729 matches
-
în văzul celorlalți, mi-aș consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea mea de fericire, preaplinul meu încîntător și debordant. N-aș regreta dacă după o astfel de risipire vocea ar răguși, ochii ar orbi și mersul s-ar împletici, n-aș regreta dacă funcțiile și posibilitățile organelor s-ar epuiza și focul din mine și-ar încetini pâlpâirile. Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată. Sau oamenii cu adevărat fericiți n-au conștiința fericirii lor? Le-am putea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
World Hotel În Taipei, Taiwan. Am fost trezit din somn de o vibrație supărătoare care s-a transformat rapid Într-o huruială ce făcea să trepideze geamurile și crăpa tencuiala pereților. Pe jumătate adormit și total năuc, m-am dus Împleticindu-mă până la fereastră și am realizat că avea loc un cutremur. Unul chiar mare (6,8 grade pe scara Richter). Stând acolo, la fereastră, m-a străfulgerat un gând: ce Dumnezeu te faci atunci când are loc un cutremur? Mai târziu, am
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Cu toții am fost martori Într-un anumit moment la performanța extraordinară a unui sportiv care a părut să fie mânat de voință spre victorie: un alergător de maraton care se Împiedică aproape de linia de sosire, dar face cumva să se Împleticească până la ea și să câștige; un jucător de baschet care, În ciuda celor 40 de minute de acțiune intensă, reușește să sară puțin mai sus la sfârșit; o gimnastă care se lovește la picior după prima săritură, dar care, În ciuda durerii
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
scapi, dacă nici măcar nu știi cine ești ? Pe cine vrei să scapi ? Vocea se auzise acum dintr-o parte. Bătrânul se întoarse spre direcția din care venea sau, neputând zări prin beznă, bănuim că așa a făcut, căci îl auzim împleticindu-se și căzând. — Șerpăria... susură Vocea, venind, de astă dată, de peste tot. Vrei din nou la șerpărie... N-ai ieșit niciodată de acolo, așa-i ? Când auzeai lovindu-se fier peste fier și așteptai să se deschidă gratiile... Nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apropiară : — Acum ai să taci... ai să taci... Bătrânul se târa, înspăimântat. Se simți, deodată, săltat de subțiori și proptit pe picioare. Vocile se adunau iarăși într-una singură, care îl mâna din spate. — Mergi... ești liber... dezleagă-te... Bătrânul împletici câțiva pași, se lovi de perete, își duse mâna la obraz și degetele i se încleiară în sudoarea amestecată cu sânge. Bâjbâi până dădu de pragul ușii. Ieși, împins din urmă de Vocea care respira un aer ce nu venea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și în ziua și la ora aia o să devină major, după legea americană. La douășunu de ani o să poată merge la bar, să ceară singur de băut ! Când o găsise la spital, unde abia reușise să ajungă pe picioarele ei, împleticindu-se pe scări, Berti n-o mai întrebase nimic. Înțelesese, văzând-o ghemuită, cu mâinile pe pântec și fața la perete, că tot ce-și închipuiseră ei nu mai avea sens. Câți ani are fiică-ta ? întrebă Rada. — Păi, câți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia încuviință, copleșit de îngăduința coapselor ei. Da’ și ăștia, continuă Marchiza, sunt de două feluri. Bețivi veseli și bețivi triști. ăia veseli fac numai dandanale, nu stau o clipă locului, se-mpleticesc și cad, sparg toate-n jur, îi apucă dorul de coțăială, tre’ să-i bați ca să se potolească. ăștilalți sunt mai cumsecade, plâng de ce-și aduc aminte, așa-i, părinte ? Isaia dădu cu convingere din cap, întinzând orbește mâna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care să se sprijine. Cum podul se apropia de peretele celălalt, Jenică trase în sus maneta și huruiala se opri. Maca privi în jos, evaluă distanța și concluzia nu fu deloc încurajatoare. Drept care se întinse, agățându-se de scară. Coborî, împleticindu-se, dar cu ochii strălucitori și fața îmbujorată, ca întors de pe munte. Îi luă pe ceilalți pe după umeri, mai degrabă pentru a se sprijini. — Anormal, spuse, lăsându-se, la ieșire, să cadă moale, rezemat de zid, e ceea ce unui anormal
