1,038 matches
-
oferea câmpul de luptă i-ar fi putut înspăimânta și pe cei mai viteji războinici. Oriîncotro ai fi întors privirea, terenul ce despărțea cele două armate se arăta presărat cu luptătorii căzuți, atât de numeroși, încât caii deși biciuiți și împunși cu pintenii, erau nevoiți să-și încetinească alergarea și să înainteze cu multe opriri și cu mare greutate printre mormanele de oameni masacrați, răniți ce ridicau brațele cerând ajutor, cai în agonie și tot felul de arme, împrăștiate ori înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atacul de nestăvilit al regelui și al preacredincioșilor săi, cu toții perfect protejați de armură, dușmanul ceda teren. Văzând ceea ce se întâmpla, Balamber se însufleți din nou: victoria! Victoria era aproape. Lăsă de o parte arcul și scoase sabia, apoi își împunse cu furie calul și îl împinse înainte pentru o ultimă sforțare. Alți războinici hiung-nu îl urmară. Securile pedestrașilor deschiseseră breșe în bariera sulițelor alane și într-una din aceste breșe Balamber se azvârli cu toată forța, doborând rapid, unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinic dădu pinteni calului și porni în goană, pe când Balamber întindea mâna către lemnul stindardului. — Dă-l încoace! îi ordonă lui Mandzuk și, văzându-l că șovăie, i-l smulse din mână. — Cu mine! Cu mine! Regele e în pericol! împungându-și calul în coaste, părăsi linia de luptă și, împreună cu Mandzuk, porni în fruntea războinicilor hiung-nu pe care îi avea împrejurul său, retrăgându-se puțin și îndreptându-se spre dreapta, acolo unde terenul devenea mai înclinat. Se opri după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puteau. Trăsese deja de hățuri și se pregătea să-și biciuiască murgul, dar își aminti de Go-Bindan: dacă burgunzii ar fi ajuns la care, i-ar fi ucis pe toți, fără excepție. Astfel că, dimpotrivă, strigă în urechile animalului și, împungându-l sălbatic cu pintenii, se aruncă înainte, tocmai când o salvă de javeline pornea dinspre atacatori, încrucișându-se cu primele săgeți slobozite de hiung-nu de la adăpostul carelor. Aplecându-se, se feri de unul din acele proiectile și o porni direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o frânghie. Ajunse sus și, nerăbdător acum, sări peste țepușele gardului. După aceea, realiză că fusese prea nerăbdător. Alunecă. Apoi comise o a doua greșeală; greșeala instinctivă de a încerca orbește să se salveze. Pe când căzu, una din țepușe îi împunse antebrațul stâng, chiar lângă cot, și i-l străpunse. Rămase agățat acolo, cu brațul înfipt în cârlig ca la măcelărie. Durerea izbucni și îi urlă prin corp, iar ceva cald, sărat și vâscos îl stropi peste gură și ochi, sufocându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ta și tu îl legalizezi ca avocat ce ești... Filip nu-l mai putea asculta. îl obosise deja nesfârșita logomahie și Carol cu mania lui de a contrazice fără să judece. Și apoi mai erau ironiile acelea ieftine cu care împungea, versat ca un spadasin, exact în momentele cheie ale discuției, dărâmând eșafodajul de argumente construit cu trudă de Filip. Pentru a-și acorda câteva clipe de relaxare, îl privea pe Carol în ochi, fără să l mai audă însă, lăsându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de sunete neinteligibile și de melosuri păgâne. Cu 99 de picioare alergătoare/ Cătați-l, cercați-l,/ Să-i pară rudele și vecinii, frații și străinii/ Ca câinii ce hârâriesc, ca porcii ce grohotesc/ Cu 99 de limbi împungătoare și străpungătoare/ împungeți-l, străpungeți-l/ De-l veți găsi la masă/ Cu văduve grase, cu fete frumoase,/ Să-i pară lui, ibovnicele lui/ Cățele burduhoase, scroafe răpănoase./ Cu 99 de cozi lovitoare și pălitoare/ Loviți-l, păliți-l, la Sempronia porniți-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mici în viața de stat, îndreptățirea femeilor, principiul naționalităților, totul se întemeiază în fond pe progresul toleranței, pe tot mai multă toleranță. Omul tolerant ține fruntea sus, are privirea senină. E echilibrat. Netolerantul are înfățișarea animalului rău, care vrea să împungă. Omul tolerant e obiectiv, are concepția evolutivă a istoriei. Netolerantul e eternul judecător mâniat și mărginit. 9. Numai naturile tari sunt în elementul lor în natura forte. 10. Din punctul de vedere al perceperii realității, oamenii sepot împărți în două
