756 matches
-
mai voia pe acești cititori cu ghete mari, murdare și patos vital neajutorat de cățelandri cu primele erecții roșii și coșuri ițite pe obraji din bărbi spumoase, spetindu-se În camera lui cu cuvinte grele și gânduri ce trebuiau explicate, Împleticindu-se În Toynbee, Freud, Burckhardt, Spengler. Căci el citea atunci istorici ai civilizației - Karl Marx, Max Weber, Max Scheler, Franz Oppenheimer. Incursiuni ocazionale În Adorno, Marcuse, Norman O. Brown, pe care Îi găsi a fi niște tipi care nu făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aducea miros de dimineață; abia atunci îl văzu pe tânăr venind din nou spre el. Acum Jonas își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească, și-și înălță pușca pe braț, căutând cu degetul curbura trăgaciului. Când omul trecu pe lângă el, împleticindu-se de oboseală și mișcându-se nepăsător, Jonas se furișă afară pe poteca netedă și prăfuită, la câțiva pași în urma celuilalt, ferindu-se când niște ramuri brusc eliberate îl plesniră umede peste față, împrăștiind stropi mari de rouă pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pas când zdrobea sub călcătura grea știuleții mustind de sevă. Dar antilopa țâșnise ca o suliță din desiș, primise plumbul în piept când sărise și căzuse tot ca o suliță ce coboară spre pământ; nu se poticnise, nici nu se împleticise, nici nu se legănase. Jonas începea să simtă scârbă pentru acest om, nu mai rămăsese nimic din fascinația și admirația pe care le nutrise pentru tânărul său rival. Bărbatul înalt și slab care se aplecase râzând peste nevasta lui nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
despre căsătorie Într-un moment cu totul nepotrivit, În care Erina se căznea să facă un cozonac pe care să i-l dea pe drum. Cozonacul se arsese, iar tatăl ei venise În grabă, simțind mirosul. Căpitanului i se cam Împleticise limba, dar reușise să să se scuze pentru o Întârziere de câțiva sau mai mulți ani (să tot fie vreo doișpe... precizase Erina) și să formuleze ceea ce ar fi putut fi o cerere oficială. Nu-și amintea cu precizie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tuciuriu, Îmbrăcat doar pe jumătate, cu două aspirine pe o tavă de argint. Adormise În fotoliul de ratan din salon și rămăsese acolo ceva timp, până când se trezise cu gâtul țeapăn. Găsise În ea doar atâta putere cât să ajungă Împleticindu-se În dormitor și să se prăbușească În pat fără să se mai spele, iar acum se simțea Înecată În sudoare rece, ca și cum ar fi fost acoperită de un strat subțire de vopsea proaspătă. Pe când se Îmbrăca, a sunat iarăși
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
copacii, totul. Apoi... șșșt, Johan, Johan, te rog liniștește-te. Farah i-a mângâiat fața udă. Apoi l-am văzut, l-am văzut pe fratele meu. Alerga după mașină. Era departe, dar prin praf i-am văzut piciorușele dolofane 282 Împleticindu-se, până când n-a mai fost În stare și a continuat la pas, și l-am auzit pe tati zicând: Nu te uita, nu te uita! A zis asta cu o voce calmă. Nu știu dacă vorbea cu mami sau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi vrut să întrebe de portretul doamnei Calliope și de pianul de la moșie, dar nu cuteză. Erau cele două obiecte care credea ea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nicăieri, presărată cu pietre ascuțite. „Să fie Mecca prea departe?” Tălpile mi s-au tăbăcit în mersul încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar vântul îmi poate hotărî cărarea... Sunt femeia cu lanțul gros împleticit pe mâna dreaptă. Mă dor toate anotimpurile. Femeia din oglindă îmi pregătește apa purificării sinelui, mă scaldă. Apoi, mă înfășoară în giulgiu i alb de mătase, ca pe fiica rătăcitoare a evangheliei. Ea este, azi mama universului meu... Apa înseamnă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fumul de țigară e așa dens, încât cei trei bărbați dinăuntru par zei surprinși în timpul unui ritual religios... Îmi vine să fug, însă nu mai văd nici ieșirea... Așa-zisul director (care îmi va fi mult timp director) se ridică împleticindu-și picioarele și așază pe mâna mea amprenta unei sărutări soioase, ca un fluture decapitat... amprentă a iluziei deșarte și a unor împrejurări nefericite... Castelul meu are temelia de nisip, îl simt cum se prelinge pe lângă mine... Deci acesta e
