1,671 matches
-
de slujbe mărunte și, în 1987, s-a alăturat sectei. Făcea parte din Ministerului Construcțiilor din cadrul Aum. Yokoyama s-a urcat în mașina condusă de Tonozaki și, în drum spre Shinjuku, a cumpărat ziarul Nihon Keizai Shimbun, cu care a împachetat cele două pungi cu lichid sarin. Prima oară Tonozaki a cumpărat un ziar sportiv, dar Yokoyama a insistat că aveau nevoie de un ziar mai general. Și-a pus perucă și ochelari falși. La 7:39 Yokoyama s-a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
decizie trebuia să o ducă până la capăt. Toyoda a plecat la 06.30 de la Shibuya ajid și s-a îndreptat către stația Naka-meguro, linia Hibiya, în mașina condusă de Takahashi. În drum a cumpărat ziarul Hōchi Shimbun, în care a împachetat cele două pungi cu gaz sarin. I s-a spus să se urce în metroul de 07.59, care mergea spre Tōbu-dōbutsu-kōen. S-a urcat în primul vagon și s-a așezat pe locul de lângă ușă. Ca în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în spate. Trebuia să mă întorc. Îmi aduc aminte clar că am văzut lângă un stâlp, în dreptul celui de-al treilea vagon din față, un obiect cam de mărimea asta (îmi arată cu mâinile, cam cât o coală tip B5), împachetat în ziare. Din ziare se scurgea un lichid care a ajuns și pe peron. Am simțit un miros când am trecut pe lângă el. Da, mirosea a medicament. Am fost întrebat de multe ori, dar nu l-am putut descrie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
loc cum să mă vindec. Am încercat exercițiile de respirație și mi-am revenit incredibil de repede. Două luni am mers acolo, însă apoi am început să mă duc cu regularitate. Timp de douăuzeci de zile am făcut muncă voluntară, împachetam pliante. La scurt timp a avut loc o sesiune «Yoga secretă» în care puteai vorbi direct cu liderul. Am mers și l-am întrebat direct pe lider (Asahara Shōkō) cum să-mi elimin starea de rău din organism. El mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
răspândit imediat, și toți cunoscuții au venit să ne ureze drum bun, altfel n-am fi avut timpul să-i vizităm cu toate distanțele mici de aici. Madame Pitpalac s-a înființat cea dinții, și chiar ne-a ajutat la împachetat. Domnul Jianu asista și el mai la o parte cu un zâmbet plin de încurajare. Am descoperit lipsa lui Hacik, dar madame Pitpalac, cu o privire șireată, ne-a spus misterios: Lasați-l în pace, s-a dus la Ada. Vine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trecea foarte repede. Și s-a uitat la poză și i-a spus tatălui lui că știe ce surpriză i-au pregătit pentru ziua lui. Ce surpriză? A întrebat acesta. O mașinuță galbenă de pompieri! De unde știi? Ai găsit cadoul împachetat sub pat și l-ai desfăcut? Nu-nu, a zis copilul. Așa știu eu. Dar acum am răbdare și nu mai cer să văd cadoul meu înainte. Și asta a fost povestea, cum am spus-o acum. 5 ani și 11
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Și apoi vom pune acolo ce am țesut noi până atunci din pungă. Și atunci ei vor continua și vor continua până va fi gata. Și în anul când va fi gata, vor lăsa un bilețel pe care va scrie: „Împachetați în punga asta Marte!“ - ca să aveți apă să trăiți acolo pe/în viitor. Și poate punga aia va fi ca o amosferă care va păstra toate bunătățile în interior, că Marte ar fi o planetă bună de a trăi acolo
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ca să continue veghea. După ce își prinse bine săculețul la centură, lui Audbert îi veni greu să adoarmă. Urmărind figura impunătoare a lui Khaba la marginea luminișului și pe ceilalți trei, întinși sub mantiile de oaie, aceleași pe care le puneau împachetate sub șei, se întreba ce-i ascundeau. Privirile pe care le schimbaseră în timpul cinei nu-i plăcuseră deloc și râsul lor nu-l liniștea cu nimic: hunii erau un neam primejdios, chiar și atunci când râdeau. Cine era misteriosul mijlocitor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic pe pielea înroșită de pe umeri cu un ștergar cu broderii ample, multicolore, cu desene celtice. îmbrăcămintea sa, împachetată cu grijă, stătea pe un scăunel de marmură, aproape de perete, lângă care aștepta un alt servitor, atent la orice semn, cât de mic. Intrând în camera plină de aburi din calidarium-ul de alături, Sebastianus se ciocni de Chilperic; acesta, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