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de plăcut și de răcoare aici, m-a consolat doamna Silsburn. Îmi dai voie să-ți pun o întrebare? A lăsat din mână revista, s-a ridicat de pe canapea și s-a îndreptat spre birou. A întins mâna și a împuns cu arătătorul una dintre fotografiile de pe perete. — Cine e copilul ăsta încântător? m-a întrebat. Cu aparatul de aer condiționat funcționând acum lin și neîntrerupt, cu fardul împrospătat, nu mai era copilul veștejit, temător, care stătuse în soarele fierbinte, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
plumburie, cu picioarele neobișnuit de subțiri, terminate cu copite roșii ca focul; botul calului era Întors amenințător spre gura fiarei cu mai multe aripi rămasă Împotmolită parcă pe vecie În mocirla purpurie a Gheenei, iar Sfântul Gheorghe, cu delicatețe, Îi Împungea coastele cu sulița sa ascuțită. Privindu-l pe Sfântul Gheorghe, Mașei Îi trecu prin minte că Extraterestrul s-ar putea să aibă niște origini nu tocmai curate, chiar faptul că suportă dezordinea și mizeria din casă Îi dădea de bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se călăuzit de toți acești oameni fără căpătâi ce aveau să ducă lumea la pieire... Sau unde era tâmplarul Platon Sreda, cel care, după ce și-a Îngropat consoarta moartă de oftică, a băut o lună În șir de unul singur, Împungându-se cu sula și lovindu-se cu capul de pereți și apoi s-a dus la cimitir, a dezgropat-o și a plâns la miezul nopții la căpătâiul ei!? Plângea atât de tare, rupându-și hainele de pe el, că, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Sirius“ „Și asta?“ Mașa, spuse, lăsându-și capul În pământ: „Nu știu...“. „Dar asta?“ „Asta e Omega“, se grăbi să spună Învățătorul. Auzise Mașa de astfel de stele? Mașa clătină din cap că nu. „Dar steaua aceasta o cunoștea?“ Învățătorul Împunse cu luneta o cifră care arăta ca un opt căzut Într-o rână... De rușine că nu știa cum se numește steaua, Mașei mai-mai că-i dădeau lacrimile... Atunci, Învățătorul se apropia de ea și, punându-i cu delicatețe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
miros de baltă și mohor proaspăt cosit. Minusculele fracuri ale rândunelelor coborau din cuibul de sub grindă, se lăsau În jos, gata-gata să atingă spinarea osoasă a Evlampiei, treceau prin furcile caudine ale celor două coarne ce se pregăteau mereu să Împungă aerul, făceau o volută prin fața ușii date-n lături și se pierdeau pentru o clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
semănau cu peștele desărat de propriul stomac: unele dintre ele erau groase, altele sinistre, Încât te apuca groaza ascultându-l. Aflat În capul mesei, brigadierul Își umfla mușchii. Se bătea cu pumnii În piept, vorbind Întruna. Cu un deget Își Împungea ficatul și cu altul arăta spre tâmple: „Sunt de cremene“, zicea. Și, Într-adevăr, alcoolul părea să nu aibă nici un efect asupra lui. „Unii se tem de ciroză sau de apoplexie, continua el să se laude, eu nu mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vrut, ar fi tăiat în profunzime. John i-a spus că nu putea să trăiască fără ea, copiii au zis că mami a avut un accident, dar c-o să fie bine. Fetele din clubul sushi au fost cele care-au împuns-o să se dea jos din pat. I-au trimis o felicitare prin care au plantat semințele a ceea ce mai târziu aveau să regrete: Cine-o să mai scrie povestea noastră ? Alice era incurabilă: chiar și pe patul de spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pentru ceea ce-ai câștigat. Eu așa zic. Alice a început să plângă urât, mult mai sonor. John a lăsat să-i cadă din mână bățul pe care tocmai se pregătea să i-l arunce câinelui, iar Jake l-a împuns cu năsucul lui negru. Ahmad și-a continuat rugăciunea, recitând din Qur’an, ridicându-se în picioare și așezându-se din nou pe pământ. În sfârșit, a întors ochii peste umărul drept, acolo unde Naji îi explicase cândva lui Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ellis, care a dat drumul la motor. Paradoxul era că tocmai în ziua în care decisese să renunțe la scris, capul lui Alice era plin de personaje și de povești. Când s-a așezat în barcă, femeia a simțit pixul împungându-i șoldul. Când barca a început să prindă viteză, a simțit în locul respectiv ca o mâncărime. După un kilometru în susul râului, când cerul se întunecase de-a binelea, pixul se transformase într-o greutate pe care nu avea cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
