1,000 matches
-
zece ani din vârsta femeii. — Atunci nu-ți asuma mai multe merite decât ai dreptul. Claire ridică mâna, apoi o lăsă iar jos. Dacă nu ne iei în serios pe mine și pe prietenii mei, atunci de ce încerci să ne împroști cu noroi și să ne distrugi viețile? Mal renunță la o glumă și zise: — Vreau să vorbesc cu Loftis. — Nu mi-ai răspuns la întrebare. Eu pun întrebările. Când se întoarce Loftis? Claire râse. — Oh, mein polițai, nici nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din bani și că n-ar fi protejat niciodată fratele unei iubite, pentru că lui Petey îi plăceau băieții, din ăia tineri și tuciurii - obicei deprins în cazarmă, în Alabama. Aici Mickey și-a ieșit din pepeni, s-a pornit să împroaște cu scuipat ca un câine turbat și a turuit obscenități în idiș, făcându-i pe bodyguarzii lui evrei să freamăte neliniștiți. Johnny știa în mod evident că varianta lui o contrazicea pe cea a lui Buzz. Faptul că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spus cu plăcere Pompiliu Constantinescu; a pus nota în catalog și a plecat surâzând satisfăcut. Dar nici nu șe-nchisese bine ușa, când eu, care-mi îndreptam privirea radioasă spre Predescu, fericit că-i obținusem o notă maximă, auzii că mă împroașcă vehement cu cele mai groaznice invective: ― Bine, mă, nenorocitule, ce ți-a venit să spui numele meu?! Ai?! ― Cum, mă, Fănică, în loc să-mi mulțumești și să-ți pară bine, tu te superi? ― Cum o să-mi pară bine, mă? Tu nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lăudat pentru motive care nu-i sunt clare, sir Wyndham rostește un mulțumesc, din reflex. — Ne vedem mai târziu la vânătoare, adaugă el, descoperind că nababul e deja cu spatele la el. Se aude zgomotul unui motor și conducătorul Fatehpurului părăsește petrecerea, împroșcând cu pietriș. Pagină separată În acea după-amiază, deși tot Fatehpurul plutește în mahmureală, nimic nu pare să împiedice pregătirile pentru partida de vânătoare. Hainele kaki și topi-urile de soare stau aranjate frumos pe paturi. Puștile de vânătoare de 375
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
faci aici? Este figura turtită, ca de clătită, a uneia dintre clientele doamnei Pereira, o belgiancă. Tânăra care vrea vești de la sora ei: cum o cheamă? Ga... Gal.... Gan... Gannay? Este nerăbdătoare, curioasă și înaltă, cu mâinile cutreierând după scrumieră, împroșcând stropi de gin, mișcând aerul. El încearcă să ghicească. — Miss Garnier? — Bobby! N-am crezut că te voi întâlni în astfel de locuri. Atât de scumpe! — Aș spune același lucru despre dumneata! Ea se crispează. — Vin adesea la Green. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că da, Johnny. Cred că este minunat! — Așadar... vrei...? — Ce să vreau? — Ce prost sunt! M-am pierdut. Să te măriți cu mine, desigur. Accepți? — O, Johnny, ești un scump. — Accepți, ce zici? Star își ridică privirea la artificiile care împroașcă cerul cu steluțe roșii albe și albastre. — E perfect, nu? Suntem aici în grădină, cu aceste artificii, petrecerea și totul. — Spune da, Star. Spune, odată! Vezi tu... Johnny, este o problemă. Plec din nou. El este uluit. — Pleci? — Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În nișă, se află un altar plin de obiecte de tot felul. Tigvele în care se află resturile lipicioase ale libațiilor. Sunt acolo lame de cupru bătătorite, mănunchiuri de ierburi, un craniu de câine învelit în iarbă uscată. Nișa este împroșcată cu praf de cretă, sânge și bere de mei, ceea ce face dificil să vadă celelalte lucruri; briceagul, oglinda de mână, cutia goală de conserve și cele două păpuși pe care le-a cumpărat în port, mici coloni cu nasurile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
temnițe, și mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! 24. De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; 25. de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroșcat cu pietre; de trei ori s-a sfărîmat corabia cu mine; o noapte și o zi am fost în adîncul mării. 26. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
