983 matches
-
-i poate da ceea ce primește de la Hristos. Bucuria de a-L însoți pe Iisus se leagă de sentimentul vinovăției față de cei cu care Domnul s-a înrudit din naștere. Ce făcuse Zaheu înainte, dacă nu promisiuni deșarte? Inima îi era împietrită în capiștea fărădelegilor. Liber, iar nu rob, Zaheu se vânduse pe sine demonilor. Gândurile lui de mărire erau hrana unei imense iluzii. Demonii îl făceau pe bietul Zaheu să creadă că ar poseda cu adevărat vreo putere, charismă, independență și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ardelean. În povestirile din Legătura roșie, se încheagă, în orizontul rustic, o lume fantasmatică, aproape aproape ca de umbră, bântuită de un blestem al pământului de care, cu sau fără voie, oamenii se înstrăinaseră. Timpul, supus unei noime străvechi, ființele împietrite în nenoroc, retezate de un trai „apăsat și fără zâmbet”, cu văzul imobil și neputincios, „fără pleoapă”, sunt contemplate și nu evocate de autorul-narator, care știe să se folosească și de câteva tehnici expresioniste. Textul, cu o frazare sincopată, răsucită
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
conflictul Moise-Faraon, dar sensul teologic diferă. Într-adevăr, atât Isus, cât și Moise fac minuni. Fariseii și egiptenii (În speță Faraon) rămân Încremeniți pe pozițiile lor. Refuzul, obstinația, Încăpățânarea desfid evidența miracolului. În cazul egiptenilor, Dumnezeu este cel care le Împietrește deliberat inimile; În cazul fariseilor, ei Înșiși se fac vinovați de Împietrire. Pe de altă parte, În episodul vetero-testamentar, minunile sunt săvârșite prin „degetul lui Dumnezeu”; În episodul neotestamentar, de „duhul” lui Dumnezeu (pentru Luca: „degetul lui Dumnezeu”). Deosebirea majoră
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
vetero-testamentar, minunile sunt săvârșite prin „degetul lui Dumnezeu”; În episodul neotestamentar, de „duhul” lui Dumnezeu (pentru Luca: „degetul lui Dumnezeu”). Deosebirea majoră constă În „calitatea”, În sensul teologic, al acestor minuni. În Egipt, Dumnezeu aruncă plăgi nimicitoare asupra lui Faraon, Împietrindu-i mereu inima, ca-ntr-un joc sadic de-a „v-ați ascunselea”. Minunile lui Iahve sunt „negative”, „patetic-demonstrative”, de ordin punitiv, realizate Împotriva unei populații străine, și au drept scop eliberarea din jug a lui Israel. În Noul Testament, Isus
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nu există adevărate identități personale, Sfântul Maxim Îi opune eterna odihnă mobilă În dragostea și contemplarea lui Dumnezeu etc.” De o parte, un Dumnezeu limitat și impersonal; de cealaltă, un Dumnezeu infinit și personal; de o parte, o lume statică, Împietrită În ritmul ei glacial și deznădăjduit; de cealaltă, o lume dinamică, pentru care libertatea este legea Întemeietoare. „Este evident”, conchide Stăniloae, „că opera De principiis abundă de tot felul de idei eretice, păgâne, chiar dacă sunt propuse de multe ori sub
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
acest timp pe Obiect și pe Rex Reese. Mâinile lui Rex se mișcau acum pe corpul Obiectului. Îi trăgeau În sus cămașa, pătrundeau pe sub ea. Apoi corpurile li s-au mișcat, și le-am văzut chipurile din profil. Chipul Obiectului, Împietrit ca o mască mortuară, aștepta cu ochii Închiși. Profilul lui Rex era agresiv, congestionat. Între timp, mâinile lui Jerome se mișcau pe mine. Îmi freca salopeta, dar eu nu mai eram propriu-zis În ea. Concentrarea mea asupra Obiectului era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
felul ăsta o să am și eu un cuvânt de spus. Jumătate acum, jumătate mai târziu. Cum de nu se gândise la asta Înainte? Ce naiba era cu el? Era prea stresat... Totuși tatăl meu nici nu ajunsese bine pe peron, când Împietri. La mai puțin de douăzeci de metri de el, o siluetă Întunecată, cu o căciulă lunguiață, băga mâna În pubela de gunoi. Lui Milton Îi Îngheță sângele În vine. Nu știa dacă era cazul să se retragă sau să avanseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ațintite asupra mea, deoarece numai eu am făcut un lucru mai logic decât al celorlalți, mi-am ridicat capul și i-am privit pe toți în ochi spunând: E mort. Orande e mort. Îi vedeam pe toți înmărmuriți. Mâna Anei împietri pe umărul meu și aproape mă durea acea strânsoare. O simțeam neliniștită și cu gândurile în altă parte. Concluzia mea, dedusă logic, îi lovi pe toți în creștetul capului și deveniră aproape la fel de năuciți cum fuseseră câteva minute mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
