7,098 matches
-
te culci cu soția altuia, să înșeli în afaceri, să minți, să depui jurământ mincinos? Toate sunt păcate conștiente, răspândite pretutindeni. Dacă toți acești păcătoși ar fi pedepsiți conform versetelor noastre, atunci n-ar mai intra picior de muritor în Împărăția cerurilor. Anulăm din nou, cu nejustificată iuțeală, rațiunea însăși a pocăinței și a convertirii. Să fie atunci vorba despre păcatul săvârșit în pofida cunoașterii voinței lui Dumnezeu? Dar cum putem stabili când cineva cunoaște voința lui Dumnezeu? Botezul nu constituie o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a esenienilor). În capitolul XLVI intră în scenă Fiul Omului (figură preluată din Cartea lui Daniel 7,9): „El va dezlega legăturile celor puternici și va măcina (sic!) dinții celor păcătoși, îi va alunga pe regi de pe tronurile și din împărățiile lor, întrucât aceștia nu-i aduc slavă și laudă și nu mărturisesc de la cine au căpătat împărăția” (XLVI, 4-5). Fiul Omului există dinaintea creaturilor, dar nu se va revela oamenilor decât la sfârșitul zilelor, ca să judece, altfel spus, să-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
9): „El va dezlega legăturile celor puternici și va măcina (sic!) dinții celor păcătoși, îi va alunga pe regi de pe tronurile și din împărățiile lor, întrucât aceștia nu-i aduc slavă și laudă și nu mărturisesc de la cine au căpătat împărăția” (XLVI, 4-5). Fiul Omului există dinaintea creaturilor, dar nu se va revela oamenilor decât la sfârșitul zilelor, ca să judece, altfel spus, să-i aleagă pe drepți de păcătoși, pe buni de răi. „Atunci munții vor sări ca berbecii,/ dealurile vor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este altul decât Mesia, „păstrat de Cel de Sus de multă vreme și prin care va elibera toate creaturile” (XIII, 26). Dar mai întâi o rătăcire a minții va fi trimisă de Dumnezeu peste oameni: cetate va lupta contra cetate, împărăție contra împărăție, popor contra popor. La apariția Fiului lui Dumnezeu (numit chiar așa în text), vrăjmașii vor încheia un armistițiu de circumstanță și se vor uni împotriva intrusului. Dar El se va refugia pe muntele Sion, de unde-i va pedepsi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
decât Mesia, „păstrat de Cel de Sus de multă vreme și prin care va elibera toate creaturile” (XIII, 26). Dar mai întâi o rătăcire a minții va fi trimisă de Dumnezeu peste oameni: cetate va lupta contra cetate, împărăție contra împărăție, popor contra popor. La apariția Fiului lui Dumnezeu (numit chiar așa în text), vrăjmașii vor încheia un armistițiu de circumstanță și se vor uni împotriva intrusului. Dar El se va refugia pe muntele Sion, de unde-i va pedepsi pe nelegiuiți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin vremelnicie, perisabilitate, efemeritate. Vârsta viitoare (ho aion mellon), dimpotrivă, are toate atributele durabilității: veșnicie, trăinicie, soliditate. Vârsta de acum e alcătuită din succesiunea imperiilor terestre (patru, după Daniel, 4Ezdra și Baruh); vârsta viitoare, atemporală, de fapt, e reprezentată de Împărăția lui Dumnezeu, sub sceptrul lui Mesia. Această vârstă invadează pur și simplu istoria, desființând-o și instaurându-se în locul ei definitiv. Împărăția cerurilor se pogoară brusc, omul neparticipând efectiv la „preluarea puterii”. Metaforic, după remarca lui Vielhauer, deosebirea dintre cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din succesiunea imperiilor terestre (patru, după Daniel, 4Ezdra și Baruh); vârsta viitoare, atemporală, de fapt, e reprezentată de Împărăția lui Dumnezeu, sub sceptrul lui Mesia. Această vârstă invadează pur și simplu istoria, desființând-o și instaurându-se în locul ei definitiv. Împărăția cerurilor se pogoară brusc, omul neparticipând efectiv la „preluarea puterii”. Metaforic, după remarca lui Vielhauer, deosebirea dintre cele două vârste apare net în Daniel 7: vârsta de acum este întruchipată de fiarele urcând din străfundul mării, în timp ce vârsta viitoare se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și învingerea lui Satana, se intersectează uneori (19,11-20,15 etc.). Iată și cele mai importante teme, aproape toate