naționale, orchestră până la patru dimineața sub geamuri, în grădină... Nedeprinsă să dorm la concert, am profitat de ocazie și m-am cultivat. Am citit toate articolele, toate telegramele, toate informațiile, toate foiletoanele și toate anunțurile din jurnalele în care erau împachetate cumpărăturile. Să te pun în curent: prințesa de Meklenburg s-a logodit cu ducele de Hessa, sau poate el e prinț și ea ducesă; Radivon vinde ceasornice de aur cu doi lei bucata și mai dă pe deasupra ca premiu un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mâine, pe vremea asta, are să fie aiurea, departe, dincolo de Moldova, "la cîmp", cum zic țăranii, în altă lume. De mâine nu vom mai avea nimic comun - nici spațiul și timpul, care nu ne vor mai încadra la fel viața. A împachetat toată ziua. Imediat după prânz m-a chemat cu câteva cuvinte clare, dar 1 Fosfene - funigei. cu semnificație afectivă mai obscură, scrise pe un bilet de vizită parfumat (pentru ce?): "Iubitul meu prieten, te așteaptă A..." "Te așteaptă A", în loc de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
făcut. Vrei? Pe urmă am treburi care au să mă poarte prin toate odăile și prin cămară... Dar deseară trebuie să facem o plimbare de adio, lungă, lungă, lungă... Nu te chem la masă, pentru că nu aveam masă ca lumea. Împachetăm tot. Cu decolteul în formă de inimă și brațele, de gospodină, goale până la cot, plecîndu-se ici, ridicîndu-se în vârful picioarelor dincolo, era aceea care ar fi putut fi lângă mine totdeauna dacă m-aș fi născut cu zece ani mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că de 23 mai (nimeni din familia mea nu a datat vreodată o scrisoare), pe patul meu din spitalul militar din Fort Benning mi-a fost așezată o scrisoare sosită de la sora mea, Boo Boo; în acele momente mi se împacheta diafragma în benzi adezive (un procedeu medical uzual în cazurile de pleurezie, garantat, chipurile, să împiedice pacienții să tușească până-și scuipă plămânii). Când s-a încheiat acest calvar, am citit scrisoarea lui Boo Boo. O am încă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
despart de vreo sută cincizeci de poeme și să le prezint primului editor binevoitor care posedă un costum de dimineață bine călcat și o pereche de mănuși gri, ca să le ducă direct în tipografia lui întunecoasă, unde or să fie împachetate într-o manta de praf, cu o clapă la coperta a patra pe care or să figureze câteva afurisite de remarci promoționale, solicitate și obținute de la acei „anume“ poeți și scriitori care nu încearcă nici un scrupul în a comenta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
altă Încăpere mai friguroasă decât cele -20 grade Celsius de afară, suficient de mică pentru numărul persoanelor introduse Înăuntru unde li se ordonă să se dezbrace la pielea goală Într-o Înghesuială ce te pufnea râsul, unde urma să-și Împacheteze zdrențele scriindu-și numele, după care un alt Liber le orânduia Într-un raft. Se ordonă Încolonarea În flanc câte unul. Urmau să treacă Într-o altă Încăpere la fel de friguroasă prin fața unei comisii de gardieni, care Îi scotoceau În anus
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone chibzuind câteva momente, se reculese din prima emoție. Replică. „Vă pierdeți timpul, domnilor. Aveți grijă. S’ar putea să restituiți salariile grase, pentru incompetență profesională...! Cele câteva kilograme de făină albă de proastă calitate, după cum se poate vedea, e Împachetată În ziare. Desigur, În lipsa mea a fost adusă acasă În caz contrar Îi spuneam lucrătorului s’o doneze altcuiva. În ce privește restul proviziei, nu am comis nici o infracțiune...!!” Decretul de Lege, nu specifică ce cantitate de alimente poate orice familie să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și Încă puternic, un solid simț a ceea ce este normal pentru viața umană. Îndatoririle se duc la bun sfârșit. Atașamentele se mențin. E de muncă. Oamenii se prezintă la slujbe. Este extraordinar. Vin cu autobuzul la fabrică. Deschid magazinul, mătură, Împachetează, spală, dreg, grijesc, numără, păzesc computerele. Zi și noapte. Și oricât de rebeli ar fi În inima lor, oricât de cuprinși de disperare, Îngroziți sau tociți de tot, vin la ce au de făcut. În sus și-n jos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
