1,363 matches
-
militară. În fața curții se afla o piață plină de iarbă, cu un singur stejar bătrân. La răsărit, la o distanță de o jumătate de milă, se ițeau una lângă alta casele cu acoperișuri de paie locuite de waregangi și grajdurile, împrejmuite de cercuri concentrice de grădini, vii, livezi de măslini și ogoare de cereale, legume, in și cânepă. După pășuni, oriunde te-ai fi dus, reîncepea pădurea, la liziera căreia grohăiau turme de porci. De-a lungul străzii ce trecea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pășuni, oriunde te-ai fi dus, reîncepea pădurea, la liziera căreia grohăiau turme de porci. De-a lungul străzii ce trecea la o săgeată de arc de curte se aflau casele arimanilor, la oarecare distanță una de alta și toate împrejmuite cu garduri din pari, crengi și nuiele împletite. Aceste ocoluri, deasupra cărora se cățăra volbura și hameiul, nu erau făcute de longobarzi ca să se apere, ci fiindcă nu le plăcea să trăiască prea aproape și nici în locuri deschise. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care, plin de brațe, cotituri, lățiri și gâtuiri îl făcea râul. Acolo, după ce s-a despărțit în două brațe la o milă în amonte, râul se reunește la poalele unei ridicături de pământ, pe care se-nalță un străvechi paraclis, împrejmuit de plopi, în mijlocul unei pajiști. Ușa bisericii era deschisă, și, din instinct, m-am dus să văd ce era înăuntru. Între cercul de copaci și paraclis se vedeau câteva morminte având deasupra cruci grosolane. Rotari m-a urmat tăcut, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
incinta de ziduri pe o poartă dublă de marmură, am ajuns în breit, adică în „spațiul liber“ dinaintea amfiteatrului lui Flavius, unde i-am așteptat pe cei întârziați. Am trecut râul Adige pe podul de piatră și, în dreptul zidurilor ce împrejmuiau colina San Pietro în apropiere de teatru, ni s-a alăturat ducele de Verona. Regele s-a înfățișat însoțit de șase episcopi catolici și de întreaga ginte din Verona, împărțit pe bisericuțe ce se aveau ca șoarecele cu pisica. Arieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu înțeleg și, fie-mi îngăduit, nu pricep de ce îmi spui mie aceste lucruri. Eu sunt un biet notar, luat din cancelaria ducală pe motiv că duceam o viață desfrânată și trimis să fiu magistrul unui orfan într-un loc împrejmuit de păduri. Astfel încât eu prea puțin contez. - Exact, orfan a fost și Adaloald, și eu i-am fost magistru. S-a aplecat asupra mea, privindu-mă drept în ochi. - Nu încape comparație, am stăruit fără să-mi plec privirea. - Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a revenit, comportarea i se schimbase puțin și, trecând pe lângă el, l-am văzut strâmbând din nas scârbit de cum miroseam. Am trecut printr-un hol cu podeaua dintr-un mozaic în felurite culori, care dădea într-un peristil dreptunghiular, totul împrejmuit de un portic cu coloane având, în mijlocul unei grădini, o fântână cu trei jeturi înalte. Peste tot erau flori și arbuști de toate speciile și culorile. Giuliano stătea pe o laviță de piatră lângă fântână și citea un sul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
metal prețios. Înăuntru erau doar gărzile neclintite ca niște statui și slujitorii însărcinați cu curățenia. Giuliano ne-a spus să așteptăm și, în scurt timp, un servitor a venit să ne ia. Grădini cu fântâni de marmură și arbori seculari împrejmuiau un hipodrom acoperit și un bazin. Am fost de față la un joc straniu. Împăratul, fiii lui și câțiva demnitari, călare și cu bâte de lemn cu mânere lungi, doar în cămașă și nădragi, se străduiau să-și ia unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
samniți venind spre noi, de fapt retrăgându-se în fugă, deși cei câțiva comandanți longobarzi se străduiau să-i oprească. Aio, văzând că sclavii debarcaseră și se încartiruiseră la câteva mile de oraș, intenționa să-i atace imediat. Slavii însă împrejmuiseră tabăra cu șanțuri adânci, acoperindu-le cu crăci, pământ și frunze. Aio, care călărea în fața armatei, s-a repezit în galop, învârtind în aer spada, neștiind de șiretlicul acela defensiv. Încât, căzând astfel în cursă, a fost omorât împreună cu alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
