848 matches
-
mai stranii decât altele, fără nici o dovadă, fără nici un respect pentru cei siliți să le asculte ori să le citească. Maxima lor, de un cinism îndelung exersat, pare a fi una antică: Vulgus vult decipi, ergo decipientur. Mulțimea se vrea înșelată, să o înșelăm deci! Nu interesează spusa de ieri, dacă se impune alta, mai potrivită pentru exercițiul puterii. Conduita demagogică permite cele mai curioase răsturnări. Cuvintele își schimbă brusc înțelesul, confuzia se instalează, atotputernică, etichete absurde vin să prezinte realitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
veleitari incapabili să articuleze un program coerent și care, iată, pot fi denunțați pentru o vină sau alta. Strategia devalorizării adversarilor, însoțită adesea de campanii denigratoare, a izbutit să înșele până acum lumea. A reușit fiindcă aceasta se voia oarecum înșelată. Vulgus vult decipi... E un lucru pe care strategii puterii l-au simțit mai totdeauna. Ceea ce uneori n-au putut ști era limita permisă amăgirii. Cronica, XXV, 44 (2 noiembrie 1990), p. 1, 5 STRATEGIA ECHILIBRULUI Un politolog atrăgea de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
caracter (care nu sînt neapărat simptome patologice, ci pot fi simple semne de iritare, surescitări, enervări), trebuie să avem curajul de a ne privi drept în ochi, de a vedea cine sîntem în realitate și de a nu ne lăsa înșelați de ceea ce ne închipuim din vanitate că sîntem. A ne recunoaște greșelile și a fi capabili să le îndreptăm a fost însă întotdeauna unica definiție posibilă a sentimentului moral. Psihologia extra-conștientului duce deci direct la morală, la o știință morală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Domnul, Doamna, Amantul/Amantă, cu toate combinațiile posibile. În tradiția literară franceză, dragostea ilegitima se impune sub două forme: una tragică (mitul lui Tristan și Isolda 217), în paralel cu o tradiție comică (dezvoltată în fabliaux-rile și lais-uri despre soții înșelați și soțiile leneșe, cochete, care se dedau luxului). În românul francez din secolul al XIX-lea se recunosc mai mult elementele constitutive ale vodevilului: soțul, soția, amantul, toți iubindu-se, toți lași. Românul realist din secolul al XIX-lea este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dar și în marele orașe unde (cu ajutorul unor stabilimente discrete și impersonale cum ar fi hotelurile) aparențele puteau fi păstrate cu mai multă ușurință" [p.264, subl.n.]. În tradiția franceză, adulterul nu strică decât rareori căsătoria; de regulă, soțul înșelat își accepta problemă cu stoicism. El își poartă fără dramă faimoasele coarne. Gelozia amoroasă a fost întotdeauna considerată în Franța un defect. Adulterul feminin, calificat de regulă drept "alunecare regresiva", nu are pentru femeia pariziana aceeași conotație. Adulterul se integrează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
contextul unei înscenări similare vechii Commedia dell'arte, soțul își descoperă nevasta infidelă în brațele iubitului. Subtilitatea lui Heywood (dar și complexitatea mentalistă a perioadei cînd a fost scris textul) se revelă în faza ulterioară a acestui eveniment traumatic. Soțul înșelat nu reacționează în maniera brutală a sangvinarilor medievali (deși e profund rănit de nebănuita descoperire), ci, cu metodă pedagogică și morală, decide separarea definitivă de consoartă pe care o exilează la o moșie îndepărtată. Aici, femeia cade în disperarea remușcărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dătător de viață si creator de lumi: "Amân mereu să trec precum moartea-n cuvinte,/ (...) O, de-aș avea riscanta credință a dacilor,/ Orice secundă să simt că-mi înapoiază milenii,/ O de-aș avea absurd credință a dacilor/ Cei înșelați atât de mult după moarte". (Amân mereu) Asemenea congenerului său, Nichita Stănescu, Ana Blandiana deplânge imperfecțiunea pe care chiar și cuvintele o dețin: "Se iau cuvintele proaspete și se vorbesc,/ Până când rămân lustruite, egale,/ Și nimeni nu-și mai amintește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
orfanei, care trebuie smulsă de sub dominația tiranică a mamei adoptive, inițiativă care va veni, firește, de la un „eliberator“. Nu mai este nevoie să spunem că acesta este unul dintre motivele cu numeroase variații de‑a lungul întregii opere dostoievskiene, unde „înșelatele și abandonatele“ poartă, de regulă, numele Liza, amintind astfel de prototipul galeriei, sărmana Liza din nuvela cu același nume a lui Karamzin. Că Dostoievski se va fi gîndit și la această filiație - dovadă stă titlul complet al nuvelei: Nopți albe
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