din chirpici. Fusese construit un zid despărțitor care tăia holul, să separe familiile în trecere, apoi zidul fusese dărâmat, dar cum!... Ferestrele cu feroneria distrusă... jumate din cele zece storuri, rupte, instalațiile sanitare deteriorate, nefuncționând sau scoțând bolboroseli groaznice și împroșcînd cu apă pe pereții sordizi, înțesați cu fire electrice de culori diferite, care duceau fiecare la alt bec. În baie, de pildă, fiecare locatar își avea becul lui, dar și la bucătărie, unde nimeni nu făcea curat fiindcă nu era
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un lucru pe care voiau, de fapt, să-l ascundă. Făceau haz din orice și abia așteptau să-l prindă pe vreunul În ascuțișul cuvintelor și să-și bată joc de el. Erau răi ca niște draci și limbile lor Împroșcau venin și pucioasă. Trudise Îndelung ca să-și stăpânească graiul de acasă și să-l Înlocuiască, atât cât se pricepuse, cu cel de la câmpie. Căci, auzindu-i spusa molcomă, melodioasă și cu moliciuni ce lungeau cuvântul, se apucaseră să-l maimuțărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tranșee în fața zidurilor Castelului Takamatsu, în timp de cinci nopți, la adăpostul întunericului. Odată ce lucrarea fu gata, lansară un atac asupra castelului. Când apărătorii văzură că oamenii din Ukita înaintaseră până la poarta și zidurile exterioare ale castelului, începură să-i împroaște cu insulte. Era ușor de imaginat furia pe care o simțeau față de acei oameni care înainte fuseseră aliații lor, dar acum luptau în avangarda lui Hideyoshi. De cum prinseră o ocazie, apărătorii deschiseră poarta principală și năvăliră afară. — Moarte viermilor! strigau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului, ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă într-o jerbă de apă, cu un sunet îmbucurător, iar stropii împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed. Vasalii terminaseră de împachetat și stăteau aliniați în fața porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuhide, focul fu răspândit de la o feștilă la alta, până când numărul luminilor păru să se multiplice aproape la nesfârșit. Apoi, ținând torțele sus, vasalii plecară unul după altul, urmând avangarda. După ce străbătură cam o jumătate de leghe, începu ploaia, stropii împroșcând flăcările torțelor. — Se pare că oaspeții din castel încă nu s-au dus la culcare. Poate vor petrece toată noaptea. Mitsuhide nu remarca ploaia. Când se răsuci în șa, privind înapoi spre lac, enormul donjon al Castelului Azuchi păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
batjocuri, insulte și ofense de tot felul. Tocmai de-asta ți-am cerut să te calmezi și să-ncerci să dormi puțin, două-trei nopți. — Dar e absurd! exclamă Dengo. Despre samurai se spune că rușinea de a fi fost o dată împroșcat cu noroi e greu de șters. De câte ori au îndurat stăpânul meu și vasalii lui o asemenea rușine, din vina acestui senior crud din Azuchi? Iar ieri n-a fost vorba numai de faptul că Seniorul Mitsuhide a fost înlăturat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apa dând în clocot dintr-un cazan, iar părinții ieșită în fugă, desculți. Era o nenorocire. Dar, când sosiră, băiețelul fusese salvat deja. Arăta ca o rădăcină de lotus smulsă din nămol și suspina zgomotos. Copilul și doi misionari erau împroșcați cu noroi pe mâini și haine. Al treilea misionar, care sărise în șanț după băiat, se umpluse complet de noroi. În timp ce-i priveau pe misionari, copiii alergau în jur încântați, chiuind, bătând din palme și strigând: — Misionarul s-a prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici nu merită să fie cucerit. Să nu ne jucăm pe drum. Privind pieziș spre castel, Shonyu și Nagayoshi călăriră mai departe, ca și cum n-ar fi însemnat nici măcar un fir de praf în ochii lor. Însă, chiar în timp ce treceau, fură împroșcați cu focuri de armă dinăuntru, iar un glonț zgârie coastele calului lui Shonyu. Calul se cabră, aproape aruncându-l pe Shonyu din șa. — Ce obrăznicie! Ridicând cravașa, Shonyu le strigă soldaților din Unitatea Întâi: — Lichidați-mi imediat castelul ăsta! Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