cu antecedente explicite sau implicite în apocaliptica iudaică: Anticristul (nu apare numit, dar apare conturat); Parusia, a doua venire a Mântuitorului; Împărăția de o mie de ani, care stă la originea mișcărilor milenariste; Noul Ierusalim. După această rapidă enumerare, se impune următoarea observație: fără apelul la literatura intertestamentară, Apocalipsa lui Ioan rămâne fără contextul ei conatural și imediat. Faptul că decenii de-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de rouă. Îi stătea bine așa, în plină lumină. Era fericit. Reușise să le spună că fiecare-și făurește lumea cu gândul și inima sa de aceea se spune că, până când nu vom fi asemenea copiilor, nu vom păși în Împărăția cerurilor. Cele șapte lumânări Se făcuse seară. Era frig și ceața luneca în vălătuci până în pragul casei. Așteptase toată ziua. Cât puteai cuprinde cu ochii, ceața și marea cenușii, fără sfârșit. Nu ningea, dar din ceață picurau stropi înghețați, cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Când te-am întrebat ce vrei tu să faci în cer, știam ce cauți. Acum ai înțeles? Și mă privi iarăși, cu ochii lui adânci ca marea pe-nserat, buni, iscoditori și blânzi. Ai înțeles? Da, înțelesesem. Așa cum auzisem prin sat, Împărăția Lui Dumnezeu e aproape. Și de asta o căutam. Dar Împărăția Lui Dumnezeu, e aproape, e atât de aproape... fiindcă e aici, în sufletul meu și eu sunt acum în Împărăția Lui Dumnezeu. Pentru totdeauna. De asta mâine, în zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știam ce cauți. Acum ai înțeles? Și mă privi iarăși, cu ochii lui adânci ca marea pe-nserat, buni, iscoditori și blânzi. Ai înțeles? Da, înțelesesem. Așa cum auzisem prin sat, Împărăția Lui Dumnezeu e aproape. Și de asta o căutam. Dar Împărăția Lui Dumnezeu, e aproape, e atât de aproape... fiindcă e aici, în sufletul meu și eu sunt acum în Împărăția Lui Dumnezeu. Pentru totdeauna. De asta mâine, în zori, am să merg cu tine, să vestesc Răsăritul cel de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
blânzi. Ai înțeles? Da, înțelesesem. Așa cum auzisem prin sat, Împărăția Lui Dumnezeu e aproape. Și de asta o căutam. Dar Împărăția Lui Dumnezeu, e aproape, e atât de aproape... fiindcă e aici, în sufletul meu și eu sunt acum în Împărăția Lui Dumnezeu. Pentru totdeauna. De asta mâine, în zori, am să merg cu tine, să vestesc Răsăritul cel de sus în inima tuturor. Fiindcă așa se poate intra în Împărăția Lui Dumnezeu: cu inima. Și, cine știe, dacă odată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
e aici, în sufletul meu și eu sunt acum în Împărăția Lui Dumnezeu. Pentru totdeauna. De asta mâine, în zori, am să merg cu tine, să vestesc Răsăritul cel de sus în inima tuturor. Fiindcă așa se poate intra în Împărăția Lui Dumnezeu: cu inima. Și, cine știe, dacă odată și odată i-o fi sete Lui Iisus, cu care vorbeai tu, să aibă cine să-I dea și Lui apă, din inimă. Așteaptă-mă o clipă, tu, "Cel cu suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
El, așa cum eu sunt cu El și El e aici, cu mine în trupul meu, pe care l-a făcut sănătos. Și mai ales, uite aici în inima mea, pe care a umplut-o de iubire. Și a vindecat-o. Împărăția mea ... O să mergem să-l vedem pe unchiul tău... îmi promisese taică-meu . O spusese, așa, într-o doară, ca să scape de gura mea , da' eu numai la asta mă gândeam. Îl întrebam cât era ziulica de mare când mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vorbea cu învățații ăia mari și cu ceilalți de pe lângă el, toți oameni mari, m-a luat în brațe și a spus că nu-știu-ce-împărăție e a mea și că ceilalți să fie ca mine, dacă vor să intre și ei în împărăție. Când i-am zis lu' taică-meu, a râs și mi-a spus să nu-i mai spun prostii că nu mă mai lasă să merg de capul meu unde-mi văd ochii. Ce era să-i mai spun : că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pâine caldă și a struguri, și a câmp reavăn, și a soare, și a ploaie și-mi era bine și cald ca atunci când mă mângâia mama să adorm... Și, nu știu cum, când s-a întors să spună ceva de copii și împărăție, s-a revărsat părul lui peste fața mea, mi-am ascuns capul cu totul în el și aș fi stat așa mereu. Țineam