uscat și pe mare. În schimb, n-aveau nicio noțiune de strategie, ci doar vicleșuguri de vânători și pirați. Înainte de răsăritul soarelui împresuraserăm deja tabăra lor din trei părți, lăsând liberă doar calea spre mare. Pitiți pe după tufișurile ce o împrejmuiau, am pretins ca pedestrașii samniți să fie postați în fața cavalerilor longobarzi. Dacă banii nu-i convingea prea mult, ne-am gândit noi să-i ținem în avanposturi sub amenințarea sabiei. Când, împreună cu Grimoald, ne-am apropiat de corturile slave, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de-acolo o lua pe scările de lemn care duceau direct spre odăile cele mari. Acum urcase prin față, pe treptele neregulate din lespede întărită cu piatră roșie, până în cerdac. Ușile erau zăvorâte, iar în pridvor, pe patul înălțat și împrejmuit cu balustradă de stejar, dormeau la rând toate slugile casei. Într-un colț, Mărineci cânta încetinel un cântec de iubire. Îl chemaseră fetele care țineau casa și care se dădeau în vânt după cântecele lui. Îl văzuseră de cum pășise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de-acolo, prin pădure, cu un țigan, plecat să culeagă clei. Pe la prânz era ajuns la mănăstire cu țigan cu tot și nu găsea nici o cale să intre. Tocmai terminaseră noile porți și acum chiliile și bisericuța din fund erau împrejmuite bine cu zid de piatră și porți din lemn curat. Nu ieșea nimeni, nu venea nimeni. Până la urmă, a bătut în poartă și, pentru că ușierul n-avea de gând să deschidă, și-l tot întreba de pe zid ce vrea, Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un gard viu ornamental unde pare că se sfârșește totul, și-mi dau seama că dincolo de el e o altă secțiune a grădinii, mărginită într-o parte de o livadă, iar în cealaltă, în stânga mea, de un fel de grădină împrejmuită cu gard de piatră. E o grădină uluitoare. Până și eu îmi dau seama de asta. Florile sunt viu colorate fără a fi țipătoare, fiecare zid e acoperit cu nu știu ce soi de iederă superbă sau cu viță de vie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cât de bine au fost făcute să pară ambele incidente. Ambrogiani coti pe-un drum și mai strâmt și trase pe dreapta cu câteva sute de metri Înainte de-o casă albă din ciment amplasată mai În spate față de drum, Împrejmuită de-un gard de metal. Ușile duble de la intrarea casei semi-izolate se deschideau dintr-o verandă ridicată deasupra ușilor a două garaje gemene. Pe aleea din față se aflau două biciclete, una lângă cealaltă, inspirând abandonul absolut pe care numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcut-o. În câțiva ani, aceasta a fost gata, și, spre bucuria tuturor, a sporit considerabil faima solnițenilor. A pus, totodată, ordine, de fapt, ordinea cuvenită, În activitatea cimitirului: i-a mărit suprafața, a ordonat aleile și restaurat mormintele, a Împrejmuit porțiunea respectivă de teren cu gard sănătos, gospodăresc, pe margini plantând pomi fructiferi și arbuști ornamentali, a Înnoit aproape toate crucile, mă rog, a determinat, să se vadă, că, acest segment de viață a satului, se afla sub mâna unui
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ajung, dacă o iau pe aleea asta? O să ajungi la Piața de muncă la negru. De unde am să știu că am ajuns la Piața de muncă la negru, are vreo firmă? Nu. Are altceva. Ce? O să găsești, pe bara care Împrejmuiește un bloc de locuințe, niște oameni, Înșirați, frumos, ca niște rândunele pe o sârmă de telegraf, Înainte de a-și lua zborul, spre țările calde. Și, tot acolo, o să găsești, cum Îți spun, pe lângă cei unul lângă altul, În fața lor, pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mijloc un grup de clădiri distribuite în două zone pătrate. Din cauza iluziei de șes, construcțiile păreau enorme, adevărate fortărețe. Pătratul din stânga era făcut din ziduri înalte cu acoperiș țuguiat de țiglă, cel din dreapta, mult mai spațios, era o livadă mare, împrejmuită cu mari uluci sprijinite din loc în loc de stâlpi de zid. Brișca o luă în direcția grupului roșu, apoi, ocolindu-l, se-ndreptă spre livadă, care se zărea așternută pe jos cu un covor de iarbă, și se întoarse spre capătul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce da Dumnezeu, se chinuia să agonisească ceva, să iasă din sărăcie. Sănătos, sănătos, așeza totul la spate, nu se încurca. Avea o privire de punea omul jos, hăndrălăii nu ridicau colțul. Îi plăcuse și lui Grigore. Într-un an împrejmuise dugheana, mai înmulțise capitalul, se cunoștea că avea școală de negustor. Bătrânul îl ispitise, că se ajuta cu el; aflase că e băiat de la țară, sărac. Slugărise la un negustor prin