6,950 matches
-
în fază terminală. Toți murim... Unii mai devreme, alții mai târziu. — Câtă dreptate aveți. Din ce material să fie? revine directorul la oile lui, arătându-i un costum negru. De lână? — E prea călduros, o să fie și așa destul de cald înăuntru. Atunci ceva ușor, din tergal? — Nu, arde prea repede. Nu trebuie folosit fierul de călcat. Ce ziceți ce croială modernă are? îi arată el un costum de firmă. Pare de pe altă lume. — De așa ceva am nevoie. Unde pot să-l
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vă rog, e un pachet cadou. — Gura! se răstește Patrick și scoate pistolul din toc. De data asta, Didier ridică mâinile deasupra capului. Patrick scoate un detector de metale din trusa polițistului universal și verifică pachetul. Nici un piuit. Ce e înăuntru? Un tort, e ziua de naștere a domnului Lionel. — Ești sigur? Noi știam altceva, folosește el pluralul maiestății, semn că are totuși șanse să avanseze în poliție. — Știu, e o coincidență macabră. Pot să-l iau? — Te rog. Didier ia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pofta de viață. doi fulgi sunt ochii noștri, pentru că ei văd fulgi. fulgi canibali, fulgi care mănâncă fulgi, născuți din fulgi, printr-un fulg, de către o mireasă de fulgi. nouă în al patrulea loc: aici e numai plasă, fără pește înăuntru. numai cocon de dragoste, fără copil. numai fulg, fără fulg în fulg, într-o lume de fulgi care fulguiește fără sens, fără să te continue pe tine, fără să prindă nici un nou suflet. schimbarea dragostei fără găsirea dragostei. bea laptele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
este alb afară, nu vei vedea decât agățători de plastic în drumul tău, foarte multe agățători de plastic, este plin de alb afară, este o companie care a vândut mult, are o groază de clienți, tu concentrează-te pe roșu înăuntru, care este prințesuța ta, luo na, roșu înăuntru, ai îndrumare de la zeii cei mai de jos, nu de la zeii cei mai de sus, dar te ajuți cel mai bine cu zeii cei mai de jos, ascultă de ei, fii un
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de plastic în drumul tău, foarte multe agățători de plastic, este plin de alb afară, este o companie care a vândut mult, are o groază de clienți, tu concentrează-te pe roșu înăuntru, care este prințesuța ta, luo na, roșu înăuntru, ai îndrumare de la zeii cei mai de jos, nu de la zeii cei mai de sus, dar te ajuți cel mai bine cu zeii cei mai de jos, ascultă de ei, fii un bărbat bun în acest drum, dacă vrei să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
picioare în făgașele dintre cuburile mari de piatră, se aude apă curgând, te dezechilibrezi, dar ai norocul să te poți sprijini pe o rădăcină laterală groasă de baobab-bătrân-capricios, te tragi, cu un ultim efort, în mâini, și îți faci loc înăuntru. șase în al patrulea loc: înaintezi pe un culoar de piatră foarte îngust, este întuneric complet, mergi cu pasul piticului, pe pereți se scurge apă, e miros de umezeală și mucegai, scoți din desaga-fără-fund rubinul tetraedric, la lumina infraroșie a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
gata decorul. Bună treabă! Asta-i situația. Facem mâine părțile astea două, că "Valea disperării" nu merge fără " Aducerea aminte". (către public) Urmau două scene-cheie, "Valea aducerii aminte" este un fel de ..., cum să vă spun, un fel de cădere înăuntru a eroului, care se întoarce acasă, se sfătuiește cu Cântărețul orb, pleacă iar, mă rog, sunt chestii tari, cu tensiune, cu dramatism... De altfel, dumneavoastră știți cam ce se întâmplă într-o asemenea poveste, imagina ți-vă că ați văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Îl duce mai într-o parte) Ascultă ici, Codârlic puișorule. Privește bine spre surpătura aceea, unde se