852 matches
-
are pretenția universalității, chiar dacă, la un anumit grad de abstractizare, ea poate avea o cuprindere universală. Mills se referă explicit la societatea americană într-o anumită fază a dezvoltării sale istorice, marcată de o centralizare a puterii și de o împletire a puterilor economică, politică și militară. Alte instituții (religioase, universitare, familiale) par să fie „la marginea istoriei moderne” și au încetat să mai fie „centre autonome ale puterii naționale” (Mills, 1969, p. 10). Economia americană, „compusă odinioară dintr-un răsad
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ele. Totuși, prin controlul lor colectiv asupra disponibilităților de capital, ele au posibilitatea să determine condițiile generale în cadrul cărora întreprinderile trebuie să-și formuleze strategiile. Așadar, ele pot să exercite o putere incontestabilă fără a interveni direct. În acest caz, împletirile mai multor direcții permit identificarea unui cerc restrâns de directori în poziții-cheie, dar ele arată, de asemenea, unitatea și coeziunea clasei capitaliste din care au rezultat. Teoria constelației de interese dezvoltată de John Scott coincide în mare parte cu cea
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
îi susține osatura. Aproape de sfârșitul versiunii Alecsandri, portretul moral al ciobanului este completat cu portretul fizic. Tinerețea și frumusețea păstorului accentuează sentimentul de durere pentru dispariția lui timpurie. Ceea ce impresionează în testamentul ciobanului, cu care se încheie varianta Alecsandri, este împletirea dintre dragostea de viață și sentimentele sugerate de contemplarea morții. În versiunea moldovenească, răspândită și în Muntenia, Oltenia și Dobrogea, schema metrică a versului este de 5-6 silabe. Aceeași măsură o au și versurile provenite din sudul și estul Transilvaniei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
abat de la convingerile comune, ca parte a procesului creativ; instituirea unei educații care să solicite întreg creierul; accent pe componenta umană (relația educator - elevi de neînlocuit), utilizarea strict instrumentală a mijloacelor tehnice. Rolul școlii devine tot mai complex, datorită necesității împletirii și corelării funcționale a acesteia cu alte segmente ale socialului, educației revenindu-i sarcini inedite și dificile. Aceasta presupune nașterea unei mentalități noi, o școală în care elevii sunt învățați să coopereze, în care sunt susținuți pozitiv, autentic și constant
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
atunci când avem de soluționat o problemă, chiar cotidiană, gândirea implică un minim de efort imaginativ, în sensul găsirii unei soluții. Se consideră astfel că educarea gândirii creative este posibilă la orice vârstă, dar creativitatea se desăvârșește abia la maturitate, prin împletirea aptitudinilor cu experiența(C. Taylor). Diferențierea tipurilor de creativitate s-a făcut mai frecvent în legătură cu creativitatea științifică și cea artistică. Analizând cele două tipuri se poate concluziona că există diferențe, dar și asemănări. Diferențele apar datorită prezenței sau absenței unor
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
prin intermediul trupului. Durerea corporală nu desparte, mai exact, nu îndepărtează materia de spiritul ce o poartă. Dimpotrivă, ea apropie cele două structuri într-un mod extrem de intens. În mijlocul unei dureri trupești acerbe sufletul conștientizează mai profund ca nicicând telurica sa împletire cu soliditatea corporală. Ghimpele care pătrunde și arde sfredelitor deschizând noi adâncimi de mistuire în pulsația caldă a țesuturilor care-și pierd celulele atomare sub impactul sfârtecării ce înaintează decisiv, ascuțișul ce mutilează perturbator liniștea vibrațiilor calme din mecanica bine
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
evocat aici. Alături de persoana spre care tinde dragostea revărsată din prea-plinul nostru afectiv, obstacolele și imprevizibilul existenței viitoare par, și adesea, se dovedesc, ulterior, mai ușor de înfruntat. Pribegia și aventura ontică în doi prin culoarele destinului sau, mai exact, împletirea a două destine în demersul de tranzitare a existenței profane reprezintă un nivel superior, ca aport de forță constructivă, abordării vieții de unul singur. Alegerea unui partener în detrimentul altuia, deschiderea spre o persoană întru atragerea spre coexistența cu ea și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
credinciosul în reculegerea mistică a sosiriI sale. Actul reculegerii indică o retragere din rasfirarea sinelui, un reflex al interiorității spre concentrarea atomară în propria tensiune. Astfel, gândurile și trăirile, fie ele intensive sau diminuate, sunt reașezate în pulsiunea unei singure împletiri ce le purifică de stigmatul depărtărilor unde au fost ancorate secvențial și efemer. Multiple experiențe și conexiuni existențiale sunt, în contextul retragerii la și întru fundamentele lumescului, abandonate unei uitări ce se instituie ca factor cenzurant. Reculegerea individuală implică o
