581 matches
-
onoarea lui Poseidon, taurul a devenit dușmanul Cretei și a pustiit insula. Pasiphae, ce ridicase mai multe temple pentru Atena și Aphrodita și oferise, ca și preotesele, servicii sexuale trecătorilor, a făcut o pasiune ieșită din comun pentru taur. Din împreunarea ei cu taurul, fiind impulsionată de Aphrodita, a dus la nașterea Minotaurului ființă cu trup de om și cap de taur. De rușine, Minos i-a poruncit lui Dedal, arhitect și inginer iscusit, să construiască un labirint în care să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
primordială jertfită. Să adăugăm că în religiile agricultorilor originea cerealelor este, de asemenea, divină; dăruirea de cereale oamenilor este adesea pusă în relație cu o hierogamie între zeul cerului (sau al atmosferei) și Mama-Pământ, sau cu o dramă mitică implicând împreunarea sexuală, moartea și învierea. 12. Femeia și vegetația. Spațiu sacru și reînnoirea periodică a Lumii Prima, și poate cea mai importantă urmare a descoperirii agriculturii, provoacă o criză în valorile vânătorilor paleolitici: relațiile de ordin religios cu lumea animală sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Eliade, l^e mythe de l'eternei retour, pp. 65 sq.; H. Frankfort, La royaute, p. 205. 26 Cf. H. Frankfort, La royaute, pp. 122-136; J. Vandier, La religicm egiptienne, pp. 200-201. 27 După Gardiner, oficiul comporta, de asemenea, o împreunare cercmonială a cuplului regal; cf. H. Frankfort, op. Cit., p. 260. 28 A. Moret, IM rituel du culte divin journatier en Egypte, pa.; J. Vandier, op. Cit., pp. 164 sq. 2y Această idee justifică unirea incestuoasă a fanionului mort, numi! "Tauru! Care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zorii istoriei"), adică în momentul în care instituțiile specifice fiecărei culturi erau pe punctul de a fi instaurate. Dar să revenim la legenda biblică: Dumnezeu s-a hotărât să limiteze vârsta omului la 120 de ani, ca urmare a acestor împreunări între îngerii căzuți și fiicele muritorilor. Oricare ar fi originea acestor teme mitice (Cain și Abel, patriarhii 9 Să adăugăm totuși că mitul "căderii" n-a fost întotdeauna înțeles conform interpretării biblice, începând mai ales din epoca elenistică și până în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tescuirea plantei sunt descrise atât în termeni cosmici cât și biologici: zgomotul surd produs de piatra inferioară a râșniței este asimilat tunetului, lâna filtrului reprezintă norii, sucul este ploaia care face să crească vegetația etc. Zdrobitul plantei este identificat cu împreunarea sexuală. Dar toate aceste simboluri ale fertilității bio-cosmice depind, în ultimă instanță, de valoarea "mistică" a Somei. Textele insistă asupra ceremoniilor care preced și acompaniază procurarea plantei și mai ales prepararea băuturii. După Rig Veda, sacrificiul somei era cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îl încarnează de aici înainte pe Prăjăpati gata să se jertfească, este sugrumat. Cele patru regine, fiecare întovărășită de 100 de slujnice, ocolesc cadavrul, și soția principală se întinde alături de cal; peste ei e așternută o mantie și femeia simulează împreunarea sexuală, în tot acest timp, preoții și femeile fac schimb de cuvinte obscene. Când regina se scoală, calul și celelalte victime sunt tăiați în bucăți. A treia zi cuprinde alte ritualuri, și în cele din urmă se împart onorariile (dăksina
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
p. 349. Ceremonia este atestată în Atharva Veda (XI, 5, 6); brahmacarinul este numit dlksită, cel care practică dlksă. 8 Toate aceste rituri inițiatice au, firește, un model mitic: zeul Indra, ca să evite nașterea unui monstru terifiant, ca urmare a împreunării Cuvântului (Văc) cu Jertfa (Yajna), s-a transformat în făt și a pătruns în matricea lui Văc (Sat. Br., III, 2, 1,18 sq.). 9 Cf., de asemenea, textele citate de J. Gonda, op. Cit., p. 385. 10 Sacrifiantul "se aruncă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a ritualului desăvârșea formarea noului trup al suveranului: un corp simbolic, obținut fie ca urmare a unirii mistice a regelui cu casta brahmanilor sau cu poporul (unire care îi permitea să se nască din matricea lor), fie ca urmare a împreunării apelor masculine cu apele feminine sau a împreunării aurului - semnificând focul - cu apa. A treia faza consta dintr-o serie de rituri, grație cărora regele câștiga suveranitate asupra celor trei lumi; altfel spus, el incarna Cosmosul și se instaura totodată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un corp simbolic, obținut fie ca urmare a unirii mistice a regelui cu casta brahmanilor sau cu poporul (unire care îi permitea să se nască din matricea lor), fie ca urmare a împreunării apelor masculine cu apele feminine sau a împreunării aurului - semnificând focul - cu apa. A treia faza consta dintr-o serie de rituri, grație cărora regele câștiga suveranitate asupra celor trei lumi; altfel spus, el incarna Cosmosul și se instaura totodată ca un Cosmocrator. Când Suveranul ridică brațul, acest