biography> Descântec și ș(o)apte și-o cană cu lapte Ieși iarnă și-nsămânțează-mi stelele, scutură-ți duna, Dochie, să cadă ninsoarea cum din frunza de păpădie curge laptele, luniți pomi, mărgelele, colotoriți-mi răcoarea și, dacă Dumnezeu o să împungă pe cer cu acul sferele, să-mi sune toate lin și-n nins, în aromiri argintate, să mi se-aștearn-alela visele în albul cel mai fin... Dincolo de Mai - Dincolo Dincolo de Mai - Dincolo nu există. Nu mai e nici casă nu mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aproapele meu iar în mine va mai crește o bucată de inimă orgoliu l-am privit în ochi așa cum era gol de iubire ciutură spartă înțelepciunea fântână cu lanțul rupt cum să te mai cațeri înspre izvoare ploaie curată? se-mpungea cu sfinții în stele de-așezat pe umărul drept avan despletit oglindă opacă printre firidele umblătoare ale mării cu-o mână atinsese o fărâmă de cer cu cealaltă fura trepte spre adânc mințind de a nu-i fi spus nimeni
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
seu. Stăteau pe podina uscată, între cojoace, și pe ușa larg deschisă în două părți se vedeau depărtările nedeslușite și fumurii. Isailă, țigan bătrân și pleșuv, cu obrazul negru și cu mustața și barba albă, sfătuia încet, stând grecește și împungând repede cu acul în pielea de oaie. —Eu, flăcăule, zicea el, am fost rob la cuconu Iordache, tatăl boierului ist tânăr. Da’ ședeam pe atuncea în colo, la Moldova, la alte moșii. Pe-atuncea erau vătavi de robi - și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu paie și grăind despre întâmplarea cea mare. Faliboga strigă cătră flăcăuașul cel subțire: — Măi Grecușor! să fie Alba înșeuată... Mă duc să cercetez dacă s-a împlinit ce am poruncit dimineață... Porni mormăind într-o parte, și Grecușor o împunse la fugă ca o iazmă, sărind cu pași mari prin troian. Cu dulăul la picioare, Niță Lepădatu așteptase pe stăpâni lângă șopronul vacilor. Îi văzuse îndreptându-se spre el, se descoperi de departe; dar privirea care scânteia în blănița albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iute și pătimașă nu știu nimeni cât stătură livezile înflorite. Alexa dormea într-o fericită mulțămire, hrănit bine și alintat de muierea lui cu ochii mari și schimbători. Și când începea a sforăi în odăița împodobită cu scorțuri, Cristina îl împungea ușor c-un deget, ca să contenească. Și-n tăcere, ea se ridica-ntr-un cot și-și ațintea urechea, ca s-asculte tropotul unui căluț de munte, care trecuse vadul de pe deal și abătea spre un cotlon tainic. Atunci ofta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acolo poate să fie râpă. Pipăie în juru-i până ce dă de scoarța unui brad și se cinchește. Ar putea strânge, poate, câteva crengi uscate, să aprindă o zare de foc. Deodată devine atent. Inima i s-a zbătut și-l împunge: e nodul lui de ghimpi. Aude înaintea lui - parc-ar veni de la deal - un sunet ușor în zăpada moale. Pâș-pâș. Poate să fie vulpe. Poate să fie lup? Se răsucește în sus, apucă de țeavă carabina. Izbucnește într-un chiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fost așa de plină și de frumoasă. Înțelesese el că, din febra aceea de lehuzie, muierea nu poate să scape decât printr-o mare minune. Și de cum a început a ști că ea va muri, l-au împresurat împotriviri, îl împung dușmănii, îl învăluie ceață, îi vuiește în urechi singurătatea, îl strânge ca o ghiară pustia. E otrăvit și i-i greață; e strivit și nu mai poate. S-ar da cu fruntea înainte, ca să se mântuie toate - dar mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tron. Fiul georgiencei trebuia înlăturat; în locul lui trebuia așezat Mehmet. Atacul s-a produs întăi cu blândeță, apoi cu oarecare vioiciune, între plăcerile așternutului. Dar Soliman obișnuia să lase lângă papucii de după perdeaua ușii preocupările lui politice. Oricât l-a împuns cu cornițele ei sultana-doamnă Roxelana, măria sa stăpânul a păstrat ca pe o lege hotărârea sa cea dintăi. Atuncea doamna Roxelana a cerut mijloace de izbândă de la umbrele strămoșilor săi din cetatea Adriaticei, adăogând în același timp practicile prea obișnuite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]