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fiecare partea lui. Păreau acum mai mulți. Pașii veneau, care afundându-se în noroi până la glezne și icnind să se smulgă, care bocănind pe lespezi, cu bocanci clăpăugi, fără șireturi, și lăsând pe ziduri ecouri ascuțite, care alergând speriați, care împleticindu-se, care târându-se în pulberi, pe drumul deportărilor. Pământul celor morți se scutura ca o cergă peste pământul celor vii. Fețe translucide, ochi adânciți în orbite, acolo unde găvanele nu erau de-a dreptul scobite, mâini ale căror unghii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se apropie și fără să vorbească, dar mărturisitoare. — Și ca să ierți, ai nevoie de dovezi, spuse, într-un târziu, Maca. Cine își asumă răspunderea să ierte ? Silit de tăcerea din jur, bătrânul se ridică anevoie și o porni înainte. Mergea împleticindu-se, de parcă ar fi urcat povârnișul unui deal. Pașii îi erau tot mai înceți, mulțimile îl urmau fără să se grăbească. Bătrânul se opri iarăși, îi era tot mai greu să pășească. Își scoase batista și își șterse fața. Încercă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
meu vreun hoț, Boc, în loc să latre, o să sară pe el cu lăbuțele și chef isteric de joacă, o să-i tragă o limbă pe nas, după care o să înceapă să se gudure, ca și Bocul adevărat, pe lângă Băsescu, să i se-mpleticească printre picioare și să facă tumbe. Dar cazul acesta al prietenului meu, este un caz particular, mai ales că în curtea lui poate fi întâlnit vițelul Meleșcanu, care are niște urechi leit ca ale politicianului și pe măgărița Monica Macovei
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu chip comun, ce parcă dorea să se termine odată ceea ce începuse cu mult timp în urmă, fiindcă știa o lume întreagă că în ceea ce privește „probele", ehei, acestea fuseseră făcute demult, inclusiv cele de anduranță. Ba printre picioarele lor, se mai împleticea și o fetiță de vreo trei, patru ani care a însemnat vii semne întrebare pentru unii. Și ca povestea să pară mai poveste, cică mireasa a mai și fost aleasă din popor. Vai ce romantic dragă! Cred că în mod
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu are cine să strângă gunoiul”, dar ce mai conta acum, o să mă creadă fiindcă a spus Parasca de ei că se pricep la oameni și iar alerga mai departe. Se poticni de un bețiv așezat în mijlocul drumului care mormăia împleticit ceva despre un chibrit care nu voia să se aprindă. Se așeză și el pe marginea trotuarului fără să mai ia seama la bețivul care acum tăcuse și-l privea cu ochi tulburi. „Dar dacă n-or să mă creadă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și c-o s-o doară (...) Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireș. Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară Bătaia puștii tatii să dea greș! Dar văile vuiră. Căzută în genunchi Își ridicase capul, îl clătină spre stele (...) Împleticit m-am dus și i-am închis Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne. Tu, iartă-mă, fecioară tu, căprioara mea! În fapt, Moartea căprioarei, piesă reprezentativă, e moartea unui miraj; constituente imaginarului lui Labiș, munte, brazi, o simbolică "pasăre albastră
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vântului. Sunt vegheate îndeaproape de lanuri de floarea soarelui, cocoșate de povara rodului copt. Se scurg, dimpreună, tăcut și lent spre deltă, cuprinzându-se în nemărginirea câmpiilor. Așteaptă să se împlinească sorocul, pentru ca recolta să-și verse belșugul în hambare. Împleticindu-se printre ciulini, dropii sprintează prin pustiile fierbinți. În stufăriș, pelicani și lebede leneșe plescăie zgomotos. Agită covorul de nuferi așternut peste ape în care la suprafață se lăfăiesc vidre. În adâncuri, stau îngrămădiți somni uriași și crapi dolofani, sturioni
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
amiezii, ale cărui raze se reflectau în miraze. Lumina puternică le frângea privirea și, orbiți, rămâneau nemișcați pentru câteva clipe. Se încumetau totuși a umbla prin sală, ghidându-se după imaginea distorsionată întipărită în minte. Orbecăind, căutau în van ieșirea, împleticindu-se. Împiedicându-se, cădeau la podea și gemeau, simțind duritatea marmurei care le zdrelea coatele și genunchii. Juliți pe mâni și picioare, o luau de la capăt. Bâjbâiau, întinzând mâinile la întâmplare. Persistau în refuzul credinței că urmau o cale greșită
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