simțeam corpul rece, arctic. Ochii îmi erau sticlă, iar unghiile firave, casante. Eram o statuie fragilă din gheață. Eram speriat! Când credeam că lumea a ajuns cât de nemișcată ar fi putut ajunge, precum mă cuprinsese, gheața ce m-a împietrit se topi sub căldura unui soare inexistent și totul reveni cum fusese înainte. Lumea era din nou vie. Numai eu rămâneam cu acea răcoare pe care n-o puteam explica în ființa mea. Și totuși, revenisem și eu la normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
stingând-o pe cea dinaintea ei. Mă bulversau. Până și Sfetnicii erau derutați și confuzi. Deveneam din ce în ce mai lipsit de apărare în fața lor, din ce în ce mai pierdut. O umbră îmi învăluia mintea năucind-o și nu dorea să plece cu nici un chip. Eram împietrit de groază. O mână m-a prins de umăr și m-a tras în sus ca pe o cârpă. M-a întors și mi-a zis: Am ajuns, Corvium! Ce vrei să facem aici? Ochii de smarald al lui Gavriil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fost pe lume. Îmi pare rău că te-am alungat după ce a venit taică-tu să te ia înapoi. Mă bucur că ai rămas. Îmi pare atât de bine... Ana? Ana! Simți o tristețe imensă înaintea sa și groaza îl împietri. Știa ce se întâmplă! Sufletul ei se detașa de chipul angelic în care sălășluise până acum. Nu se poate! Se ridică în picioare panicat, îi luă capul în palme și se uită zdruncinat la ea. Îi simți totuși căldura vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
șiatic al violetei târzii. Este portocaliul rezervat femeilor pentru voalul nupțial! Un strigăt mut țâșnește din adâncurile ființei lui. Natura a înfrânt în sfârșit destinul și i o dăruiește drept mireasă. Cu un gest lent, îi ridică vălul de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne, ci Agrippina, mama copiilor săi... Se scoală năucit în șezut, cu toate fibrele corpului întinse la maximum. Își duce palmele asudate peste privirea împăienjenită, încercând să alunge vedenia. A fost
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puștiului, îl bate ușurel cu palma pe creștet și ridică vasul el însuși. Velleius Paterculus surâde și el împreună cu mulți membri ai asistenței. Își înalță apoi privirea către zidul dinspre nord. Printre trunchiurile de arbori, zărește fragmentele unei alte procesiuni împietrite în marmură. Numai că nota s-a schimbat. Solemnitățile religioase au făcut loc unor cupluri animate. Membri ai familiei divine? se întreabă, încercând să numere din ochi puzderia de prichindei reprezentați alături de părinți. Probabil nepoții și străne poții pe care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ovidius? tresare principele. Destrăbălatul ăla!? Cum de cutează? — Citește-l, te rog, îl îndeamnă bătrânul. Augustus îl privește cu un chip de piatră. — Citește, insistă dialul, dar fără să-l forțeze. Marcia Medullina își împreunează și ea mâinile: — Nu-ți împietri sufletul când cineva îți cerșește iertarea. N-am de ce să-i jelesc nenorocirea, murmură Augustus, cu trăsăturile feței schimonosite într-un rictus amar. Și-a făcut-o cu mâna lui. I se cuvenea o pedeapsă și mai grea. — Și el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară, Cum cădeți în genunchi! Sculați-vă!... căci anii trecutului se-nșiră, În șiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii calcă cu fața înzeită, Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită, Poporul împărat. Sculați-vă!... căci tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcnește la popoare Ca leul speriat; Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea, Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume, Ci-aievea s-a serbat. Încingeți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
anii mei să trec, Pîn-ce-oiu simți că ochiu-mi de lacrime e sec, Că-n orice om din lume un dușman mi se naște, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște, Că chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o, Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o - Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor... Poate-oiu uita durerea-mi și voiu putea să mor. Străin și făr-de lege de voiu muri - atunce Nevrednicu-mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