zărește, așa, ca o văgăună între copacii căzuți. Vezi? CODÂRLIC: Tocmai acolo, în fund? DĂNILĂ: Chiar așa. Acolo-i sălașul bunicului meu. Intră înăuntru. Ai să-l găsești hodinindu-se, cum se cade să facă orice bătrân. Cată a-l gâdila olecuță pe la mustăți cu codița ta cea bârligată, semn că ai vrea să vă luați la trântă și că-i râzi în nas. CODÂRLIC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care zboară cu tata-n spinare! Ce-o fi asta? SMARANDA (iese din casă, se uită în sus): Iaca, numai pozna asta n-o mai văzusem! Intră iute-n casă, dragu' mamei, să nu te vateme cumva... Și stăpânește-i înăuntru și pe ceilalți. VASILICĂ: Alei, iaca vine-ncoace! (fuge în casă. Efect descendent) DĂNILĂ (din culise): Nu vă temeți, dragii tatei! Nu te speria, Smarandă, că eu îs! Intră urmat de Codârlic, acesta pune sacul jos.) SMARANDA: Da' ce plocon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe loc. Numai suflecați-vă și scuipați în palmă, că vă dau de treabă. Tu, Smarandă, fugi în podul șurii și adă blăstămurile părințești ragila și pieptenii de tras câlți. Că de mult nu le-am mai folosit. Eu intru înăuntru cu oaspetele ista ales. Cată de adă degrabă ce-am spus. Hai, Codârlic, să te blastăm, cum ziceam. (Smaranda iese, cei doi intră în casă. Gălăgie mare, voci de copii. Dănilă, din casă) Gura! Unu' să nu mai crâcnească pân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
MICUL PRINȚ: N-ai nimerit-o nici acum. Oaia asta-i prea bătrână. Eu vreau una care să trăiască mult. OMUL: Foarte bine. Acum am înțeles. (Repetă jocul) Iată, asta e o ladă. Oaia care-ți trebuie ție se află înăuntru. MICUL PRINȚ: Bravo! Chiar așa mi-o și doream! Crezi că oaia asta a mea are nevoie de multă iarbă? La mine e așa de puțin loc... OMUL: Fii fără grijă, îi va ajunge. Ți-am dat o oaie mititică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în locul celorlalți. MICUL PRINȚ: De ce? Erau nemulțumiți acolo unde se aflau? ACARUL: Niciodată nu ești mulțumit acolo unde te afli. Întoarce acul, tren în goană) MICUL PRINȚ: Aceștia au pornit în urmărirea călătorilor dintâi? ACARUL: Nu urmăresc nimic. Dorm acolo, înăuntru, ori poate stau și cască. Numai copiii își turtesc nasul de geamuri. MICUL PRINȚ: Numai copiii știu ce caută. Ei își cheltuiesc timpul cu o păpușă sau cu o minge, și aceste obiecte devin astfel foarte prețioase. Dacă vrea cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
apuc, apăs pe butoane pe acolo, facem ce facem, dăm dumul la apă. Îi arăt fi-mii pe ce să apese. Ea n-a văzut probabil pe unde umblu io acolo. Până la urmă, a făcut ea sărăcuța ce-a făcut înăuntru, îi trăsesem perdelele alea ca să n-o vadă fi-miu, că chiar dacă atunci când erau mai mititei făceau baie împreună, acuma aveau 9 și 10 ani și deveniseră mai pudici. La un moment dat, văd că se deschide o ușă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
față de mine. Practic, mă lăsasem afundat într-o lehamite absolută, dar tăcută încă... Într-o dimineață, mi s-a întâmplat să ajung un pic prea târziu și, intrând repezit în biroul meu, i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de nebuni, constituie doar intriga din povestirea de față. În zorii zilei următoare, Victor plecă către azil și, când ajunse în fața clădirii cu pricina, după ce studie reticent, dar cu luare-aminte, aspectul mizer al fațadei ei, se încumetă să și intre. Înăuntru, locul era cu adevărat scârbavnic și infect. Acum, în fața ochilor săi, vedea cum se desfășura moda hâdă și dezagreabilă din lăcașul celor privați de libertate, din cauza judecății lor întunecate. Astfel, din antreu, dădu direct într-o sală de mărimi considerabile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Adriana intrase în casă. Apropiindu-se de ușa acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că ea nu era închisă cum trebuie, ci fusese lăsată - din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce pipăia... Am Întors capul și am zărit chipul fantomatic al unui orb care căuta o ieșire... M-am trezit Înspăimântată rătăcind cu privirea prin odaia În care - lumina difuză a veiozei se răsfrângea cu blândețe asupra lucrurilor din jur. Înăuntru ființei mele se cuibărise teama ! Dimineața, m-am trezit ceva mai devreme, și Încă buimacă după coșmarul ce m-a bântuit, am deschis fereastra pentru a mă Înviora puțin. Ce feerie! Copacul era Împodobit cu o broderie albă de fulgi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
natura și savurând aerul proaspăt ( după ploaia din timpul nopții). Mai sus de Casa de Cultură se află o florărie. Am traversat strada și am cumpărat câteva garoafe. În fața Casei de Cultură se aflau doar șase-șapte persoane. „Trebuie să fie Înăuntru”. Și totuși era prea multă liniște. În sală erau doar câțiva elevi din clasele 9-10. Eram nedumerită. Unde este profesoara C. și unde sunt elevii clasei a XII-a? Trebuia să ajung urgent la baie, care era situată la etajul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
purta În buzunar. Și repetase de atâtea ori În gând, cum trebuie să ceară pâine În limba italiană, dar ajunsă În fața ușii, de emoție... a uitat! A intrat În magazin, și apariția ei a făcut ca cele două bătrâne aflate Înăuntru să o privească curioase și cu insistență. Vânzătorul a avut o reacție neașteptată. Se uita consternat, mut de uimire și tulburat peste măsură. „Ea a murit, de unde?”... se auzeau șoaptele În italiană și, tot ce a mai putut Înțelege - era
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a sunat! Așteptam asta, dar nu credeam că se va Întâmpla cu adevărat. De emoție, nu nimeream tasta pentru a deschide telefonul și a răspunde. În ultima vreme a Îmbrățișat o filozofie care-l avantajează; căutarea divinității și a fericirii Înăuntru, și nu În afară, În chiar miezul ființei noastre. Sunt de acord 195 cu acest adevăr relativ. Nu aici este problema! Lucrurile sunt mult mai profunde. N-am timpul necesar pentru a despica firul vieții În patru. Aici era vorba
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
frică. De ce mă temeam? Nu știam nici eu anume. Căutam să mă feresc cât mai departe de pragul și de ușile bisericii. Îmi amintesc că ușa avea o gaură pentru cheie, prin care copiii se uitau să vadă ce era înăuntru. Eram curioasă să privesc și eu, dar frica nu mă lăsa. Într-o zi, totuși, curiozitatea a învins frica și am hotărât, încurajată de ceilalți copii, să privesc și eu prin acea gaură. Nu voi uita niciodată ce am simțit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vedea cerul. Prin aceste găuri, intrau și ieșeau ciorile care își făcuseră cuiburi prin unghere. Prezența acestor păsări negre înăuntrul bisericii, care se simțeau cum se simte o stăpână în casa ei, o făcea să pară înfricoșătoare. După ce am privit înăuntru, m-am ferit într-o parte și nu am mai avut dorință să mă joc, devenind tristă și tăcută. Mă simțeam vinovată de ceva, ca atunci când faci ceva rău și te mustră conștiința. Am plecat acasă cu acest sentiment în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a ajunge la fața locului, aveau nevoie de o jumătate de oră... O jumătate de oră era foarte mult în așa caz. Nu se putea aștepta. Cum focul nu putea fi învins, cei mai curajoși bărbați au decis să intre înăuntru prin foc și fum, făcând eforturi, să salveze măcar ceea ce mai era posibil. Printre ei, era și tatăl meu. Când l-am văzut intrând înăuntru, eram gata să țip cât mă ținea gura și să-l strig din toată puterea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]