atât de multă dreptate. Oh, Barbara, o să fac exact așa cum zici. Am fost o proastă. Dar o să fiu foarte, foarte dură de acum înainte. Promit. S-a îndreptat apoi spre un dulap și a luat un ziar vechi ca să-mi împacheteze vasul. Am luat-o ca pe un semn că discuția noastră luase sfârșit și m-am ridicat de pe scaun. — Mă bucur că am vorbit despre asta cu tine, Barbara, a zis ea, dându-mi vasul. Mi-a stat pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
În cinci minute, nu mai rămăsese nimic din sculptură în afară de picioarele încrucișate ale Shebei și un rest zimțat din abdomenul ei. Undeva, departe de Londra, au început să geamă tunetele. Am adunat cât am putut din bucățelele rămase, le-am împachetat în ziare și le-am dus înăuntru, chiar când începea să plouă. Sheba coborâse. Stătea în bucătărie. Mai e ceva despre care ar trebui să știu? am întrebat-o. A dat din cap. — Ești sigură? Tăcea. Am îndesat ziarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
văd lucrurile altfel. Atât timp cât supraviețuiești, ți se oferă o doză de respect. Apreciem eforturile pe care trebuie să le faci pentru a ajunge aici. Iar ceea ce-a făcut Pearl a fost uluitor. Și-a luat copilul și și-a împachetat câteva lucruri. A condus până la capătul drumului, apoi și-a abandonat mașina și-a luat-o la picior. Aduceți-vă aminte că nu a fost vorba de-un bărbat solid. Ci de o regină a balului de optișpe ani. Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Și așa am mai rămas o generație țărani. Pe unu’ dintre frații lui bunicu’ mi-l amintesc bine. Făcuse pușcărie cu deținuții politici, după ’48, ieșise școlit, citea Scânteia, duminica în drum, pe vremea când alții o foloseau să-și împacheteze slănina. „Tu nu pricepi nimic, bă, din ce scriu ăștia, râdea el de câte unu’. Ce știe mocanu’ ce-i șofranu’? L-am întrebat și eu ce-i ăla șofran și mi-a zis că o să rămân mocan dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu o bucurie sălbatecă, el ținându-și și treburile pe care le avea ca atașat al primăriei. Îmi stăruia în minte, desființarea judecătoriei - urmare căreia plecam -, hotărâtă cu o lună și ceva în urmă, de registrele, dosarele pe care le împachetasem și sigilasem cu grijă, împreună cu cei trei funcționari și cu președintele (celălalt judecător era atunci bolnav, internat în spitalul orașului). Toți plecaseră în capitala județului, unde fuseseră mutați. Trecuseră de atunci trei săptămâni. Era orașul unde am copilărit și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ani pusei capăt acestei preocupări din ce în ce mai rară, căci înțelesesem că nu era o vocație și că drumul până la marea pictură era îndelungat, sondările în adâncul ființei, pentru izbucnirea culorilor, inaccesibile. O parte din pânzele pe care le pictasem le-am împachetat și la plecare le-am luat cu mine. Restul au rămas în casa învățătorului, drept recunoștință pentru felul în care fusesem găzduit, sau poate numai o motivație-pretext, căci unul din tablouri, înrămat, reprezentând un arlechin, pe cap cu o glugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ca pentru toți invitații europeni și alții, a inclus black tie și frac. Ținuta pentru nepalezi a fost cea specifică lor, influențată de cea hindusă religia lor de bază. Am dus un cadou din partea președintelui României pentru rege, care era împachetat și nu l-am văzut, dar, din surse românești, am aflat că era vorba de un covor special. Nepalul prezenta interes pentru România pentru că era o țară în curs de dezvoltare și stat membru al mișcării de nealiniere. Nepalul a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în doar câteva secunde, am realizat că „rapoartele de viitor“ erau un lucru mai degrabă abstract, că nu puteam să ies grațios pe ușă cu un teanc de asemenea rapoarte minunate, să mă întorc cu ele la birou, să le împachetez în cutii lucrate manual de la Kates Paperie și să le expediez la zece dintre cei mai influenți redactori din oraș. Va trebui să vin cu o altă idee genială. Însă nu eram atât de dezamăgită pe cât ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]