1,072 matches
-
o lojă, la teatru: mă văd pe mine însumi cum stau întins, nemișcat pe patul acoperit de mușama albăstruie, văd chipul meu care s-a liniștit ca prin farmec și are acum întipărit pe el chiar o urmă de surâs împăcat, o văd pe mama cum mă plânge, îmi strânge mâinile în mâinile ei, mi le sărută și se roagă Veniamin, nu pleca, nu pleca dragostea mea, copilul meu..., o văd pe sora medicală tristă ținând o lumânare aprinsă și gândindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
era totuna cu însuși răul, răul absolut ce trebuie neapărat distrus. Și el năzuia să se opună din toate puterile sale acestui rău și să-l distrugă. Altfel, noul ins care era Cameniță se dovedea a fi un om blând, împăcat, senin. În perioada când avusese loc metamorfoza el se dovedise locuit de anxietate, de îndoială, de panică și privise toate acestea ca pe niște semne benefice, după nesimțirea și animalitatea care-i fuseseră proprii până atunci! Acum însă tovarășul Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
benefice, după nesimțirea și animalitatea care-i fuseseră proprii până atunci! Acum însă tovarășul Cameniță își atinsese starea de liniște, de împăcare, era un om care-și pierduse teama, așa s-ar fi rezumat el pe sine însuși - Cameniță, insul împăcat, care nu se mai teme de nimic, nici de moarte. Iar pentru a completa portretul lui, cel nou, se mai cuvine adăugat faptul că purificarea de sine a lui Cameniță mersese mai departe de modificările trupești, mersese până la schimbarea felului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tot prin țară răsăreau ca niște ciuperci după ploaie manifestele pensionarului, iar tovarășul Cameniță scăpa, scăpa de cei ce voiau să-l prindă, scăpa și se întorcea acasă, în satul lui de lângă Serenite, se întorcea cu zâmbetul pe buze, liniștit, împăcat, invincibil. În decembrie ’89, când a izbucnit revolta de la Timișoara, tovarășul Cameniță s-a suit în tren și s-a alăturat manifestanților, și-a petrecut câteva nopți și zile în Piața Operei, în bătaia gloanțelor, era fericit, de când aștepta el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Timișoara, tovarășul Cameniță s-a suit în tren și s-a alăturat manifestanților, și-a petrecut câteva nopți și zile în Piața Operei, în bătaia gloanțelor, era fericit, de când aștepta el clipa aceasta, înfrunta moartea cu zâmbetul pe buze, liniștit, împăcat. Apoi, a pornit spre București și a trăit și acolo revoluția. Căderea regimului l-a umplut de fericire, acum putea să închidă ochii, ajunsese la capătul drumului. Nu s-a dovedit a fi așa. În anii următorii încă i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dovedit a fi așa. În anii următorii încă i s-a părut că mai are de luptat. A fost unul dintre cei prezenți cu trup și suflet în Piața Universității. Era însuflețit, nu simțea oboseala sau depresia, mereu cu inima împăcată, liniștită, își ducea bătălia neabătut. De fapt, își ducea, își duce existența liniștit, împăcat, nedorind nimic pentru sine, voind doar să-l uite, să-l îngroape pentru totdeauna pe vechiul Cameniță, sperând să șteargă de pe fața pământului moștenirea cumplită a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
are de luptat. A fost unul dintre cei prezenți cu trup și suflet în Piața Universității. Era însuflețit, nu simțea oboseala sau depresia, mereu cu inima împăcată, liniștită, își ducea bătălia neabătut. De fapt, își ducea, își duce existența liniștit, împăcat, nedorind nimic pentru sine, voind doar să-l uite, să-l îngroape pentru totdeauna pe vechiul Cameniță, sperând să șteargă de pe fața pământului moștenirea cumplită a acestuia. Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost al doilea vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
TIR, care s-a remarcat la numeroase competiții naționale și internaționale, prin bogăția de rezultate de merit. Pentru îndelungată activitate sportivă i s-a conferit titlul de „maestru al sportului”. A decedat în luna iunie 2006 la București, cu conștiința împăcată că și-a adus contribuția la ridicarea TIR-ului românesc la performanțe internaționale. CNEAJEVSCHI VERA - 1920 - 2003 A făcut prin activitatea ei prodigioasă mare cinste școlii bolgrădene din deceniul 30 al secolului al XX-lea. Activitatea ei s-a desfășurat
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