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
azi porțile. În sfârșit, morții au liber la viața, azi. Hoinăresc bezmetici pe străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți în visare. Mângâie cu ochii vii obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fost reumplută de mai multe ori, ajung până la el. — Gata, Alexandre. Să mergem acasă. Docil, se ridică sub priviri îngrijorate care se balansează con tinuu, ca într-o mișcare ciudată de tango, își ia un la revedere bolborosit și se împleticește pe scări, susținut de brațul ei ferm în mantoul negru, pe care-l știe rece, la fel de rece ca silabele care par să vină de undeva, de departe, și pe care ea pare că numai le a îm pru mutat astă-seară
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și, fără îndoială era el. Dar ceva nu era totuși în regulă. Îi trebuiră câteva secunde bune să găsească ce. Era o fotografie a cadavrului lui. Gilbert Gosseyn I-ul. Râsul său fu amar. Lăsă ziarul să cadă și se împletici până la scaun. Era bolnav de furie și de ciudă. Fusese cât pe aci să se sinucidă. Și fusese atât de aproape de acest gest, încât putea fi considerat ca și îndeplinit; și acum problema reînvierii. Ce voia să spună Mașina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nici această ispită n-o atrage. I se adresează domnului Tilică: - Mergeți și vă consultați cu doamna, poate va fi de acord cu ce vă putem oferi la această oră. Domnul Tilică, dezechilibrat, de parcă ar fi băut peste măsură, merge împleticindu-se la doamna sa. Îi explică situația și doamna începe să plângă și printre sughițuri îi spune: - Mergem acasă! Ne întoarcem cu primul tren. Accepți să stăm într-un apartament cu doi străini? Mai putem vorbi de intimitate, dragule? Du
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
post mortem, calea Americii: portretul lui Zelea se zgâlțâia neliniștit la două ore de zbor de New York. Cu sufletul golit, nea Ovidiu sărută mâna aspră și cam păroasă a Maicii, îl pupă pe frunte printre gratii pe Horațiu și plecă împleticindu-se, sub efectul ultimei minuni de doi litri. Maica se uită lung la Horațiu. Privirea ei, chiar și din spatele ochelarilor fumurii, îl străpunse până în suflet, iar mustața parcă mai aspră ca de obicei îi inspira o severitate absolută în privința plăcerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Constantinescu Dumitru, care făcea compuneri foarte frumoase, "nouă"! Ah, cum l-am fericit pe Constantinescu, când am auzit că aluat nouă! Ce bine de el...! ― Popescu-Băjenaru Grigore! ― Prezent! ― Zece! Doamne sfinte!... Visez sau e o glumă?! Mă-ndrept spre catedră, împleticindu-mă, și întind mâna tremurătoare, ca să iau teza... Camil Petrescu mi-o dă și mă oprește o clipă la catedră: ― Într-adins am lăsat teza ta la urmă, pentru că e cea mai bună din clasă. Du-te la loc și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe un ton destul de hotărât. „Și v-am mai pus tot acolo, adăugase ea, și o țâră de rachiu, asta dacă veți simți nevoia să vă dregeți... Răposatul Onisei așa obișnuia...“ „Eu nu sunt răposatul Onisei, să avem pardon, replicase Împleticindu-și limba la fiecare silabă Extraterestrul. Dar, la o adică, l-aș putea Înlocui. Sigur că da. Ori fac pe câinele, ori fac pe Onisei, mi-e totuna...“ „L-ați cunoscut pe fostul meu bărbat?“ Întrebase cu inimă strânsă Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