ochii închiși și era atâta lumină acolo o vedeam, cu toate că închisesem ochii strâns că dacă e vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să merg. Ei, oi rămâne aici și stau până pleacă și-o să-l văd atunci. Dar când m-am uitat în sus, n-o să mă credeți ! de asta nu mai era loc, fiindcă eram chiar la picioarele lui ! Vorbea de împărăția tatălui lui. Te pomenești c-o fi tot împărăția aceea, unde a zis că intru eu și cei care-s ca mine da' asta mai demult, acu' vreo doi ani, când eram mic. Nu știu ce-o fi fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pleacă și-o să-l văd atunci. Dar când m-am uitat în sus, n-o să mă credeți ! de asta nu mai era loc, fiindcă eram chiar la picioarele lui ! Vorbea de împărăția tatălui lui. Te pomenești c-o fi tot împărăția aceea, unde a zis că intru eu și cei care-s ca mine da' asta mai demult, acu' vreo doi ani, când eram mic. Nu știu ce-o fi fost în mintea mea, poate că mă gândeam că e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eu știu asta de la stră-stră-străbunica mea, care pe atunci înflorise la picioarele Crucii. Se rătăcise acolo, era singura floare care scăpase, cine știe cum, pe dealul acela. Și a auzit un om spunând : "Iisuse, amintește-ți de mine când vei intra în împărăția ta". Și buna mea spunea că Iisus chiar l-a luat cu el pe omul acela. Ba mai spunea că i-a iertat și pe cei care L-au chinuit. Iar când s-a uitat în jos și a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
credea că omul acela murise cu o coroană de spini pe cap, batjocorit și părăsit... de toți, și chiar și de taică-su', pe care auzisem că-L strigase când murea... Dar eu Îl văzusem pe El, pe Rege și împărăția Lui, nesfârșită în lumină și mirosind peste tot a pâine caldă și... dar ce să vă mai spun, că tot n-o să mă credeți. Parcă acuma unde fusesem?! Acolo, în piață, să-L caut. Pe urmă m-am dus încet-încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
e acolo și înnoptez la ea, pe urmă oi mai vedea eu. Nu mă întorc acasă până nu-L văd iar pe Rege. Fiindcă nu v-am spus, dar când m-a luat acolo, la El, așa a zis: că împărăția cerurilor e a copiilor. Așa că am să rămân cu El, numai să-L găsesc. Tot zicea mama că am să ajung "om mare". Iar dacă nu-L găsesc, rămân în sat și-L aștept acolo. Dacă drumul Ierusalimului trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rămân cu El, numai să-L găsesc. Tot zicea mama că am să ajung "om mare". Iar dacă nu-L găsesc, rămân în sat și-L aștept acolo. Dacă drumul Ierusalimului trece prin sat, atunci sigur că și drumul spre împărăția Lui trece tot pe-acolo. Prin Emaus, adică. Ce, nu v-am spus?! * Dis-de-dimineață, am și pornit-o la drum. N-am așteptat să se trezească ai casei (asta mi-ar mai fi lipsit, încă o chelfăneală și, mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mă iau după cum strălucea coroana aceea de pe capul Lui și El cu totul. Da' ce să le mai spun, că doar nimeni nu mă ascultă. Mi-a părut rău de ea, da' mi-am zis că, atunci când o să fiu în Împărăția Lui, o s-o aduc și pe ea acolo, să-L vadă, să se bucure că trăiește și mai ales... să vadă că fii-su nu e o hahaleră care scornește tot felul de lucruri. Că eu chiar știu cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Lui, o s-o aduc și pe ea acolo, să-L vadă, să se bucure că trăiește și mai ales... să vadă că fii-su nu e o hahaleră care scornește tot felul de lucruri. Că eu chiar știu cum e Împărăția Lui... numai că nu știu Unde e. Așa că mai bine să plec. Cred că n-o să mă întrebați de ce n-am cerut voie să merg cu unchiu-mio și cu vecinul Cleopa la drum?! Hei, atâta minte aveam și eu: mama nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eu o bucată de pâine da' apă nu luasem. Așa că am băgat pâinea la loc și m-am întins. Deodată, drumul mi se păru greu: cenușiu și lung, numai piatră, piatră și praf; și foame... și sete... oare drumul spre Împărăția Lui să fie chiar ăsta?! Chiar așa?! Cine știe... Și Lui îi fusese sete și a cerut să bea... Așa spunea, în șoaptă, maică-mea, când vorbea cu nevasta lui Cleopa... În șoaptă, ca să n-auzim noi... Dinspre oraș se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]