fi o idee excelentă. A zâmbit. Mi-a părut foarte rău atunci că nu m-a ascultat. Astăzi, mă bucur enorm că nu m-a ascultat în ceea ce te privește: ai rămas nepătat de banii Securitații și poți, cu inima împăcată, să te uiți în ochii subalternei tale Ioana Lupea. Totuși, o întrebare: dacă dl Voiculescu ar fi acceptat să-ți ofere salariul pe care l-ai cerut (nu știu dacă e adevărat, căci nu am discutat această chestiune cu dl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
astfel de lucruri; și, așadar, îmi preziceam că, în loc de a aduce bucurie prin scrierea meditațiilor mele, aș fi supărat și lezat mai degrabă cele două puteri. Dar, ajuns în acest punct, îmi replicam din nou că eu raționam cu conștiința împăcată și că, de aceea, nimeni nu ar fi fost îndreptățit să se supere pe mine, chiar dacă aș fi greșit; căci eu nu căutam ca oamenii să fie de parte mea, nici vreun avantaj trecător; și, de aceea, dacă oamenii din
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-l comentez) al Teatrului Național dintre 1993 și 2005. Așteptând Îmbarcarea pentru New York În aeroportul vienez, deși părăseam Austria, aveam impresia că părăsesc În același timp și România (al doilea exil, de data asta voluntar!) și mă simțeam, ciudat, destul de Împăcat. Mă număr printre aceia care sunt la largul lor Într-un aeroport, fapt paradoxal, pentru că nu-mi place să zbor și, cu cât zbor mai mult, cu atât frica sporește. Și totuși, pe aeroport mă simt Întotdeauna bine. E un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dar despre ce constituție putea fi vorba?! și tot singur, fără a pierde nici o oră, m-am întors la Câmpulung. Era început de septembrie. În cele câteva zile în care lipsisem, Mihai își făcuse și el plinul sufletesc și acum, împăcat, putea pleca alături de mine în cea de-a treia călătorie a noastră: aceea a munților. Pierre, din Câmpulung, Augustei la București 5 septembrie 1953 Dragii mei, Abia azi, în a treia zi de ședere a mea aici, mi-am adunat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aceasta îmi dă o seninătate meschină și o liniște de sine relativă, ucigându-mi în schimb întreaga bucurie de a gândi. Lucrul acesta ar mai putea fi explicat poate și într-un alt fel: sunt o fire în mod necesar împăcată atât cu mine însumi, cât și cu lumea dinafară. Aceasta nu înseamnă că nu încerc să lupt împotriva mea sau a celorlalți, dar lupt numai în limitele succesului asigurat, cu alte cuvinte intervin numai atunci și numai acolo unde am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și a lăsat-o pe Alice să înțeleagă cu câtă statornicie întâmpină el această nouă experiență pe care i-o dăruia soarta și cu speranța că, la capătul celor cinci ani, sau poate chiar mai curând, se vor revedea, mai împăcați și mai fericiți decât au fost vreodată... Dar se înșela... Căci de la Prefectură nu a fost dus la Văcărești, ci în beciurile Ministerului de Interne și integrat în lotul ce se afla încă în cercetare al lui Constantin Noica, Marieta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
notei, "El Comandante" notează pentru tov... "Săvescu ...trebuie lucrat deoarece este incorect". De ce tov. gradul sunt incorect? Cu cine am vorbit, cine m-a sunat din Italia la ora 02,01, la care de obicei dorm dus și cu conștiința împăcată? (atât cât poate fi împăcată conștiința unui trădător și spion!). M-a sunat cumva Mussolini? Nu, că era demult spânzurat cu capul în jos de către patrioții italieni. Ginerele lui și ministrul de externe, contele Ciano? Nici ăsta, că era și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
O condusesem pe Doina până acasă, după care, ca să-mi adun forțele pentru întoarcere, am făcut un scurt popas la bufetul din centrul Snagovului, unde, fără grabă, în liniște, am băut o sticlă de bere, călător ostenit, dar cu sufletul împăcat, senin. Era o seară de sfârșit de martie, caldă și ploioasă. Apoi am pornit-o la drum, călcând, din cauza întunericului, pe unde se nimerea, astfel încât, când am ajuns în fine la gazda mea din Gruiu, am constatat cu uimire (deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă stăpânesc să nu cobor și eu după ea, s-o ajung din urmă și... s-o binecuvântez, să-i spun cât este de minunată și s-o rog să aibă, pentru Dumnezeu, mare grijă de ea... * După un parastas împăcat și o comemorare senină, într-o superbă zi de primăvară, pe una din aleile cimitirului Bellu, pe care noi, participanții la mișcătoarea și frumoasa solemnitate ne risipiserăm o dată aceasta încheiată, trec, spre ghinionul meu, pe lângă o procesiune minimă însoțind un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