modul cum se regenerează sufletele În univers. Așa că Mașa se lăsase păgubașă și nu-l mai Întrebase nimic de Onisei, deși vizitatorul continua să bată apa-n piuă, pomenind ba de câine, ba de fostul ei bărbat. În fine, tot Împleticindu-se și boscorodind ba despre una, ba despre alta, oaspetele se retrăsese Încet-Încet În tindă și, fără să-și mai scoată cizmele murdare de noroi, se Întinsese pe laviță și adormise cu fața În sus. „La noi se doarme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sudoare, iar În casă se adunau atâtea lucruri, că abia reușeai să te mai miști printre ele. Dacă la Început bătrâna confunda scaunul cu masa, cuțitele cu furculițele sau lingurile cu făina, acum confuzia fusese Împinsă dincolo de granițele oricărei rațiuni. Împleticindu-se În cele douăsprezece fuste ale sale, Tatiana confunda poarta cu grajdul și grajdul cu fântâna și fântâna cu batoza, iar batoza cu mesteacănul, pe care tot Încerca să-l scoată la păscut. Mașei Îi spunea, „săru’ mâna, bunicuță“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fierbea. Nu era vorba la mijloc numai despre bani, șeful salahorilor se pare că se atașase de vedenie. „În fond, ar trebui să-mi fii recunoscător pentru ce-am făcut. De acum coșmarul tău a luat sfârșit“, spuse cu limba Împleticită de beție tovarășul de afaceri al lui Ippolit... „Nu zic că n-ai pierdut nimic, dar ai și câștigat ceva, adăugă el. Banii aceia trebuie să recunoști că nu erau curați...“ Atunci, Ippolit nu se putu stăpâni și, apucând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-te pe tine și băiatul. Am vorbit deja cu Regina Mamă Strala și poți să mă crezi când îți spun că se simte ușurată când știe că tu te afli acolo cu fiul ei." Continuând să meargă, Gosseyn Trei se împleticea puțin, cărând încă creanga cu care avea grijă să nu-l lovească cumva pe băiat... Analiza implicațiile gratitudinii tinerei mame fără să-și dea seama exact ce simțea el. Dar îi veni un gând: "Se pare domnule alter-ego, că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici când să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz ținând o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și‑n fața mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite va ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el. * La Isarlîk, cea albă de lespezi, gloata suie, Dar greii pași prin ierburi și stuh se-împleticesc. În ochi, din lâncezi ape, cum pâlpâie gălbuie Și uleioasă, dâra caicului turcesc! DOMNIȘOARA HUS Surorii noastre mai mari, Roabe aceleiași zodii, Preaturburatei Pena Corcodușa. a) Ceas de seară b) Prezentare c) Vaduri și alaiuri d) Cuvinte de îmbărbătare e
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu mai pot ieși din noapte...!" Cocoșul Încă nu a cîntat, dar cîntecul său Îmi stă răstignit pe tîmplă, și eu restitui, În felul meu, după cum spuneam, cerului marea-i singurătate, așteptînd zorile. Scene din viața și moartea poetului necunoscut Împleticit Între realitate și vis, trag după mine noile buletine de știri. Tot mai mulți dintre cunoscuții mei neagă că au colaborat În tinerețe cu Hristos. Tot mai mulți Își smulg limbile și le duc la detectorul de minciuni. Înseninez cerurile
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
performanță, ziceam că acești oameni pe care îi votam fără să știm cine sunt tare semănau unii cu alții, toți aveau fălci și cefe ca niște tauri, spre deosebire de cei pe care îi vedeai pe stradă ori la serviciu, care se împleticeau de foame, numai sufletul îi mai ținea în picioare, nu înțeleg rostul alegerilor libere când acestea nu au nicio noimă, după mintea mea, puțina pe care mi-am păstrat-o cu mare greutate în cap, mai bine ar fi cerut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cum ieși din cocon cum te mănâncă câinii, Silvia soarbe din sticla de șampanie, se smucește cu greu de pe pătură și începe să danseze, singură, e din ce în ce mai dezlănțuită, apucă un tânăr de mână și-l trage de pe pătură, acesta se împleticește stânjenit, Silvia dansează un dans din buric, e grațioasă ca o adolescentă, cei din jur o aplaudă, tânărul se încinge la dans, în jurul lor se face tot mai mult loc, tineri și bătrâni se ridică în picioare, fac cerc în jurul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]