treci! strigă un soldat din clanul Tokugawa. Puneți mâna pe Nagayoshi! — E omul cu glugă albă, care gonește în galop! Valurile de armuri care încercau să-l oprească alergau spre el și se călcau în picioare sau, apropiindu-se, erau împroșcate cu torente de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care îl țintea pe războinicul cu mantie albă de brocart, îl nimeri drept între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a umplut inimile de bucurie." 18. Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă. 19. Atunci au venit pe neașteptate din Antiohia și Iconia niște Iudei care au ațîțat pe noroade. Aceștia, după ce au împroșcat pe Pavel cu pietre, l-au tîrît afară din cetate, crezînd că a murit. 20. Cînd l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat și a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
locul. În această după-amiază, astăzi, 21 aprilie 2007, a avut loc în „Piața Constituției” o mare adunare pro Băsescu. Spiritele se cam încing și e destul doar... o scânteie. Băsescu are o enormă priză la public, iar potrivnicii în zadar împroașcă cu noroi. A vorbit și Monica Macovei despre situația noastră din Uniunea Europeană, privind justiția română care e împiedicată să se manifeste corect. Pentru 23 aprilie 2007 s-a anunțat la radio și televizor moartea fostului președinte al Rusiei, Boris Elțin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Dar am trecut lejer peste asta și am revenit rapid la căsăpirea lui Luke. —Luke Costello nu poate spune adevărul despre nimic! am declarat eu. Ar minți și dacă l-ați întreba care e culoarea lui preferată! Cu cât îi împroșcam mai mult numele cu noroi, cu atât mă simțeam mai bine. Către final, ajunsesem să cred cu-adevărat că Luke era pe cât de îngrozitor îl descrisesem eu. Chris n-a mai reapărut. Am tot supravegheat ușa întrebându-mă unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu multă blândețe: — Poți să spui grupului de ce ești așa de supărată? N-am vrut să fac asta, s-a smiorcăit ea. Nu vreau să fiu rea. A fost prietena mea cea mai bună... în ciuda tuturor acuzațiilor cu care mă împroșcase, am simțit un nod în gât. — N-am făcut asta decât ca s-o ajut să-și revină, a bocit Brigit. Știu c-am fost furioasă și am crezut c-o urăsc... Chestia asta m-a îngrozit. Era imposibil! Brigit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
considerați-vă avertizați! Vivian și-a aruncat pe spate coama blond-roșiatică și a râs cu răutate. Preț de-o secundă, am simțit o dorință nebună să urlu și eu la ea. Nu voiam s-o las pe Vivian să mă împroaște cu noroi în fața unor oameni pe care-i respectam! Voiam să-i zic că e un bătăuș mizerabil - foarte puține persoane din încăperea aia m-ar fi blamat pentru asta. Dar apoi am lăsat ochii în jos. și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a parfum. — Iisuse Hristoase! zise inspectorul, fixând agresiv cu privirea un suspensor. Nu lipsește decât ceva sânge. îl găsiră și pe ăsta în baie. Tăietura de la mână a doctorului Scheimacher lăsase o ploaie de stropi de sânge în cadă și împroșcase faianța cu pete întunecate. Ușa de la baie, cu cadrul ei rupt, atârna de țâțâna de jos, iar pe zugrăveală se găseau alte pete de sânge. — Știam eu, zise inspectorul, studiind mesajul pe care îl transmitea sângele, dar și ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că puteți să ieșiți pe stradă și să agățați un trecător absolut nevinovat, după care să-l cărați până aici și să-l acuzați de crimă fără să aveți nici un fel de dovezi? — Dovezi? Avem destule dovezi. Avem o baie împroșcată cu sânge și cu ușa dărâmată. Avem o casă goală, lăsată într-o mizerie îngrozitoare, și avem o chestie sau alta în fundul puțului ăla. Iar tu zici că n-avem dovezi. Ai înțeles totul aiurea. — Măcar așa facem pereche, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
toate părțile și, îți place sau nu, e cel mai interesant din câte există. Tom a scos un sunet scurt, un jet de aer undeva între o pufnitură de dispreț și un hohot de râs. — Mă prăpădesc să te ascult împroșcând cu aiureli, Nathan. Nici nu mi-am dat seama până acum, dar mi-a lipsit. Mi-a lipsit mult. — Tu crezi că glumesc, am zis, dar să știi că vorbesc serios. Din giuvaierele înțelepciunii mele. Câteva ponturi după o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]