6,091 matches
-
marea lui dezamăgire, mocirla asta în care intrase, pata de care nu va reuși să scape nici peste o mie de ani, dacă ar fi putut i-ar fi pus pe toți cei responsabili cu fața la zid și le-ar fi împrăștiat cu mîna sa mațele pe jos, șacali, fii de tîrfe, lași. Totuși, recunoștea că n-ar putea niciodată să-și uite trecutul, să scuipe pe însemnele militare, mai sînt și oameni cu onoare pentru care merită luptat, chiar și după ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lapte în termen. Cine? Ăia puși acolo să ne oprească? Ordine clare să ne aresteze și să ne trimită la Jilava? Mă faceți să rîd, uitați-vă la ei cît sînt de speriați, cu un singur bobîrnac i-am putea împrăștia ca pe niște popice, norocul lor că nu ne stau în cale, altfel am fi fost obligați să-i călcăm în picioare ca pe niște zdrențe. Uite dacă tot te interesează așa de tare itinerarul, se îndură cineva din nou
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
văzut cu ochii tăi, ar fi cea mai mare imprudență dacă ai lua de bune vorbele care circulă din gură în gură sau textele alea senzaționale tipărite grosolan pe tot felul de bilețele și manifeste aruncate mulțimii din elicoptere sau împrăștiate în mare goană din autoturisme particulare. Vă spun cinstit, face pe prostul ochindu-l pe unul cu o cîrpă roșie înnodată la cot, am avut de furcă cu cîțiva maimuțoi recalcitranți care îmi tăiaseră calea în fața Muzeului Literaturii Române, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
v-ar paște și pe voi scîrnăviilor, își spune Roja, v-o arunc direct în față, dacă mi-ar încăpea pe mîini o armă automată și cîteva lăzi de muniție v aș pune pe toți cu fața la zid și v-aș împrăștia creierii și măruntaiele pe jos. Acolo v-aș lăsa să putreziți, să vă roadă cîinii vagabonzi oasele și să vă ciugulească ciorile. Au loc pe puțin treizeci de arestări, oamenii sînt înghesuiți în niște dube jalnice cu eșapamentele praf, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și aburi. Pune și tu mîna pe ceva, o aude țipînd din toate puterile de parcă ar fi fost la un kilometru depărtare. Iar te-au apucat năbădăile? o întreabă flegmatic rezemîndu-se de tocul ușii de la baie, privind la hainele murdare împrăștiate peste tot, stai că n-am terminat, să nu te atingi de ele, încă nu mi-au trecut toate prin mînă. Sau te-ai drogat? Trebuie să facă focul mai mic, trîntește capacul la locul lui, pornește hota de evacuare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pînă și la funcția de președinte al țării, erați deja niște eroi. M am pus deci și eu în mișcare, și m-am întors cît am putut de repede la locul crimei. Din tot cotețul nu mai rămăsese nimic, fusese împrăștiat de la un capăt la altul al bulevardului, făcut terci, măcinat sub șenilele tancurilor. În jur nici țipenie, pustiu ca într-o văgăună. Geamurile sparte de la Dalles aduceau cu niște forme de jivine negre, infernale. M-a cuprins o frică nemaipomenită
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
face ca să nu mai renteze. Trăgea fermoarele, apoi apuca pe rînd fiecare bagaj și-l întorcea cu gura-n jos, deșertîndu-l pe parchet, măi să fie, cum ai putut să cari atîta? se mira Părințelul privind la marfa care se împrăștia pe parchet. Cine și-ar fi putut închipui că ițele erau așa de încurcate? Țoale, săpunuri, șampoane, cosmetice, gumă de mestecat, mărunțișuri, își dădea Părințelul ochii peste cap, urmărindu-i mișcările, în timp ce Angelina se mișca mecanic, sorta pachețele, pungulițe, le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca pe gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă. N-am recunoscut pe nimeni oricît m-am chiorît eu la fiecare din cei care au coborît pe rînd din elicopter. Nici măcar lumina împrăștiată de farul de aterizare nu mi a folosit la nimic, mă aflam la distanță prea mare. Am reușit totuși să-mi dau seama că aveam de a face doar cu militari. Cîțiva soldați în termen neînarmați și doi, trei gradați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îi ceru să-i dea ceva de scris, se aplecă peste colțul mesei și mîzgăli în registru. Încercă să-l întrebe ceva, dar în aceeași clipă aruncîndu-și din întîmplare privirea afară prin geamul soios, la lumina chioară pe care o împrăștia becul instalat în colțul coșmeliei, îi văzu oprindu se pe cei doi soldățoi care duceau fiecare deasupra capului cîte un sicriu cu tot cu capac, atît de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște obiecte ușoare ca pana. Înainte să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
