7,391 matches
-
pocăință!” Cât adevăr este în aceste cuvinte! Acel preot, pe care l-am întâlnit anul acesta la Drumul Crucii, m-a impresionat. E un preot straniu care glumea: „Cine s-a atins de sticla mea 100 de metanii?” Atâtea lucruri înțelepte a zis în acele câteva ore în care l-am cunoscut... A fost ca o furnică, era când cu grupul nostru, când cu alte grupuri. Fericiți sunt oamenii care nu au legătură cu lumea asta. Fericiți sunt, pentru că nu cunosc
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
aduce” cu personajul din însemnările lui P.H.L. Numai că Profesorul nu este deloc „brutal” cu iubita sa. O adoră la modul sincer, cu sentimentul că nu mai este cale de întoarcere, că trăiește o experiență unică, totală, definitivă. O „dragoste înțeleaptă” - încearcă Profesorul să-și definească trăirile. Iar eu îmi imaginez situația lui ascultând un alt cântec: Yo vivere, de un patetism latin tipic, profund dramatic. Melodia era cântată odinioară, cel puțin așa miamintesc, de Edith Piaf, cam în vremea când
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la reconfigurarea acestei lumi, făcând-o mai aptă, mai deschisă spre cunoașterea și împlinirea poruncilor sfinte ale învățăturii lui Isus. După această „blândă certare” aplicată de P.H.L. „eroului” său, îl regăsesc pe Domnul R. un pic mai umil și mai înțelept. A mângâiat abdomenul deja rotunjit al Teodorei și se simte mai liniștit, mai împăcat. După ce și-a imaginat vietatea măruntă din dreptul palmei, s-a îngrozit de gândul spus cu voce tare deunăzi. N-a putut merge mai jos, cu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a intrat de la început în „jocul erotic” cu dezinvoltura unui tânăr. Parcă nici nu ar fi existat acei vreo 20 de ani dintre ei. A intrat în discuție cu ea abordând tonul lui obișnuit, fără aere de atoateștiutor sau de „înțelept”, fără morga savantului care, vezi bine! numai el ar deține adevărul în orice problemă, având în vedere „pregătirea”, vârsta etc. Aproape neașteptat pentru Teodora, interlocutorul ei din tren (prima întâlnire) nu doar că avea răbdare să o asculte, dar era
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
maturitate”, îi hrănește sensibilitatea, făcându-l capabil să ajungă la „revelația maternității” ca valoare umană universală, definitorie pentru specie. Dar cât de „matur” sau la ce vârstă descoperă bărbatul toate acestea? P.H. Lippa închină să atribuie acest „har” doar senectuții înțelepte. Tânărul caută cu prea multă patimă, în femeie, partenera de sex, încât nu are răgazul necesar aprofundării „relației”. Dacă aș fi răutăcios aș spune că P.H.L. iar „trage spuza pe turta pensionarilor”. Dar nu sunt!) Pentru a putea aprecia „minunea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de preț. Ori asta înseamnă hoție curată și eu nu vreau să fiu păgubaș. E clar? Virgil nu răspunse, nu pentru că i-ar fi dat sau nu i-ar fi dat dreptate Bărzăunului, ci pentru că în acel moment considera mai înțeleaptă politica tăcerii. În sinea lui nici el nu dorea să meargă Vlad. Știa însă prea bine că un asemenea lucru nu se va putea cu nici un preț. În al doilea rînd, continuă Bărzăunul, spionîndu-l printre gene pe Virgil, nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
n-o luăm, ripostă politicos Matei. Eu zic să mai așteptăm totuși o vreme și pe urmă luăm poliția și cîțiva vînători cu armele și mergem iar acolo, nu? Are dreptate Matei, fu de părere Nicanor. Cred că-i mai înțelept să tăcem din gură. După ce-și uscară bine hainele și se mai cinstiră cu cîteva ulcele cu vin de la moș Lazăr Brusture, plecară spre casele lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Unde se vede că orice om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
voi asistenții lor... Eva: Cred că ar reacționa civilizat, cu multă înțelepciune, acceptănd statutul nostru și că vor rămăne niște șefi normali și gazdă bună, atentă, ca pănă acum. Adam: Amăndoi sunt foarte inteligenți, cum spuneam, dar sunt și foarte înțelepți. Altfel inteligența la ce ar folosi? Evelin: și eu cred la fel, dar eu și voi știți căt de imprevizibili sunt oamenii chiar înțelepți ca ei, cănd li se ascunde adevărul. Eva: La întălnirea cu tinerii eu vă asist, nu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