Lipscani de la doisprezece ani, învățase meseria. Când se făcuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bine. Târgul se simțea de departe după larma glasurilor și după mirosul de vită. În margini, stăteau căruțele și carele dejugate. Drumurile erau stricate și pline de praf. Mulțimea pestriță de târgoveți se înghesuia spre mijloc, unde, într-un țarc împrejmuit cu șipci albe, dădeau ocol caii și vitele, să le vadă cumpărătorii. Larma tocmelii se auzea de departe. Pungașii și-au făcut loc cu coatele. Era treabă, nu jucărie. Vânzarea iepelor ca vânzarea, dar puteau ei să lase bunătate de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iepe, om necăjit și ăsta. Căra ca robii, abia scotea de-o pâine și de un ciocan de rachiu. A tras spre casele oltenilor, și-a humit un bordei cu mâna lui. A adus cu spinarea niște uluci și a împrejmuit locul, o palmă de bălării, și-a ridicat o iesle pentru animale. Vesel om. Nu se plângea. Dimineața înhăma iepele, scotea gardul și pleca în camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine. Îl apuca prânzul spre șina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-l ducem undeva de aici. Oacă nu se mai mișca. Pomana lui Mielu Dincolo de Podul Basarab, unde începea o ulicioară a lăutarilor, trecătorul putea zări o casă galbenă cu două caturi, cam prăbușită într-o parte, cu balcoane înguste, împrejmuite cu lemn, de pe care se luaseră câteva rânduri de vopsea. Scări întortocheate, cu trepte știrbe urcau până în fața unor uși joase. Trebuia să le împingi bine cu umărul ca să se deschidă. Clădirea era un fel de hărăbaie întunecoasă, cu ferestre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-ar afla mai degrabă la nivelul stării de spirit: frenezie a sentimentului erotic, amintind În parte de, bunăoară, Psalmul de taină arghezian („Femeie răspîndită-n mine / ca o mireazmă-ntr-o pădure”...): mă răscolești ca-n arie treci degetul prin creștet mă-mprejmuiești mă treieri mă-nchizi ca un hectar te-nalți precum o stivă În aerul prea veșted pe marginea făpturii mele ca un pescar, — sau: mă vînturi precum spicul și-mparți cu dumicatul cu zările-n fîntînă ochiul deschide-un șanț
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a energiilor afective, cu peisajul exterior. Erosul transfigurează deopotrivă cuplul și lumea, prezența femeii iubite generează acea stare de liberă comuniune și euforie specifică sărbătorii: „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „mă răscolește ca-n arie /.../ mă-mprejmuiești, mă treieri, mă-nchizi ca un hectar”, „mă vînturi precum spicul / mă-mparți cu dumicatul /.../ te-nfigi ca-ntr-o gingie, mă clatini ca un lanț”, „și sîngele-n desfaceri se leagănă de cer” - sînt doar cîteva ilustrări ale acestei reciproce
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
într-o locuință comună este însoțită de o separare față de lumea exterioară; astfel, un element nou apare în peisajul sătesc: gardul. Două dintre casele cele noi sunt înconjurate de garduri solide, cu porți de intrare încuiate; celelalte șase sunt doar împrejmuite de ceva ce seamnă cu un gard: rânduri de pari înfipți în pământ, mici șanțuri etc.; și aici, percepem un fel de timiditate, o teamă nedeslușită, care temperează dorința clară de a se separa de ceilalți din punct de vedere
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
îl însoțește pe Bahouka. În acel an, conflictul cu Lessassi devine foarte violent: au loc regulat schimburi de lovituri între ei, dar nu vom intra aici în detalii. Iată însă un incident revelator: în timpul unei vânători colective cu plasa (plasele împrejmuiesc o porțiune de pădure cu diametrul de 2 km), Okendza e aproape răpus, după ce pătrunsese singur în perimetru pentru a ridica vânatul și a-l pune peste plasă. Nu are armă; e atacat de o gorilă; strigă; degeaba: vânătorii rămân
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
o asociere veritabilă, mult superioară tuturor celor care ies din fecunda lor imaginație. Să elucidăm acest lucru printr-un exemplu: Ca un om să poată, ridicându-se din pat, să îmbrace o haină trebuie ca un pământ să fi fost împrejmuit, defrișat, desecat, muncit, însămânțat cu un anumit tip de vegetale; trebuie ca turmele să fi fost hrănite, să fi fost tunse de lână, ca această lână să fie toarsă, țesută, vopsită și convertită în stofă; ca această stofă să fie
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]