timpul din aripi. Acest fâlfâit se repeta ritmic și-mi dădea Întâi o senzație de bucurie stranie. Primul lucru pe care-l făceam când mă trezeam, era să-mi răcoresc gura spălându-mă pe dinți cu pastă verzuie, mentolată. Periuța Împrăștia pasta uniform și, Înadins Întârziam să-mi clătesc gura cu apă, pentru a ține cât mai mult captivă aroma ei. Vara făceam acest lucru În fiecare dimineață desculț, În livadă, lângă o brazdă de tufănele luând apă dintr-o cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la bătrânețe de cineva cu mintea așa mai luminată, dar să te plictisești de istorisirile mele, mi se pare o gravă ofensă adusă demnității de om care a citit atâtea cărți...,, Kawabata izbucnește În râs și fumul de țigară se Împrăștie În Încăpere ca bătut de suflul unei pale de vânt. -Tu nu pricepi, că eu, Înafară de câteva pagini din Biblia pe care o avea bunica la căpătâiul patului și pe care am vândut-o Într-o zi unui șmecher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spre stația următoare și Antoniu mai zăbovește puțin pe peron, privind În stânga și-n dreapta cu lăcomie. Scara rulantă Îl duce la suprafață. Locul În care femeia a murit, nu mai poartă nici un semn al violentului sfârșit, mulțimea s-a Împrăștiat, iar mașinile ce năvălesc din toate direcțiile, Își văd mai departe de drumul lor, claxonând de parcă se apropie sfârșitul lumii. Rămâne un timp cu privirea În gol și cu mâna Întinsă. Simte În palmă luciul câtorva bancnote și se hotărăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi revine lui Antoniu. O spală cu grijă, frecând-o cu un șomoiog de cârpă, de parcă s-ar teme că odată trezit din somnul de veci, Kawabata ar putea să-i reproșeze ceva. Locuitorii ghetoului au spart rândurile, s-au Împrăștiat. Câțiva au aprins mucuri de lumânări și le-au Înfipt În pământ. Ca Încheiere, ca ultim gest al unei misiuni Încheiate, sărmanul Kawabata este așezat Înapoi pe scândură și Împins În burta mașinii. Câinele lui Ben are un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tramvaiului, care tocmai a plecat din stație. E izbit din plin, se aud țipete, și tramvaiul oprește. Antoniu moare sub privirile neputincioase ale trecătorilor. Sacoșa cu cele două caiete zboară câțiva metri mai departe de trupul lui și caietele se Împrăștie pe șinele de tramvai.. Un polițist, venit În grabă la fața locului, ridică de pe jos caietele, și le deschide În căutarea unui indiciu cât de mic, despre identitatea victimei. În caiete nu e scris numele și nici adresa. Privind-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe când lui Georgie îi lipsea această carapace. Dintre lucrurile aflate în posesia ei nu exista nici unul la care n-ar fi renunțat fără să șovăie și fără să-i simtă lipsa după aceea; în tot acest timp obiectele ei zăceau împrăștiate într-un soi de învălmășeală temporară, iar încercările mele repetate de a le tria și ordona parcă nu aveau nici un efect. Această caracteristică a iubitei mele mă exaspera dar, întrucât era, în fond, parte integrantă din indiferența lui Georgie față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
peste noi o pulbere străveche. La capătul atelierului, pe toată întinderea peretelui opus, se afla masa de lucru, bine lustruită, cu grămezi de scule curățate cu multă grijă. Alte obiecte, ce dădeau impresia că își au fiecare locul lor, erau împrăștiate prin atelier: blocuri de piatră necioplită, rădăcini uriașe de copac puse una peste alta ca o piramidă, buturugi de mărimi diferite, ca niște cuburi uriașe de jucărie, obiecte înalte acoperite cu bucăți de pânză umedă, o cutie plină cu tărtăcuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lama sabiei de samurai. Mi-am ascuns fața în mâini. Ambulanța sosi. 26 În jurul patului lui Georgie era o atmosferă animată și totodată febrilă. Eram toți acolo, ca o familie reunită la patul unui copil bolnav. Pe cuvertura patului erau împrăștiate ambalaje viu colorate, cutii cu bomboane, animale de jucărie, cărți din colecția „Penguin”, țigări de proveniență exotică iar șirul de vaze cu flori de pe noptieră și pervazul ferestrei dădea cămăruței albe de spital aspectul unei florării. În rezervă domnea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ah, Doamne, nimeni nu-i văzu cealaltă față. Cugetară deci: „De ce n-am lua ale muncii poame și n-am face din a Închide ochii o artă?