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
însemn aveau un baston ascuțit, o podoabă în jurul gâtului și un arc neîncordat. Aduceau sacrificii într-un car tras de un cal și un catâr. 30 Vezi referințele la texte și bibliografia în M. Eliade, Le Yoga, pp. 111 sq. împreunarea sexuală avea un rol important în anumite ritualuri vedice (cf. Asvamedhd). Trebuie să facem deosebire între împreunarea conjugală considerată ca o bierogamie 31, și împreunarea sexuală de tip orgiastic având drept scop fie fecunditatea universală, fie săvârșirea unei "apărări magice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
car tras de un cal și un catâr. 30 Vezi referințele la texte și bibliografia în M. Eliade, Le Yoga, pp. 111 sq. împreunarea sexuală avea un rol important în anumite ritualuri vedice (cf. Asvamedhd). Trebuie să facem deosebire între împreunarea conjugală considerată ca o bierogamie 31, și împreunarea sexuală de tip orgiastic având drept scop fie fecunditatea universală, fie săvârșirea unei "apărări magice"32, în ambele cazuri, totuși este vorba de rituri, s-ar putea spune de "sacramente", urmărind resacralizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
30 Vezi referințele la texte și bibliografia în M. Eliade, Le Yoga, pp. 111 sq. împreunarea sexuală avea un rol important în anumite ritualuri vedice (cf. Asvamedhd). Trebuie să facem deosebire între împreunarea conjugală considerată ca o bierogamie 31, și împreunarea sexuală de tip orgiastic având drept scop fie fecunditatea universală, fie săvârșirea unei "apărări magice"32, în ambele cazuri, totuși este vorba de rituri, s-ar putea spune de "sacramente", urmărind resacralizarea persoanei umane sau a vieții, între timp, tantrismul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Theog., 901 sq.). Dar înainte de a se căsători cu Hera, el a iubit-o pe Demeter, care a născut-o pe Persephone, și pe Leto. Mama gemenilor divini Apollon și Artemis (910 sq.). În plus Zeus a mai avut numeroase împreunări cu alte zeițe, majoritatea de structură chtoniană (Dia, Europa, Seinele etc.). Aceste legături reflectă hierogamiile zeului furtunii cu divinitățile Pământului. Semnificația acestor multiple căsătorii și aventuri erotice este totodată religioasă și politică. Atingându-se de zeițele locale preelenice, venerate din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
decât pe acelea care depindeau de mare: putere capricioasă și stăpânire asupra destinului navigatorilor. Hefaistos se bucură de o situație unică în religia și mitologia greacă. Nașterea sa a fost ieșită din comun: după Hesiod, Hera 1-a zămislit "fără împreunare de dragoste, din mânie și în pofida soțului ei"4. Peste toate, Hefaistos se deosebește de toți ceilalți olympieni prin urâțenia și infirmitatea sa. El este olog de ambele picioare, strâmb sau contorsionat, și are nevoie de un sprijin ca să poată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pământ a fost respinsă de unii savanți, este greu să explici altfel faptul că se vorbea despre un hieros gamos cu Zeus (mitic sau reactualizat în ritualuri), în numeroase locuri (Plateea, Eubeea, Atena, Samos etc.). Este imaginea tipică a unei împreunări între un zeu fecundator al furtunii și Mama-Pământ. Pe deasupra, Hera era adorată la Argos ca "zeiță a jugului" și "bogată în boi", (în Iliada, Homer o descrie "cu ochi de bou".) în sfârșit, ea era considerată drept mama unor monștri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Anadyomene, "cea ieșită din mare")37 și terestră: sub pașii ei drumurile se acoperă de flori; ea este "cauza primă" a fertilității vegetale (Eschil, Danaidele, fr. 44). Dar Afrodita nu va deveni niciodată zeița prin excelență a fertilității. Amorul fizic, împreunarea trupească este domeniul ei specific, pe care îl inspiră, îl exaltă și-1 apără, în acest sens, se poate spune că datorită Afroditei grecii regăseau caracterul sacru al impulsului sexual primar. Vastele resurse spirituale ale dragostei vor fi călăuzite de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
revine, însă mai atenuată decât în primul volum, fronda nu mai e atât de evidentă, totul pare a se fi decantat într-un discurs al epuizării, al prefigurării morții. Întregul univers se restrânge la o panoplie "din această de sus împreunare te cheamă o mână la fereastră:/ e mâna mea din panoplii/ care agită smintită batista cea mai albastră". După modernismul puternic metaforizant, Tonegaru propune o poezie a vagului, a ambiguității date nu de ecartul metaforei, ci de ruperea frastică și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care a și dus la humor. Novalis susținea deja că Fr. Schlegel este de fapt humorist. Dar teoreticianul humorului romantic a fost Sclger, care a înstrunat totodată coardele marelui humor. La el, humorul secolului al XVIII-lea, care este o împreunare de spirit și simpatie, se unește cu ideea romantismului despre individual, ce trimite dincolo de sine la o mare totalitate. În concepția sa despre viață și artă, el reunește ironia cu entuziasmul. Prin ironie, individualul este nimicit în izolarea lui, prin