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al frumuseții. Asemeni unui turn babilonian, cetatea umană își consumă parcursul temporal precum un nod activ de interdependențe ale individualităților umane care, susținăndu-se reciproc, se și estompează totodată generând constant limitarea și încurcarea existențial-progresivă a celuilalt. Situația încurcaturii indică o împletire de condiții nedorită și adesea imprevizibilă. A te afla încurcat înseamnă a staționa în dilemă, într-o ne-claritate și opturare ce nu permit înaintarea sigură spre scopul dinainte propus. Majoritatea membrilor cetății își stabilesc asemenea priorități-țintă de atingerea cărora
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
din vastitatea acestei degajări de ceruri și ape, din saltul mereu peste sine al depărtărilor ce poartă aici stigmatul unui orizont deplin revelat sub nuditatea distanțării sale. A te reculege la marginea acestui peisaj de enrgii dezlănțuite în ampla lor împletire înseamnă a oferi propriei concentrări a sinelui, rechemat întru interioritate, melancolia unei transfigurări sufletești încă posibile. Această transfigurare nu reprezintă o mutație radicală, îmbrățișarea unei stări de conștiință total diferită în raport cu cea anterioară ci redimensionarea viziunii asupra propriului sine, dobândirea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sacralitatea transcendenței. Pășirea și situarea pe un asemenea pământ insular implică o suspensie și reducție a conexiunilor credinciosului cu mundaneitatea ce-și consumă superficialul zi de zi. Spre deosebire de reculegerea care impune restrângerea și comprimarea sinelui în propria așezare interioară, între-ruperea împletirilor mentale și afective cu spectrul acțiunilor și prezențelor cotidiene permite nu numai acceptarea revelației dăruite de zei dar și aderarea lăuntrică la meta-realitatea deschisă în templu, aderare ce reprezintă nivelul unei maxime tensiuni a întâlnirii dintre credincios și Divinitate. Dacă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
este exclusă de implozia mistică a subiectivității, de proiecția întru sacrificiu și venerație a ego-ului credinciosului spre îmbrățișarea cu Divinitatea. Cel care oficiează ritualul este înveșmântat în enigma pendulării între două versiuni ontice, între două scenarii investite cu inter-corelare și împletire paradigmatică. Prima dintre aceste dimensiuni gravitează în jurul spațio-temporalului evoluției întru corporalitate. Cea de-a doua își are drept centru deschiderea spiritului întru sine, o deschidere a-logică prin absența începutului și sfârșitului ei, prin faptul că ea, ca deschidere crepusculară
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și a macabrului, teroarea de universurile lichide, sensibilitatea la semnele funerarului din existență), se pune firesc întrebarea cât este sensibilitate reală în aceste poeme și cât este poză literară. Răspunsul nu poate fi decât unul: lirismul lui B. este o împletire ingenioasă de poză și trăire sfâșietoare, de „secreție”, cum zice Lovinescu, a unui spirit bolnav de tristețile, melancoliile lumii. E greu de spus cine a imitat și pe cine. Mistificația literară este atât de bine asimilată încât nu se mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
lui Dumnezeu. Acțiunea lui Dumnezeu este un efect al libertății sale. Intervențiile sale în istorie sunt acțiuni ce provin din libertatea sa și sunt experimentate în mod special de omul Noului Testament. c) Dialogicitatea lui Dumnezeu. Aceasta se manifestă „în împletirea unui dialog istoric cu omul și în recunoașterea în această creatură a unei adevărate persoane”. Acest lucru se poate înțelege nu printr-o perspectivă metafizică sau pur filosofică, ci printr-o perspectivă biblică, singura care are autoritate să prezinte intervenția
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
interesantă formată din el însuși și ceea ce se va spune despre el. La Roland Barthes, circularitatea infinită a limbajelor (amintiri circulare), în loc să conducă progresiv la totalitate, împrăștie fragmentele, înaintează în spirală sau în pierdere, într-un desen neinteligibil creionat de împletirea neconsecventă a două rânduri de pași. Maurice Blanchot consideră că opera nu este nici definitivată, nici neterminată: ea este. Ceea ce orientează întregul sistem critic al lui Blanchot, conform opiniei exprimate de Leyla Perrone-Moisés, este visul originii: toate înțelesurile sunt aspirate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
scrie o carte 100% originală, nici măcar pe tema intertextualității. Important este cum se folosesc datele științifice deja dobândite și, evident, cât de declarată este paternitatea hipotextului (inclusiv în discursul critic). Nathalie Limat-Letellier (1998) exprimă intertextualitatea în termeni de interconectare și împletire (sau, ca să păstrăm accentul pus pe etimologia textului, întrețesere). "Intertextualitatea ar caracteriza generarea textului plecând de la alt(e) text(e), scrierea noilor pagini fiind înțeleasă ca interacțiune cu enunțuri anterioare și preexistente"27 (Limat-Letellier și Miguet-Ollagnier: 1998, 17). Mânat de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