“ Trecuse un sfert de oră după miezul nopții, iar aplauzele erau răzlețe și Împrăștiate În toată sala. Într-un colț am descoperit-o pe Molly. Îmbrăcată Într-o bluză subțire care Îi stătea trăznet, făcea conversație cu un bărbat bronzat Într-o germană defectuoasă dar fantastică. Probabil că e din Africa de Sud-Vest, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gropile din stradă, munții de moloz, mormanele de cărămizi și grinzile de lemn, gri și prăfuite, Îngrămădite de-a lungul fațadelor. Am trecut pe lângă trei femei așezate somptuos pe niște navete de bere răsturnate. Pe o bucată de pânză au Împrăștiat câteva tacâmuri ruginite și niște ace de cravată, care luceau ca niște bucățele de unt topit În soare. Lângă femei se afla un individ care căra pe puțin douăzeci de perechi de pantofi În jurul gâtului. Am constatat surprins că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
machiaj accentuat și avea niște ochi de culoarea - să mă gândesc - lămâii verzi. Se mișca mult, repede și fără rost. În ciuda acestor activități uimitoare, femeia nu prea era atentă - Într-o clipă era doar ochi și urechi; În alta, se Împrăștie Într-un amestec de membre și mișcare dezintegrată. Brusc, apucă registrul cu ambele mâini care prezentau răni pe două Încheieturi proeminente ale degetelor. Băgând de seamă apariția mea, Își țuguie buzele, Își vârî mâinile sub subțiori, și, aplecându-se Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deplasat Încetișor prin curte. Un roi de muște, planând În văzduh, Își executa ritualul din fiecare seară, șovăind, ca și când s-ar fi aflat Într-un moment de impas. Else făcu cu mâna; băieții dădură din cap cu Îndârjire; muștele se Împrăștiară. (- „Tu cheamă-ne doar“, mormăi unul din băieți. - „Venim imediat“, replică celălalt, verificându-și vârful bățului.) Apoi, de undeva de sus, de la o distanță de la care se poate auzi ceva, colega mea adăugă pe un ton nou: — În schimb, prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am studiat cum scrumul de țigară s-a rupt În fulgi segmentați când am Întins-o pe geam. Au alunecat cu un elan remarcabil spre pământ, au executat câte-un salto mortale, două, apoi câteva răsuciri complicate Înainte să se Împrăștie detașate Într-o mare de nonsens luminos. Jos În stradă o mașină de poliție era parcată cu o roată pe trotuar și o băltoacă de raze lucind pe capotă. Până la urmă bătăile au Încetat. În schimb, În yală a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la pândă. Un semnal sonor pluti prin aer, apoi Stadtbahn-ul Își continuă drumul spre vest, spre lacuri și spațiile verzi de la periferia orașului. Oamenii care au coborît erau Îmbrăcați În haine de vară și, indiferenți la Încurcătura mea, s-au Împrăștiat În direcții diferite. Am tăiat-o printre două mașini și am intrat pe o stradă lăturalnică, mărginită de copaci Înfrunziți. Căldura era sufocantă și Începusem să regret că nu mi-am luat o Înghețată. Eram pe punctul de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o nimica toată În comparație cu tortura care mă aștepta acum. Tot ce stătea În picioare Înainte ca ofițerii să mă ducă la secție, era acum pe jos. Ca să nu zic altceva. Cele mai multe lucruri erau sparte și aruncate alandala, făcute praf și Împrăștiate În toate direcțiile - pahare, cărți, tacâmuri, haine, setul pentru ras... Chiar și planta uscată, pe care o țineam pe chiuveta din bucătărie fusese smulsă cu rădăcină cu tot. Am sărit peste valiza trântită pe jos. cu un picior de scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și simplu Întors, sertarele trase, conținutul lor răvășit pe jos. În mod ciudat, haina lui Anton atârna la locul lui, pe cuiul de care fusese cândva agățată reproducția după Böcklin. Dar ceea ce fusese În geanta cu care a venit era Împrăștiat generos prin cameră: Într-un colț, am descoperit unul dintre cleștișorii pentru bicicliști; În celălalt colț, al doilea; și În al treilea, o bluză galbenă. Calul troian supraviețuise și el neatins. Abandonat pe un pervaz, stând pe un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]