6,007 matches
-
femeie e o Damă cu Camelii, zice Roja, din punctul ăsta de vedere nu l-am contrazis niciodată — O Julietta, o Electra, o Lady Hamilton, o Ecaterina Teodoroiu, îl completează Curistul, ca să nu spun mai mult, vrea să se facă înțeles. Nu știu despre ce vorbiți, spune șoferul. Vreți să spuneți că femeia e o operă de artă în sine? — Ține-o tot așa, e de părere Roja, înainte și apoi tot la dreapta, numai așa poți să-i induci în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că doar n-o să-l scotociți voi, îi face semn lui Tîrnăcop să nu-l slăbească cu nici un chip pe Timișoara din strînsoare, tot pe noi o să ne lăsați să facem munca de jos, vreau să mă fac foarte bine înțeles, se adresează curioșilor care-și părăsiseră pozițiile și se strînseseră deja în jurul lor, temîndu-se să nu se lase cu bătaie, printre noi sînt cîțiva trădători care nu-și urmăresc decît propriul interes și au fost trimiși aici ca să pună bețe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai casei, zise Patru Ace. — Adică o să pot să joc oricît am chef pe banii voștri? nu se poate dumiri Roja. — De dimineața pînă seara, îi răspunde amabil Patru Ace, 24 din 24, încearcă să se facă și mai bine înțeles. — Acum chiar simt c-a dat norocul peste mine, spune Roja privind în tavan la candelabrul de cristal. — Numai să nu ne jecmăniți, îi face Petru Ace cu ochiul. — E normal ca separeul ăsta să aibă regulile lui proprii, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vorba de acea apropiere fizică firească, la un bărbat și o femeie care Împart aerul aceleiași Încăperi, Între ei plutea tot timpul un nouraș alb și pufos, un fel de pudibonderie adolescentină, asumată de ambele părți, ca ceva de la sine Înțeles. Nici Antoniu și nici Plăcințica nu și-au făcut destăinuiri În privința vieții sentimentale. Au considerat, fiecare În parte, ca pe o șansă extraordinară, să-și lumineze vagabondajul și cerșetoria cu zumzetul unor cuvinte pe care le uitaseră de mult, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
masă iar eu am cuprins-o în brațe. Lacrimile îi picurau pe tricoul albastru. — Știi foarte bine că te iubesc, prostuțo! am spus. Te rog să judeci rațional și să mă ajuți. Îmi dau seama că nu mă fac deloc înțeles. Faptul că ăștia doi au aflat mă pune într-o situație îngrozitoare. Și până acum m-au tocat, dar de-acum or să mă devoreze cu totul. N-ai cum să înțelegi. Ar trebui să fii eu ca să înțelegi. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care nu ți le aminteai, intuiții cărora dintr-o dată le cazi pradă. Apoi e important ca informațiile să ajungă la persoanele competente. Vrând parcă să-și demonstreze Încotro bate, Îmi Întinse mâna stângă. Sper că am reușit să mă fac Înțeleasă, domnule Knisch. La revedere. Capitolul treisprezece După ce am ieșit din clădirea de cărămidă roșie, inima Îmi reveni treptat la o singură bătaie nervoasă pe secundă. Sudoarea mi se prelingea pe perciuni, În jos pe gât. M-am șters cu batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am fi ajuns c-o oră mai târziu, nu sunt sigur că ați mai fi În viață. Mi-a ieșit doar un gest neajutorat. De data aceasta Însă, inspectorul părea prea puțin interesat de confortul meu. Pentru a mă face Înțeles, am alunecat pe poșetă, saliva curgându-mi din colțul gurii. Dar Wickert mă lăsă să zac acolo, destul de incomod, cu un braț strivit. — Ce să fac? Tot ce spunea avea sens dintr-o perspectivă anume, dar nu și din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se trezi cu sentimentul că se afla pe un tărâm străin, diferit. Se ridică În capul oaselor și sacul cu greutate scârțâi sub ea. Era singurul sunet ce se auzea; foșnetul zăpezii care cădea Încetase. Ea trase cu urechea și Înțelese, Înspăimântată, că era singură. Doctorul Czinner plecase; nu-i mai putea auzi respirația. De undeva, de foarte departe, prin Întunericul vag, ajunse până la ea zgomotul unei mașini care schimba vitezele. Ajunse lângă ea ca un câine prietenos, ce se gudură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un computer. Fir-ar să fie. —„Bine ați venit la Ticketmaster. Vă rugăm. Ascultați. Cu atenție. Meniul. S-a. Modificat“... Ce Încet mergea! Nerăbdătoare, am apăsat tasta 0. Poate Îmi făcea legătura cu un operator. Îmi pare rău. Nu. Am. Înțeles. Bine ați venit la Ticketmaster...“ De data asta, am ascultat până la capăt și apoi am apăsat tasta 5 pentru cumpărarea de bilete. —Bună ziua. Pentru ce spectacol? Întrebă o voce. Ura! Un om. —MOMA, am zis repede, incoerent. —E o producție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a unei spectaculare evoluții a uneia dintre cele mai vechi vetre de cultură și civilizație ale omenirii chemate la o nouă responsabilitate globală în timpurile noastre. Un înțelept spunea cândva, cu mare dreptate, că oamenii nu trebuie schimbați, ci doar înțeleși mai bine. Cartea pe care o aveți în față tinde tocmai în direcția unei înțelegeri mai bune și mai complete a modului în care s-a articulat și a evoluat China în decursul istoriei sale multimilenare. Ea are indiscutabil valoarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