restanțe de viață... Aș vrea să trăiască atât de mult încât ea, care mă iubește așa cum puțini oameni sunt în stare să iubească și care va suferi enorm când voi muri, să-și amintească de mine, cândva, cu un surâs împăcat. * Un element de continuitate, profund liniștitor; un memento al vechii vieți bucureștene și al propriei mele vieți, binișor trecută de jumătatea ei: omul, același parcă de zeci de ani, strigând - și vocea parcă îi este aceeași: măturaaa, măturaaaa... * Grija mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-n suflet molcom, semănând cu o muzică rară și dăruindu-mi un simțământ de tihnă și de plinătate. Până acum nu mi s-a mai întâmplat să am această stare euforică, de când am venit aici. Mă simt de-a dreptul împăcat. Am trăit atâta și am călătorit mult, în speranța c-am s-ajung clipele astea în care să pot să-mi privesc propria existență ca pe ceva împlinit. Aș vrea să-mi petrec toate zilele care-mi rămân de trăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca acum stranietatea naturii. Obscuritatea fremătătoare din frunziș, murmurul difuz al apei, ciripitul păsărilor de aici aduc sufletului meu însetat de liniște o seninătate nesfârșită, aproape religioasă. Mi-a fost teamă că la Roma n-aș fi știut să mor împăcat. Aici nu mă mai tem de moarte; va fi ca și cum aș trece firesc de la un stadiu la altul, de la carnea trupului meu la formele infinite ale firii. Seve E îmbietor să rătăcesc în pădure primăvara. Îmi place să ascult fierberea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Schimbare Poate că moartea nici măcar nu există... Aia zice că e vorba doar de o schimbare de lăcaș, sau de o stare nouă a făpturii. Încă de pe acum, îmi simt trupul spiritual cum lunecă într-o altă ființă. Am conștiința împăcată, de parcă astfel am viețuit dintotdeauna; acum cred cu-adevărat că fluxul meu vital nu va putea fi întrerupt. Limită Aș dori să scriu o ultimă carte, în care să-mi imaginez clipa precisă a trecerii dincolo: exact aceea a transmigrării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unor umbre firave ce rătăcesc cu disperare printre pliurile gândurilor noastre atât de orgolioase. Nu suntem decât contururi vagi ale dorinței universale de a fi a acestui orgoliu nemăsurat. Neliniște Aș vrea să pot fi liniștit, să reușesc ca să trăiesc împăcat măcar pentru o clipă. Și totuși, dorința aceasta acerbă se traduce într-un efect exact opus; toate simțurile mele se revoltă la ideea liniștirii definitive. Nu există nimic care să mă poată ajuta. Nici măcar Aia, acum, nu mă mai consolează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu mai sfârșească, prin lungimea ei întreținându-mi contactul cu lumea aceasta pe care n-aș vrea s-o las atât de repede, chiar dacă sunt pregătit. Elegia sfâșietoare a bradului are un efect cathartic imediat și mă simt pe deplin împăcat după ce o recit, cu sufletul plin de nostalgie eterică. Golul trebuie umplut Am fost lăsat să intru singur în încăperea mare a sanctuarului, unde Marele Preot îi asculta pe credincioșii săi printr-o ferestruică întunecată. Ajuns în locul acela, deodată m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Dragostea mea pentru frații mei devine fără margini. Închid ochii orbiți de soare și simt sufletul dezlipindu-mi-se blând de trup. Acum zboară liber către Zalmoxis. Mă inundă o fericire imensă. În sfărșit, sunt mesagerul. Medeea Mi-nchipui că sufletul meu împăcat îl va întâlni pe acela al Medeei care, acum, după multe perindări în alte locuri, s-a întors pe pământul ei natal. Sunt sigur că ea va aprecia marele meu devotament, stăruința mea neîntreruptă în încercarea de a găsi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bine, dar ea a spus că nu crede că are să se mai fac bine; soră-mea Ileana înainte de a muri, a venit la mine, așa bolnavă, că de-abia se ținea pe picioare și mia spus că nu poate muri împăcată știind că noi împreună l-am jefuit pe frate-miu Costache de drepturile ce i se cuveneau. Așa că m-am hotărât și voi trebuie să-mi împliniți voia, să dați înapoi pământurile lui Costache, copiilor lor; „Nu mamă, pământul de pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]