ochiul de artist rămîne veșnic îndrăgostit de natură și, îndeosebi, de frumusețea femeii, pe care o contemplă din toate unghiurile imaginabile și care îl subjugă cu aceeași forță, indiferent de rasă, culoare sau temperament. Grainville se lasă rostogolit, mîn gîiat, înșelat sau chiar ucis de mîinile delicate ale numeroaselor sale amante virtuale, cu aceeași fascinație creatoare dintotdeauna. Toate romanele sale sunt dincolo de multe atribute pur literare un imn închinat femeii. Și misterului în general. Scriitorul nu descrie, nu oferă chei de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
1948 până la încheierea cooperativizării, și chiar mai târziu, la cei ce se autoexilau, durează de peste două decenii. Deși de primă importanță pentru economia capitalistă, procesul retrocedării a fost mereu întrerupt, amânat și radical schimbat. Ca urmare, a crescut numărul celor înșelați care s-au adresat la CEDO și altor autorități suprastatale. Pe de altă parte, mulți dintre cei ce au intrat în posesia terenurilor, construcțiilor și instalațiilor, le-au înstrăinat ori nu le-au mai întreținut. Și pe aceste căi s-
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se crede că multe alte limite se vor înlătura în perspectiva noilor orizonturi pe care le conțin noile ipoteze din doctrina drepturilor omului și a strategiilor pentru îmbunătățirea formelor democrației moderne. Este nevoie de această credință, dar ea este adesea înșelată, eludată de profitori. În trecutul apropiat, opinii și argumente mai mult sau mai puțin închegate erau exprimate, la noi, nu la posturile RTV, limitate și ele în timp, ci în termenii foarte atent controlați din comentariile la "documente"sau în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
diferită de cea reală, în care vizitatorul și cel vizitat trăiesc cu adevărat și în care cel vizitat trebuie să performeze și să socializeze cu vizitatorul. În cazul în care acesta refuză sau subminează spectacolul, vizitatorul se simte frustrat și înșelat și tinde să respingă gazda și locul pe care-l vizitează. Interesant este faptul că, în lumea virtuală, vizitatorul poate intra în mod voluntar în ceea ce specialiștii numesc "balon ambiental" sau "balon turistic", creat de vizitatorul însuși în încercarea de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
dar nerealistică. Potrivit acestora, preocupările moralistice puse înaintea oricărei înțelegeri a exigențelor practice pot conduce la stabilirea unor standarde imposibil de respectat ce pot limita drastic munca desfășurată în sectorul public (fără a schimba cu adevărat practicile). Din perspectiva celor înșelați (de obicei cetățenii) argumentul nu se susține. Cel mințit nu se poate încrede în bunele intenții ale celui care minte. Minciuna, chiar practicată în scopuri bune, corupe și se răspândește. În plus, într-un cadru democratic, a minți pentru binele
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
afacerea sentimentală” ce l-a avut drept personaj central pe băcăuanul Constantin Diaconescu, locotenent în cadrul Școlii militare de administrație din localitate. Pe 17 mai 1936, acesta, „surprinzându-și soția pe un loc viran din apropierea casei, cu maiorul Ernest Gheorghiescu, (...) insultat, înșelat și bruscat de maior, a tras câteva gloanțe de revolver asupra lor, rănindu-i grav”. În urma hotărârii Consiliului de Război din Brașov, locotenentul Diaconescu a fost condamnat „la trei luni închisoare pentru lovirea superiorului”. Ulterior, Curtea superioară de justiție militară
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
nu ca un bine absolut, ci ca un rău necesar", așteptând, fără îndoială, sosirea unor vremuri mai bune care să asigure adevărata întoarcere a libertății antice. Într-o oarecare măsură, pentru început aceastea au adoptat o poziție de vigilentă așteptare, înșelată ulterior de măsurile judecătorești și legislative ale lui Augustus, care au înăsprit progresiv spiritele opozanților: de exemplu, violarea sacralității conceptelor de patria potestas, manus maritalis, univiritas..., și din cauza cărora nu numai libertatea politică, ci și cea personală era comprimată 130
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
virtuții și al condamnării răului. De altminteri, teoreticienii au subliniat natura stereotipă a acestui gen codat, în maniera adaptată vremurilor moderne a commediei dell'arte, cu o structură narativă invariabilă și niște roluri caracteristice (eroul, trădătorul, tatăl nedreptățit, tânăra femeie înșelată care-și întâlnește până la urmă ursitul etc.). Specifică romantismului, melodrama e și un gen așa-zicând "democratic", pentru că se adresează tuturor claselor sociale, deznodământul optimist ilustrând "unitatea utopică a unei lumi fericite", unde oamenii sunt egali și unde meritul personal
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
rezultă și un copil, spre bucuria soțului blând și neștiutor, cum neverosimil pare și actul suicidar survenit intempestiv, fără a coincide neapărat cu momentul aflării adevărului (neprecizat). Oricât de pur ar fi idealul uman întruchipat de intelectualul lovinescian, atitudinea soțului înșelat e totuși prea exagerată ca să pornească, așa cum crede naiva soție, numai din bunătatea inimii. Sinuciderea lui Iorgu, izolat ca-ntr-un turn de fildeș și de tăcere în mijlocul propriei familii, ar putea fi expresia unui maxim dispreț (patologic, am spune