putea să se înfăptuiască/ În afară de dobitoace erau ochii cunoașterii" ("Mărturie"). Se invocă zonele aflate în stare de proliferare, în stare de neliniște, de agitație, în care sângeră sămânța în asfalt zădărnicită de forțele obscure: În pași se adună fuiaguri sure împleticindu-mă/ ugere virile în căutarea cuplului femel/ deschis interior, dar cine știe unde!/ Inflație de forță bărbătească, de mii de ori mai multă/ clocind de sterilitate". De fapt, inflația se realizează în găuri spațiale, pentru că este necesar, ne spune poetul, să apară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cîte ori era nevoie pentru a vedea în ce parte înclină bagheta notelor. Alin nu pricepea ce-i cu numele ăsta. Frensis n-avea decît puține legături cu Florin, cît despre celălalt nume, mai lung, în care uneori i se împleticea limba dacă se-ntîmpla să-l strige, avea cu atît mai puține cu numele lui de familie, Figeanu. Cînd l-a întrebat, tipul i-a spus să mai "lectureze", chiar așa a spus, ca și cum asta ar fi fost cheia. Alin înțelegea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
seara, ai parte de friptură, grătar, un întreg ospăț carnivor). Când eram copil, "Ignatul" era o o zi tragică, de doliu. Era ca și acum ar fi fost ucis un membru al familiei. Îl știam de când era mic și rozaliu, împleticindu-se, alergând, pușculiță pe arcuri (și curios pe deasupra, gălăgios și vesel nevoie-mare), îl hrăneam, îl vedeam crescând și îngrășându-se (spre ghinionul lui), iar acum, avea să fie scos cu forța din cocina lui, tras de urechi, de copite, de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
săptămână întreagă, după care m-am hotărât să o pun într-un borcan. Insistența aceasta de a intra la mine în casă, de a mă fixa cu privirea ore întregi, mișcările acestea ondulatorii ale gâtului (probabil cuvinte ce i se împleticeau în gură, nereușind să iasă): tot atâtea indicii care-mi spuneau că n-aveam de-a face cu o broască obișnuită. Înțelegeam mai bine, acum, locul ocupat de animale în basme, înțelegeam alegerea brotăcelului (sau pe cea a rudei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
întruchipând tăișul ideologie comuniste. Ura se alătură oximoronic a tot ce este frumos, aducând dezbinare în prezentul persecutor. O ultimă încercare de întoarcere către vârsta începutului se dovedește zadarnică, drumul ducând spre moarte: Tot tineri și frumoși fără-ncetare,/ Mereu împleticiți în lungi priviri,/ Vom fi jertfiți mereu pe-alte-altare/ și neacasă, veșnic nicăiri?// Apleacă-te pe brațul meu când mor,/ Las-te-nvins de legea lor străveche./ Nouă ni-e dat în schimbul tuturor/ Norocul de a fi pereche". (Perechea) Perechea trimite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
elemente care compun setting-ul consistent al narațiunii. Detaliile sunt aproape teratologice, de respirație dantescă, iar simpla enumerare, efectuată prin parataxă, devine sugestivă: "Prin mâzga hleioasă câteva zeci de pitici, pociți și stranii, se băteau într-un vălmășag de forme omenești împleticite capete însângerate, picioare pe jumătate goale agitate prin văzduh, brațe încordate, mâni încleștate". Melanjul corporal împins la paroxism face ca toate componentele să apară indiscernabile; orice tentativă de individualizare a reacției se topește în magma informă a gloatei agonizante: "În
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în cartea sa de memorii. "Păsările de toate mărimile și viu colorate cântau printre crengile arborilor, legănându-se în vântișorul plin de miresme al țărilor sudice. Palmieri și cactuși se împerecheau cu statui și reliefuri în piatră. Ferige uriașe se împleticeau sub pașii noștri și se urcau pe zidurile palatului prin ale cărei ferestre ne chema marea de smarald..."592. Combinația de vegetație luxuriantă cu piatra sau statuile o impresionează, spațiul pare decupat dintr-o fantezie orientală. La fel, în casa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un act de igienă irațională, mentală. Straniul respinge și atrage deopotrivă, deoarece prin el lucrează fascinarea misterului, reflexul neliniștii primordiale"149. Așa crede și personajul-narator din La hanul lui Mânjoală chiar și atunci când, cu viforul în față și cu buiestrașul împleticindu-se între porumbiștele cu coceni netăiați și iedul Mânjoloaei, nu găsește drumul spre casa pocovnicului Iordache. Nopțile limpezi de iarnă sporesc și mai mult plăcerea istorisirii trăite cândva și rememorate pentru a nu știu câta oară. Un loc special între
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
vorba! Dorin Popa: Nu am citit acel text al doamnei Zoe Petre, dar este aproape siderant. Sigur că-l prefer de o sută de ori pe Sorin Antohi, un om cultivat, fin, inteligent și...cu umor, lui Nicolae Mischie semianalfabet, împleticindu-se în pro-pria-i impostură. Culmea, abia așa d-na Petre îl denigrează în absolut pe Sorin. Probabil că nu asta a dorit. Liviu Antonesei: E un editorial din "Ziua"... Dar tu ai făcut o observație foarte bună! Probabil fără să
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]