favorizează redefinirea sau fixarea (niciodată identică) a reperelor universului interior auctorial. Sigur că numărul reluărilor intratextuale are tot atâta relevanță ca și ponderea repetare/diferire. Vom remarca în proza eminesciană perechi hipertext/hipotext, dar și serii intratextuale (reluări succesive), chiar împletiri ale acestora în desenul a ceea ce vom numi constelații intratextuale. 3. Intertextul din cultura universală în opera lui Mihai Eminescu " Nici o influență nu a creat, desigur, pe Eminescu, dar Eminescu nu este explicabil dacă se lasă deoparte măcar una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
creativă, procesul, produsul și aspectele care țin de mediu. El a analizat, într-un studiu de numai 5 pagini („An Analysis of Creativity", 1961), 40 de definiții ale creativității și 16 ale imaginație, și a reprezentat creativitatea ca pe o împletire a patru șuvițe cu identități distincte, dar operând funcțional numai în unitate. Este vorba despre cei „4 P": persoana, procesul, produsul și press, presiunea mediului, mai exact „relația dintre ființele umane și mediul lor" (Rhodes, 1961, p. 220). Termenul „press
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
o trădare, în științele spiritului ea corespunde celei mai caracteristice chemări și își afirmă intima corespondență cu o virtuozitate a lucrului cu adevăruri, cu o dexteritate a manipulării revelatorii de date epistemice. Iar prelucrarea acestora din urmă presupune, în condițiile împletirii destinului personal cu cel al cercetării, o continuă îmbogățire a realității cu semnificațiile unei umanități reflexive. Așadar, activitatea conștiinței de sine dedicată valorilor teoretice implică și dobândirea de virtuți noetice (cele responsabile de succesul demersurilor științifice), decupabile din tabloul general
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
legături rezidă tocmai în asemenea integrări "dialogale" care confirmă virtuțile lor aplicative. Din aceste legături inter-elementare se compune apoi structura internă a personalității, o realitate în esența ei stabilă, cea care însoțește în complicată relație de simetrie procesul maturizării. Această împletire evolutivă este jalonată de adaosuri sintetice cu scopul întronării unei armonii interioare, intangibilă sub altă formă organizațională și imposibilă sub auspicii psihologice care țin de alteritatea lăuntrică a facultăților intelectuale. Sub specia afectivului, spre exemplu, dinamica progresului destinal primește o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
slujbelor religioase și iau parte la toate reuniunile consacrate Basarabiei. Lor trebuie să le fie alăturată figura poetului Sergiu Matei Nicu, de asemenea teolog, colaborator al acelorași publicații și cu același destin tragic - exilat și întemnițat. Poezia sa este o împletire de rugăciune și blestem privind soarta Basarabiei. Pr. Dr. Paul Mihail născut în satul Cornova în iunie 1905 a absolvit la Iași Facultatea de Teologie și Litere, doctor în istorie. Pentru meritele sale i s-au acordat burse spre a
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
să primească alte răspunsuri din partea celor dintâi. În timp, s-a atenuat imaginea spitalului drept loc de alinare a ultimelor suferințe, prin grija unui personal devotat, atent și profund uman; grație progreselor în medicină, s-a ajuns mai întâi la împletirea aspectelor caritabile ale activității medicale cu informațiile științifice drept principii de bază în activitatea curativă, percepută drept mult mai eficientă. În cele din urmă, avem de-a face cu dispariția imaginii sacerdotale a medicului, cu analizarea obiectivă și discutarea din
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
și de stat". Gândite încă din 1972, la celebra conferință a PCR unde au fost emise "tezele din iulie" legate de necesitatea revitalizării ideologice a întregii societăți, inclusiv, sau mai ales, a partidului însuși, organele cu "dublă natură" reflectau principiul "împletirii organice a activității partidului și statului", reprezentând totodată "o contribuție practică a conducerii partidului nostru la îmbogățirea teoriei marxist-leniniste a statului". Motivul oficial pentru crearea acestor organisme intermediare era dat de eliminarea pe cât posibil a "paralelismelor", respectiv creșterea randamentului economic
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
sociale"28, omogenizarea ideologică prospectiva se impunea că cea mai importantă sarcina a PCR pe termen lung. "Noi pornim de la principiul că în momentul de față și în perspectiva creșterea rolului partidului că forța politică conducătoare a întregii națiuni presupune împletirea tot mai organiza a existenței sale cu existența întregului popor, legarea să tot mai strânsă de masele largi populare (...). Făurirea socialismului și comunismului presupune lărgirea continuă a orizontului politic și ideologic al oamenilor muncii, înțelegerea tot mai aprofundata de către aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
neauzit al nemișcării. Pentru a vedea ceea ce luminează, vederea se așază în umbră, se umbrește, își modifică natura, unghiul din care se deschide o nouă perspectivă. Astfel situată, ea nu vede lumina ci ceea ce apare în lumina neobișnuitului deja posibil, împletirea stranie dintre sunet și sens: imaginea neprevăzută a "unor zei de care n-ai bănuit nimica", "miezul tainei însuși". Ceea ce se vede apare însă ca ascuns; iese din ascundere cu ascuns cu tot, invizibil al vizibilului inaparent; arcuirea ființării în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]