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se combină mental diversele date reflectate, cum acestea corespund unei ordini logice. Astfel, Aristotel a demonstrat cum unele din mișcările corporale pot fi înnăscute, cum, sub influența agenților lumii externe, se pot lega unele de altele (condiționare) și că această împreunarea (asociere) dintre elemente este o funcție dependentă de gradul lor de asemănare, de diferențiere sau de succesiune temporală. Prin formularea principiului condiționării, Aristotel a ajuns să explice producerea cauzală a senzației și pe cea a imaginației (fanteziei) sau a reprezentării
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dobândit anterior producerii senzației. Datul reflectat conștient se naște ca rezultat al influențelor exercitate de diverși agenți stimulatori asupra diverselor părți ale organismului. În interiorul organismului, acțiunile neuropsihologice generatoare de senzații (produse prin vibrații) sunt cele care decid asupra posibilității de împreunare (asociere) sau despărțire a elementelor senzoriale de cele ideatice. Apare formulată aici problema inconștientului, preluat de la Leibniz, ca definitoriu pentru natura psihicului. Or Hartley, atunci când se raportează la acest inconștient, vorbește de ceea ce se întâmplă la nivelul substratului nervos. El
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
asupra asociației și a reflectării conștiente. Potrivit acestei concepții, elementele odată împreunate în conștiință nu mai pot fi despărțite de cele simple. Deși la Locke, pe această linie, se avea în vedere indicarea accesului spre explicarea modului cum are loc împreunarea elementelor care se produce pe calea introspecției. În acest sens, Hartley spunea că: "se împreunează și se descompun mereu doar acele manifestări despre care avem cunoștință. Dincolo de hotarele conștiinței nu se pot afla decât procese fiziologice". Vibrarea particulelor la nivelul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
să ajungă la ea dacă descoperea că în completarea mâinilor sale putea să pună unul din bastoanele dispuse la întâmplare prin cușcă. În etapa finală, banana era înălțată la o înălțime la care se putea ajunge doar prin compunerea sau împreunarea a două bastoane, lucru care, pentru a fi realizat, trebuia mai întâi intuit mental. Or, tocmai acest lucru a fost invocat de Köhler ca produs al intervenției legilor de organizare a "întregului" perceptiv, completat cu un element inventat intuitiv, care
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pancartă”, este variantă mai modernă a procedeului anterior, cu o execuție asemănătoare, numai că lovirea mingii se face cu palmele deschise și împreunate în fața frunții executantului (sau mai sus, sau chiar lateral), iar coatele se vor depărta mult în lateral. Împreunarea palmelor se realizează prin așezarea degetelor unei mâini pe dosul palmei celeilalte, spațiul dintre police și degetul arătător ale unei mâini încrucișându-se cu același spațiu al celeilalte mâini. Se obține astfel o suprafață de contact cu mingea, mai mare
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
de doctrină rămâne cu alternativa: sau harul este o simplă entitate creată, sau este una cu ființa dumnezeiască. Între acestea oscilează nesigur catolicismul. Urmarea este că viața mistică e și ea sau numai o înflăcărare în sfera creatului, sau o împreunare a ființei omenești cu ființa dumnezeiască, lucru care numai în Iisus Hristos știm că s-a petrecut. În catolicism viața mistică n-are o temelie doctrinară clară și sigură. După Dionisie Areopagitul și Sf. Grigorie Palama ființa dumnezeiască rămâne ascunsă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de renunțare. Ideea e lămurită în strofa următoare, unde renunțarea apare ca o desăvârșită impasibilitate, ca o plutire suverană peste patimile ce zac în voluptatea cărnii: Nu simt astfel nici junghiul dezbinării. Nici jugul dorului și nici fierbintea Crucificare a împreunării, Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Dragostea erotică e considerată ca o „crucificare”, ca o răstignire cu sens întors față de cel creștin, ca o prăbușire în abisul morții, înfrîngerea ei prin renunțare și prin impasibilitate creează o nouă stare, de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]