2,778 matches
-
cumva din Podoleni? S-a uitat că trăsnit la mine, m-a măsurat din cap până în picioare ca si cum ar fi vrut să-mi ia măsură la cosciug sau să-mi facă vreo statuie, cumva. Apoi, cercetând cu privirea de jur împrejur, ca să se asigure că nu-l aude nimeni, repeta cu ochii în zare. - Podoleni, Podoleni ... Da, îmi spune ceva numele asta. Acolo m-am născut, din câte îmi amintesc eu ... Am început să râd că de un banc bun. El
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
mănânci? E bună, să știi! - Aștept să-mi aducă și pâinea! - Vai, mamă, mă faci de râs! Asta nu se mănâncă cu pâine! - Cum fată, așa goală? - Taci și mănâncă, că ne aude lumea! Mama s-a uitat de jur împrejur și roșie la față de rușine, a început să taie din pizza aburindă; ținea cuțitul în mână ca pe un melesteu. - Dar nu taie, fată, cuțitul ăsta! - Mamă, încearcă cu vârful! Așa! Taie? - Ei, taie! Mai degrabă rupe! Au trecut prin
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
alergă în nesunete se ajunge unde acolo unde simt sau pornește un drum și mai lung durere de soare în ochi de muzică ascunsă-n tine durere de dor de tăceri împărțită cu tine durere și dor vers și durere împrejur îndur cerul albastru un petec de verde speranță ce se vede la fereastră zbucium aripile mele frânte zoaiele societății mâini goale gânduri zăgaz dorințe interzise idei umezite plângeri dese și sincere în lumina ce se prelinge în staulul curbat al
DOR DE SOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364264_a_365593]
-
României” în grad de cavaler. Începe apoi să rărească aparițiile publice. Boala, greutățile bătrâneții, legate de picioare, de spinare, pătrunse la oase, boala venită la brațul bătrâneții și în asociere cu singurătatea, părăsirea, uitarea din partea unora ce i-au fost împrejur în anii gloriei sale, alte diverse neajunsuri îl fac izolat într-un apartament dominat de nechemata și nemaiplecata soartă a celebrității ajunse la un punct terminus al ei! În legătură cu viața sa personală, o încercare biografică nu are a se opri
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
luăm rămas bun de la lună. Dar ni se dezvăluise o lună plină, apărută în toată splendoarea ei. Un glob de aur, iar în jurul ei, pe o distanță nedefinită, vedeam cercul lunii făcut de razele tremurânde ce împrăștiau lumină de jur împrejur peste sat, pădure, lac și peste locuitorii adormiți. Din sate sau orașe nu ai cum să vezi cercul lunii, însă dintr-un loc deschis vezi cum razele lui aruncă văpăi de aur, tremurând pe cer. Intrăm tăcuți în casă, fiecare
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
mea stare. Nu știu cine-am fost și de unde-am venit, Pot numai să-ncerc să-mi închipui O lume ciudată și-un zbor nesfârșit Prin spațiul imens și de stele ticsit, Ocean ce-și agită nisipu-i. Acum sunt aici și privesc împrejur Spre lumea ce-alegeri nu-mi lasă. Sunt mare, sunt rege, sunt falnic, sunt dur, Dar totuși străin, într-un simplu sejur, Cu dor nesfârșit de Acasă. Referință Bibliografică: Dor străin / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DOR STRĂIN de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368342_a_369671]
-
cu uniforma boțită. - Știi ce ai de făcut? - Da, Majestate! Să trăiți! - Atunci, marș afară, la datorie! În cinci minute să-mi aduci aici congelați pe vrăjitoare și pe terorist! Ai plecat? - Trăiți! apucă să mai spună Prăpădenie, făcând stânga-mprejur, și fugi afară din sală. Când deschise ușa, se ciocni nas în nas cu Negru-Cioară care numărase harapnicele încasate de general, în hazul cioroipanilor de gardă. Când îl văzu, generalul înțelese de pe chipurile cioroipanilor care fusese distracția. Îl luă de
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
trag eu de urechi? țipă Prăpădenie înfuriat. - Trăiți, n-am plecat! Aștept să nu mă mai trageți de urechi. - Așa! Așteaptă!.. Ordon convocarea tuturor vitejilor Măriei Sale la Statul Major. Adică la mine, mă! Executarea! - ’Țeles, să trăiți! Negru-Cioară făcu stânga-mprejur, cârâi după cioroipani și se pulveriză cu ei prin toate cotloanele palatului sau pe unde știa el că-și pierd timpul hăndrălăii împărăției cu tartorițele de babe. După un ceas, sala de gheață a Cartierului General, în care erau așezate
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