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
acuzatorului, dar stârnește gelozia femeii (distribuită aici în rolul comic al păcălitorului păcălit) astfel încât, de unde la început tremura de frică să nu fie descoperită, adulterina se trădează mai abitir la sfârșit prin mânia de a se ști, la rândul ei, înșelată. Edificat asupra doveditei viclenii a femeii, bănuitorul soț își previne mincinoasa consoartă de inutilitatea dezvinovățirilor tardive: "Să nu-ți închipui c-o să mă faci să cred ceea ce spui tu și nu ceea ce am văzut eu". Avertismentul constituie de fapt un
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ignominia feminină. Mistificarea se produce ulterior. Așa se explică de ce, deprins fiind să "citească" gândurile partenerei după un cod care-i dictează acesteia, ca o fatalitate, comportamentul versatil, eroul lovinescian trăiește cu voluptate vădit masochistă suferința de a se ști înșelat, într-o scenă imaginară în care-i apare "icoana celuilalt", a rivalului etern ("Nu știa cine e, dar îl vedea cum o ia și el în brațe"). Bântuit de fantoma amantului fără chip (doar "rolul" contează aici), Andrei nu-și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
confesiunea având efecte afrodisiace, când nu ajunge să se substituie efectiv actului amoros. Ca atare, Andrei și Mab sfârșesc prin a-și petrece noaptea în același pat numai după ce, confesându-se unul altuia, și-au unit sufletele "în povestea dragostei înșelate". E drept, mai mult femeia vorbește (ca să uite de răzbunare), în vreme ce bărbatul se mulțumește s-o asculte doar, compătimitor, primind la schimb cuvenita răsplată. Dimineața, după noaptea de amor cu Andrei, Mab își plânge trecutul și "lunga ei iubire pentru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
unei oglinzi": "Privi cu nesaț la chipul lui Andrei. Era atât de aproape; l-ar fi putut cuprinde în brațe. La ce folos? Sufletele lor erau departe, dezbinate". Patima femeii se va insinua însă, treptat, în sufletul amorțit al amantului înșelat, până când acesta, învins, îi acordă iertarea. În fapt, Andrei era dispus s-o ierte de la bun început, numai că nu se aștepta la o trădare de asemenea proporții (Mab fusese tot timpul duplicitară, îndeplinindu-și "datoria" față de vechiul amic încă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
că trăiește realmente o tragedie (prea implicat fiind, nu a luat distanța cuvenită), dar ceea ce e tragic pentru individ devine comic pentru comunitate (vezi ambivalența atitudinii față de încornorat personaj comic doar în ochii mulțimii, nu și în cei ai bărbatului înșelat). Dincolo de mulțimea disocierilor posibile, merită subliniată importanța "lecturii" ca factor determinant atât în configurarea "comediei" cât și în aceea a "tragediei". Diferența dintre cele două tipuri nu-i greu de sesizat: lectura vieții creează perspectiva comică (de unde și titlul ales
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o delapidare făcută în detrimentul bunăstării generale. Va trebui ca acest zid chinezesc să cadă într-o bună zi în fața progresului. Cu o asemenea uimitoare rodnicie a pământului, ne-am aștepta să găsim o compensație în horticultură; să nu ne lăsăm înșelați. În pofida afirmațiilor contrare ale unui povestitor binevoitor care vede grădini peste tot, în București nu există decât trei sere, dintre care una în ruine, trei sau patru grădini particulare de agrement și patru grădini de zarzavaturi cu adevărat demne de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în comun își are primejdiile, singurătatea, riscurile, iar primăvara, perfidiile sale. Eroina noastră se arătă mult prea tandră față de soțul prietenei sale, și se povestește că alesul putu să vadă cu proprii ochi amploarea nefericirii sale. Amanții surprinși fugiră. Soțul înșelat se puse pe urmele lor, dar inutil. Fu revăzut posomorât, descumpănit, căutându-și Euridicea și cerând-o ecourilor din jur. În sfârșit, află din ziare că soția sa făcea deliciile Odessei, unde se dusese să facă băi... rusești. Nefericitul, nemaiputând
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
îndemn la reflecție, la muncă serioasă, la rânduială, la înțelegerea puterilor politice, la respectarea drepturilor tuturor, fără de care țara nu-și poate dezvolta nici instituțiile, nici puterile. Domnitorul îi surprinse pe opozanți prin această atitudine. Curțile garante nu se lăsară înșelate; o notă colectivă redactată la Constantinopol îi invita pe agenții din București să acționeze rapid și energic pentru a preîntâmpina orice atac împotriva constituției și pentru a recomanda puterii să încerce toate căile de împăcare. Capitolul 7 Urmarea evenimentelor din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]