bună, atentă, ca pănă acum. Adam: Amăndoi sunt foarte inteligenți, cum spuneam, dar sunt și foarte înțelepți. Altfel inteligența la ce ar folosi? Evelin: și eu cred la fel, dar eu și voi știți căt de imprevizibili sunt oamenii chiar înțelepți ca ei, cănd li se ascunde adevărul. Eva: La întălnirea cu tinerii eu vă asist, nu vreau să intervin decăt doar dacă... Dar hai să intrăm. Intră, asistența se ridică în picioare. Eva: Bună ziua! Vă rog să luați loc. Se
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
care vede), așa cum afirmă Amita Bhose în cartea sa, Eminescu și India (Eminesciana, ed. Junimea,1978). În viziunea distinsei scriitoare indiene, "Eminescu nu a fost un filozof și a fost mai mult decât poet; el a fost un kavi, (poet înțelept)". Filozofia pură vorbește idee cu idee. Poezia vorbește imagine cu imagine, dar la poetul gânditor imaginile nasc nu numai reprezentări, ci și idei totul "axat pe intuiția spiritualului", cum afirmă Hegel. Filozofia este faptă a rațiunii, poezia este faptă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
altarul omenirii", Eminescu opune pesimismului și revoltei din Mortua est! întrebarea fundamentală: dar dacă viața omenească are o solie pe care noi nu o cunoaștem? Din acest motiv nu suntem datori să binecuvântăm poetic viața? Ca atare, soluția cea mai "înțeleaptă", formulată după îndelungul periplu prin civilizațiile lumii, rând pe rând pradă morții, din postuma Memento mori, este Poezia, chiar dacă este numai o picătură de nemurire: Din aghiazima din lacul ce te-nchină nemuririi, E o picătură-n vinul poeziei ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe care Arus le avea din belșug. Bizuindu-te doar pe frica pe care o insufli, nu poți cîrmui o haită de lupi. Arus știa asta și era, înainte de toate, un neîntrecut cunoscător al naturii animale, un conducător drept și înțelept. El a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul de-al lor: un puiuț rotund și cu blana pufoasă, un lup aflat în pericol. Era un mister cum pătrunsese gîgîlicea aceea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Arus, mirosindu-l, ploile și soarele multor anotimpuri; putea simți nebunia libertății de-a alerga încotro vedea cu ochii, fericirea de-a se ști stăpîn absolut peste pădurile seculare; precum și mîndria de-a fi deținător al învățăturilor primite de la mai-marii înțelepți ai atîtor generații miros de lup adevărat. Mai era ceva acolo, un iz, o adiere, o nuanță pe care Arus n-a recunoscut-o. Lupino ducea cu el, fără îndoială, și misterul unor întîmplări pe care șeful haitei nu le
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
oricare parte s-ar fi declarat, Arus ar fi avut de pierdut. Și nici un șef de haită nu permite să se ajungă pînă aici. Oricît de crudă ar fi fost alegerea, Arus hotărî. Și, într-o după-amiază de primăvară timpurie, înțeleapta căpetenie i se alătură lui Lupino, într-una dintre lungile expediții ale acestuia prin pădure. Am observat că-ți place mult să colinzi pădurea, băiete, l-a abordat, cu infinită blîndețe, șeful pe Lupino. Așa este, Mare Arus, îmi place
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
abia simțit, își făcea loc într-un colț de inimă. Cine era el? Căror meleaguri altele decît acestea, minunate, pe care pășea în fiecare zi le aparținea, de fapt? Din ce familie de bravi luptători, poate, sau de lupi pașnici, înțelepți se trăgea? La început, prea copil fiind, a ignorat chemarea aceasta. Degeaba ar fi luat-o în considerare oricum îi era imposibil să acționeze în vreun fel. Dar dorul de strămoși, dorul de meleagurile natale, de părinți, dorul de propria
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu timpul, Lupino a înțeles că soarta lui e hotărîtă dinainte: avea să plece. Să plece în căutarea începuturilor și, pînă nu le va fi descoperit, să nu-și găseacă tihna. Îi vor lipsi cu toții: și Arus, cel drept și înțelept, care-i fusese model și care nu-i înșelase încrederea niciodată; și lupoaicele, cu dragostea lor nesfîrșită, și copiii. Îi va lipsi Hana, tovarășa lui de joacă și de învățătură, raza lui de lumină în zilele triste, confidenta lui. Dar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de pe spate o greutate, apoi reluă înaintarea. "Va fi bine!", gîndi, amintindu-și spusele lui Arus și încurajările Hanei. Dacă i-ar fi fost alături, Hana i-ar fi risipit, fără îndoială, gîndurile negre. Așa era ea: bună și blîndă, înțeleaptă și sfătoasă, minunat prieten care nu-l dezamăgise niciodată. Prin fața ochilor minții i se perindau imagini din copilăria comună: întîia ninsoare, care-i surprinsese într-o după-amiază geroasă și care le produsese nemărginită încîntare; primul animal vînat împreună, sub privirile