de stele și albit se uita, adevărat ochi rece, la băiatul prins în cleștarul poieniței, ținând la piept un miel agățat de hotarul somnului. Pe minută, copilului i se scurse toată vlaga din trup și căzu în genunchi! De jur împrejur îl țintuiau câteva perechi de luminițe galbene, ochii lupilor sosiți de neunde. Ciudat, dar spaima morții nu-i mai tulbura cu nimic adâncul firii! Era stăpânit acum de un singur gând: să-l apere pe miel, să-l ocrotească de
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
risipire, El, soarele, ascuns de-atâta vreme, Vădit timid, de parcă azi s-ar teme, Trimite semn, o palidă sclipire. Plâng streșini, lacrimi reci de gheață, Parcă, torcând, dintr-un fuior de nea. Natura... parcă s-a trezit și ea, Jur împrejur, plutește altă viață. De pe iubire s-a săltat tăcerea Și glasu-i strigă-n orice ciripit. Pe firul ierbii... abia ivit, Austru'-și plimbă-n tihnă adierea. Miroase-a mugur, Doamne... și-a câmpie, Ies aburii căldurii din pământ... Și peste
MIROASE-A MUGUR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367998_a_369327]
-
primul lucru care m-a frapat a fost semiîntunericul care mă înconjura. Al doilea, bătrânelul astenic cu barbă albă de lângă mine. Când apucase să se așeze ? Și de ce alesese tocmai banca pe care eu stăteam, când erau atâtea bănci goale împrejur ? Cu toate astea, simțeam ceva extrem de familiar în privirea lui, care mă ațintea fix și rece. Era ca și cum aș fi privit prin mine de undeva din exterior. Ciudat sentiment ! - Timpul ne presează, băiete, deschise bătrânul dialogul, în fapt mai mult
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
un poligon de tir, după care își zboară creierii și vei fi scuturat de friguri când vei primi știri despre sinucigași fanatici îmbrăcați în bombe la propriu, pe care le detonează în marile aglomerări umane, provocând moarte și jale nespusă împrejur. Vei urca cu mare spaimă în orice mijloc de transport, fie mașină sau tren, fie vapor sau avion, neștiind dacă șoferul sau mecanicul, căpitanul sau pilotul, nu vor care-cumva să se omoare, luându-vă și pe voi, bieți călători, cu
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
a strâns. C-o viață îndărăt În fine am ajuns în așteptatul loc unde primesc răspuns de la al meu noroc. Ce va urma o știu prea bine de demult, un zbucium cald și viu și-un tineresc tumult. În dulcele-mprejur mă înfășor cu drag lipsit de-orice obscur pe noul meu meleag Și strig să scol din somn din mândrul său Olimp pe minunatul domn atotputernic Timp. Cât va mai fi de-acum voi licări în clar dorind ca-n
PRIN ANI C-O VIAŢÃ ÎNDÃRÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368017_a_369346]
-
Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Și s-au întors păstorii, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră și văzuseră precum li se spusese. Și când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece". De menționat că în anul 747 toate orașele și satele din Iudeea au fost înștiințate de porunca împăratului August, ca fiecare iudeu
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
păcatele Se înfașă, Cel ce hrănește era hrănit, Cel necuprins Se vedea Prunc, Cel ce sloboade izvoare Se împrumuta de la sâni, Cel ce le poartă pe toate Se purta în chip netâlcuit, Cel ce nu lipsește de nicăieri, nefiind scris împrejur într-un loc, se scria împrejur." (...) „Nu fără rost s-a făcut nașterea Domnului din Fecioară; nu fără rost S-a înfășat El în scutece; nu fără rost suge sânul; nu fără rost S-a culcat în iesle; nu fără
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
era hrănit, Cel necuprins Se vedea Prunc, Cel ce sloboade izvoare Se împrumuta de la sâni, Cel ce le poartă pe toate Se purta în chip netâlcuit, Cel ce nu lipsește de nicăieri, nefiind scris împrejur într-un loc, se scria împrejur." (...) „Nu fără rost s-a făcut nașterea Domnului din Fecioară; nu fără rost S-a înfășat El în scutece; nu fără rost suge sânul; nu fără rost S-a culcat în iesle; nu fără rost este chemat la înscrierea lui
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
bine merg pe vârfuri dacă mă gândesc la dulceața de trandafiri a mamei; de dragul ei mă învrednicesc și pot străbate săptămâna fără patimi , îmi pot trage sufletul rămas uneori în hățișuri să adulmece resturi de viață, trăiesc fără să deranjez împrejur; mă desfășor între limite suportabile nu vorbesc despre pofte nici despre despărțiri merg tiptil pe linia vieții; la capăt același cuțit tocit de mângâieri taie în felii inegale singurătatea în bătaia vântului scăpate din pumn cireșele inimă de porumbel se
