lui Hölderlin "deschidea fereastra spre Absolut"un dincolo indefinisabil. Betina von Arnim scria despre unele din poeziile sale din acea perioadă:´"Au ceva bulversant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
chemări, a unei misiuni cosmice, și anume, transsubstanțierea poetică a lumii. Au spus-o în primul rând Platon, Pindar, apoi Hölderlin, Eminescu. Poezia este o compensație din partea justiției universale, care încearcă să repare destinul uman al perisabilității și al nesemnificativului. Împacă timpul eroziv cu veșnicia. La marii creatori ai diferitelor arte, dar mai ales în arta verbului, în poezie, există o conștiință superioară care îi impulsionează să creeze în numele acestei justiții de ordin poetic chemată să salveze viața transpunând-o într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prelungit discuția până la primul fel al mesei de prânz. Supă cu găluște, pare-se. Au tăcut cât au mâncat friptură de rață cu sparanghel și s au certat pentru prima dată serios, de când se căsătoriseră, la desert. Nu s-au împăcat niciodată pe de-a-n tregul în privința romanului, istoria unui țar rus care pleacă într-o călătorie gastronomică în lume și inventează șaptespre zece feluri de mâncare. Tatei i-a repugnat ideea și a obiectat vehement cu precădere la intențiile mamei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-mi aparține, și dacă ai să-ți dai răgaz să cugeți, vei vedea că așa trebuie să fac. Nu aș putea trăi liniștit, nu mi-aș putea clădi viitorul, nu mi-aș putea întemeia o familie dacă nu mi-aș împăca trecutul. Mă simt dator s-o fac și, oricît am încercat, nu pot să trec peste asta. Înțelegi, Hana? Lupoaica rămase mult timp fără glas. Copiii se auzeau tot mai aproape, așa că, dacă voia să mai spună ceva, acum era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se părea că s-a culcat și el cu ea, că i-a fost amantă ani în șir, că a părăsit-o scârbit, lăsând-o într-o baltă de lacrimi, îngenuncheată, și că de atunci îl sună zilnic să se împace. Dădu pe gât ce mai rămăsese pe fundul halbei și râgâi zgomotos și plin de sine. Trebuie că trecuseră ceva ore, își simțea capul monstruos și greu ca o garofiță. Ce garofiță? Ai încurcat lucrurile rău, măi Gigi... Era ca
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]