colț al încăperii unde ardea focul, spre deosebire de țărani, care stăteau la intrare: — Am vorbit deja cu Yozō să-l însoțească pe Rokuemon. Or să mai meargă încă trei oameni, câte unul din fiecare sat. Pentru o clipă, fețele țăranilor ghemuiți împietriră cuprinse parcă de înțepeneala morții. Nu era prima dată când se întâmpla astfel. În fiecare an când era nevoie să fie trimiși oameni pentru clacă, țăranii adunați tot în acest loc înlemneau în clipa în care samuraiul citea numele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de lângă încărcătură au fost inundate și nu mai puteau fi folosite. Se pare că apa a pătruns și în cămara de provizii. Am luat o parte din hainele și din așternuturile mele și le-am dat unui bărbat care stătea împietrit lângă cabina cea mare. Nu era negustor, ci însoțitorul unuia dintre soli și chipul lui de țăran mirosea a pământ la fel ca și chipul lui Hasekura Rokuemon. Folosește-te de astea! i-am spus. Mă privea de parcă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bisericești de rang înalt care vor judeca dacă ceea ce spun eu este adevărat sau dacă aceia care mă ponegresc au dreptate. Aici Velasco se opri. Apoi murmură ca pentru sine: — Trebuie... să înving. Solii rămaseră nemișcați de parcă ar fi fost împietriți. — Cei care mă ponegresc... spun că în toată Japonia credința creștină a fost oprită și pesemne că or să spună că și scrisorile prin care Stăpânul îi primește cu brațele deschise pe padres sunt plăsmuite. Pentru a risipi aceste îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un unghi larg, și apoi, când sparse suprafața apei lucind În soare, Își pierdu umbra, iar când pică Înapoi În apă ea păru să plutească În continuare adusă de curent, fără a opune rezistență, până sub pod, unde era el, Împietrit Împotriva curentului. Lui Nick i se strânse inima când păstrăvul mișcă. Vechiul sentiment prindea din nou viață. Se-ntoarse și privi În josul râului. Se-ntindea, cu fundul lui pietros, cu locurile În care apa era mică, și trecea peste bolovani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dedesubt găsi sute de cosași. Era un cuib acolo. Nick puse cam cincizeci În sticlă. În timp ce-i culegea, ceilalți Începură să se Încălzească la soare și să sară. Când săreau, pluteau. La Început făceau un salt și când aterizau rămâneau Împietriți pe loc ca și cum ar fi fost morți. Nick știa că până să termine de mâncat aveau să fie plini de viață ca de obicei. Fără roua din iarbă i-ar fi luat o zi Întreagă ca să umple o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trăsnete, până la Duruitoarea, cascadă ca laptele, cu glas neogoit, din taina desișului de brazi, numirile sunt toate evocatoare. Ici e căciula Dorobanțului, o cușmă curcănească în vârful unui stâlp scund de piatră, dincolo, Jghiabul lui Vodă, Gardul Stănilelor, până la Dochia împietrită lângă turmele de oi; toate numirile sunt plastice. Deși vârfu-i ca un turn nu atinge nici măcar 2000 m înălțime, ridicat peste ceilalți tovarăși de piatră, adunați ca mulțime în jurul tronului unui stăpânitor, se zărește din depărtări, după cum de pe vârfu-i, când
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Mierea dulce și un pui. Scule, numere, cântare Au spus la măsurătoare Că-ncăperea cea mai mare În găoaca cea mai mică E ghiocul tău, fetică. Ești, pe lumea de sub cer. 4. Explicați printr-un cuvânt sensul expresiilor: umbra. Iepurașul împietri de groază...” Cel mai mare inginer. Pe-ntuneric, făr’ să știi. Ai făcut bijuterii Și minuni în toată clipa Cu musteața și aripa. Și, cum știi, muncind, să taci. Nu te lauzi cu ce faci. Cerințe: 1. Citiți și memorați
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
trimit, și cine va merge pentru Noi?" Eu am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă!" 9. El a zis atunci: "Du-te și spune poporului acestuia: Întruna veți auzi și nu veți înțelege; întruna veți vedea, și nu veți pricepe!" 10. Împietrește inima acestui popor, fă-l tare de urechi, și astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, și să nu fie tămăduit. 11. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe Dumnezeul lui Israel, al cărui Nume este Domnul oștirilor. 3. De multă vreme am făcut cele dintîi proorocii, din gura Mea au ieșit, și Eu le-am vestit: deodată am lucrat, și s-au împlinit. 4. Știind că ești împietrit, că grumazul îți este un drug de fier, și că ai o frunte de aramă, 5. ți-am vestit de mult aceste lucruri, ți le-am spus mai înainte ca să se întîmple, ca să nu poți să zici: "Idolul meu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]