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
repede capul să se ferească de privirea ei. Atunci, intuind că ascultau, le strigă supărată: - Fa, Titino! Veniți aproape, nu mai trageți cu urechea! Femeile se apropiară cam rușinate. Deh, fuseseră prinse asupra faptului! Tușa Lina privi grijulie de jur împrejur și le zise după ce își dădură binețe: - Bine, fa, Titino! Tu, femeie bătrână, înveți femeile astea să se ia după tine ca proastele? De ce le bagi în cap păgânisme? Să le îndepărteze de Dumnezeu? - Eu? Adică ce le-am învațat
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
altora. Ici-colo am zărit în ochii unora picături sticloase de lacrimi... la alții lacrimile se rostogoleau în tăcere pe pomeții brăzdați de soarele arzător al zilei. Stelian se aplecă peste unul din bolovanii aceia mari, greoi... îl privi de jur împrejur... apoi se îndreptă și scoase un oftat adânc, al omului care deziluzionat de tot ce vedea în jurul său, care se simțea lovit adânc poate. Chiar de acel pietroi pe care-l atinse ca pe o piatră prețioasă... Bolovanul zăcea ca
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
am risipit într-un sâmbure verzui - era primăvară-n lunca și o zi cu soare și așteptăm mierlită să-mi scoată pui - într-o amiază, ca orice nor tulburat, m-am risipit, într-o ploaie bogată, pe Bărăgan - era primăvară-mprejur și o zi visata de soare și-n snopii de grậu, printre macii din lan - intr-un tainic amurg, ca orice stejar, m-am risipit peste umbră străbuna - era primăvară-n dumbrava și toți ostenii îmi dădeau onorul pre limba
ELOGIU RISIPIRII de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366894_a_368223]
-
tace, nu mai insistă. • În Diaspora, evreii erau urgisiți că n-aveau un petec de țară. Acum sînt dușmăniți că au. • Odată L-am întrebat pe Dumnezeu dacă este și El evreu? Domnul a tăcut vinovat. Știa de ce; nu era împrejur tăiat. • Doi evrei au trei păreri contrare. La noi totul e sfînt, inclusiv păcatul. • Mulți știu că este o limbă de pământ sfânt. Nu pricep însă de fel cum de-i străpînită de Israel. De căutați un cap d evreu
GÂNDURI REBELE (3) – EVREII ŞI ŢARA LOR de HARRY ROSS în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367686_a_369015]
-
spuneam: „Ești un vulcan, ești puternic...!” Sigur că domina - pozitiv. De altfel, și piatra lui funerară nu e o formă geometrică obișnuită, e o bucată de bazalt negru, cu forme neșlefuite, pe care scrie doar un cuvânt: ELRON. De jur împrejur cresc cactuși, pentru că asta-i plăcea. Am spus că era dominant-pozitiv. El se simțea împlinit, atunci când comunica. Și foarte important, extraordinar de important, este un element care i-a întărit și lui încrederea în viață, în reușită, ajutându-l chiar
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
circulația de pe șosele și, în sfârșit, așternem vieții un ritm de tihnă și vacanță. Camera unde stăm are ferestre mari și ele cuprind întreaga Piață a Sfatului. E centrul medieval și modern al Brașovului: piață largă, frumoasă, ocrotită de jur împrejur de case bogate-n amintiri, iar odăile clădirii noastre, vibrează și de farmecul clipei cu ascunse zbateri din veacuri dispărute. Ele, odăile, au cunoscut aici bunăstarea, dar și tumultul amalgamat de bucurii și tristeți, de gânduri bune și rele, de
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
FRIG, IUBITĂ MAMĂ, de Ștefan Lucian MUREȘANU E noapte și e frig, iubită, mamă, și mă gândesc cum anii au trecut, iar tu demult, te-ai dus de lângă noi. E-atâta ne-nțelegere în mine că mă întreb: sunt oameni împrejur? Ascult și nu pricep nimic din vorbele ce-mi sâcâie auzul, tresalt la câte-un strigăt de-ajutor și îi întind mâna celui care o privește insistent cu tot ce am în ea, să se prindă și să se hrănească
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
chinuiau în tot felul și modul, de dimineața și până seara; dar ei înșiși s-au declarat învinși, ne mai având ce sa-i mai faca și se mirau că mai poate să respire, întreg trupul ei fiind de jur împrejur sfâșiat și deschis de lovituri, ei, mărturisind că un singur chin de felul acesta era suficient ca să-i aducă sfârșitul, fără să mai fie ne �voie de atâtea alte multe chinuri. Dar fericita, ca un viteaz atlet, își reînnoia puterile
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]