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
chiar mai greu decît pe oricare alt animal; lupii îl vor trata ca pe un potențial rival și-l vor alunga înainte de-a apuca să le explice motivul apropierii. Tot la ei avea să ajungă, dar nu era mai înțelept să amîne confruntarea?! Să se apropie de alte viețuitoare asta da! experiență inedită; și nu vedea de ce ar rata-o. Se decise pentru direcția opusă, înaintînd cu prudență. Orice animal ar fi întîlnit, nu vroia să-l sperie. Era hotărît
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mă poate ajuta pe mine? Lupino, ai aflat rezultatele: am răscolit pădurea pe toate fețele; am întrebat toate animalele. Nimeni nu știe nimic. Dacă există cineva pe lumea asta care, în aceste condiții, te-ar putea îndruma, atunci numai lupul înțelept e capabil s-o facă. Vei proceda cum vei crede de cuviință; eu, dacă aș fi în locul tău, spre miazăzi mi-aș îndrepta pașii. Într-acolo a plecat înțeleptul și, dacă ai noroc, acolo vei găsi și dezlegarea misterului care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nimeni nu l-a putut opri din drum. Era decis să meargă pînă la capăt, să nu renunțe pînă nu-și va fi recuperat familia... Deja totul se înfățișa ochilor puiandrului într-o altă lumină. Ca și el, lupul cel înțelept urmărea un scop precis; ca și el, era hotărît să nu renunțe pînă nu-l va fi atins; ca și el, părea să-și lase pașii în voia sorții, căci, după cîte aflase pînă acum, nimeni nu reușise să-l
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și puternic, sănătos și pe deplin motivat, nu avea nici un motiv să nu reușească. Îi era adesea greu. Nu se mai plînse niciodată. Era, uneori, epuizat. Se ridica și pleca mai departe. Se simțea de multe ori singur. Imaginea lupului înțelept apărea din neant, alinîndu-i dorul și încurajîndu-l să-și urmeze destinul. Își găsise, fără să fi căutat anume, model și sprijin în lupul necunoscut, și ardea de nerăbdare să-l întîlnească aievea. Mergea de ceva vreme pe urmele înțeleptului. Nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
deopotrivă, l-ar fi dat de gol. Desigur, Lupino nu era nici conștient, nici preocupat de acest aspect. Ceea ce-l rodea cu adevărat era îndoiala. Se afla el pe drumul cel bun? Avea să-l prindă din urmă pe lupul înțelept? Va ști acesta să-l îndrume? Și, avînd în vedere sfîrșeala pe care o resimțea în trup, va mai putea face față confruntărilor viitoare? O veste ca un trăsnet veni să-l scuture cînd se aștepta mai puțin. Lupul mutilat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
interlocutorilor, fără să fie obligat să ia o decizie despre care nu putea să nu creadă că e cel puțin stupidă. Se întorcea și el! Dacă pornise pe drumul ăsta, hotărî să-l ducă la capăt. Dacă sperase ca lupul înțelept să facă lumină în ignoranța lui, trebuia să vadă dacă fusese îndreptățit să spere sau nu. Dar o făcea cu determinarea condamnatului la moarte. Și înainta anevoie, fără pic de tragere de inimă. Noroc că, refăcînd drumul înapoi, străbătea locuri
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vei prinde din urmă! Ești atît de aproape, Lupino! Ține-o tot înainte! Lupii dădeau dovadă de simpatie și-l încurajau din toată inima. Atîta doar că, între timp, situația se schimbase: cel care înainta cu viteză era acum lupul înțelept, mînat, se pare, de-o chemare miraculoasă, și nu Lupino, cel altădată de neîntrecut. Se străduia să nu lase ca distanța dintre ei să se mărească, dar era tot ce putea face. Și, incredibil!, în felul acesta se apropia iarăși
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a dovedit a fi surprinzător de grea. Și nu avea de gînd să o facă acum. Nu se putea întoarce la haită așa cum plecase. Cu forțe proaspete, mări pasul. După calculele lui, doar o zi îl mai despărțea de lupul înțelept. Părea ca apropierea să fie cu noroc. Undeva, în zarea îndepărtată, neguri promițătoare se întindeau spre răsărit și spre apus, deopotrivă. Nu plouase de atîta vreme! Aproape uitase cum arăta un nor, uitase sunetul ploii răcorind pădurea. Să îndrăznească să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]