următoarele două tururi, Tian Ji a pus calul său din categoria superioară să se ia la întrecere cu calul din categoria mijlocie a regelui, iar calul din categoria mijlocie să concureze cu calul regal din categoria inferioară. E de la sine înțeles că victoria în cele două tururi, deci în întreaga cursă, a revenit generalului. Regele a rămas uluit, întrebându-se de unde a făcut rost Tian Ji de cai atât de buni. Generalul i-a mărturisit atunci că nu găsise nici un cal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nu lase loc vreunei umbre de îndoială, N.S. își dedica poeziile cui trebuia: Internaționala - la aniversarea lui Vladimir Ilici (Va fi o judecată neînduplecată/ iar numelui ei poți să-i spui PACE/ ori LENIN poți să-i spui,/ are același înțelesă. Unui fascist (Ascultând sunetul înalt al steagului roșu/ pe care-l țin în mâini,/ te privesc și îți spun „nici un erete nu-mi întretaie firul liniștit al privirii”:/ Teme-te!Ă, Sirena lui Roaită (Strigătul rotitor al sirenei/ acoperă palatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
neîncredere. Cred că ăsta a fost și motivul pentru care i-au plăcut atât de mult pe Filip și pe mama, ei nu puneau nici o întrebare, acceptau sau se prefăceau că acceptă existența lor ca pe ceva firesc, de la sine înțeles. Nici eu nu țineam prea tare să-i provoc să vorbească. Nu intra în codul relației noastre, plus că nu mi-a luat mai mult de două secunde până să înțeleg ce vrea să însemne telepatia (așa comunicau ei). Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
războinic, una dintre atribuțiile importante care-mi reveneau era să identific spionii și comportamentele suspecte, mai întotdeauna camuflate sub cuvinte meșteșugite și ipocrite de felul „ne împrumutați și nouă o găletușă“ sau „aha, voi faceți un castel“. Era de la sine înțeles că o țară cu principii morale solide, cum era a noastră, nu va împrumuta nicicând unor venetici nici măcar toarta unei găletușe. Iar o chestiune cum era aceea legată de construirea unui castel atingea deja proporțiile unui secret de stat. Concurența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
răbdarea mea avea o limită. Iar limita asta, când e trecută, te împinge la tot felul de fapte. De exemplu, fără să stai prea mult pe gânduri, să-i dărâmi dintr-o lovitură marea lui grozăvie și, ca să te faci înțeles ca lumea, să-l țintești cu un cub în cap. Să-l și nimerești. Și să-ți pară și bine. Cu ocazia asta, în principiu reprobabilă, am aflat însă un lucru bun: că poți să ai un tată care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
agitația cu care își mișca brațele și cu care încerca să mă convingă că nu există o trădare mai cumplită decât aceea de a-ți abandona sanctuarul nu-și găsea o explicație vrednică de luat în seamă. Era de la sine înțeles că îmi dădea dreptate în privința crucii. Ceea ce părea mai greu de crezut era stăruința cu care susținea că nu eu, ci el ar fi descoperit mai întâi adevărul. Nu avea nici un sens să-i amintesc că în timpul în care căpcăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
foarte adeseori la compromis, nu în sensul moral, ci pur politic, adică să admită o realizare treptată a unui scop după etapele indicate de evoluția politică și de relațiile dintre factorii politici. Prin urmare compromis nu înseamnă, în politica bine înțeleasă, compromitere a scopurilor și renunțare la morală. Putem concluziona potrivit concepției lui Petre Andrei, valabilă și astăzi, că „inferioritatea moralei politice din zilele noastre nu se poate explica deci prin antinomia teoretică dintre moral și politic, nici prin nivelul scăzut
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Old Lady II, nu-i așa? Iar Înainte de asta, cu Guyenot pe Dynastic... Mi s-a povestit despre tine, a adăugat el. Rebel, bețiv, mare amator de jocuri de noroc, scandalagiu și bătăuș, ucigaș... Și pe jumătate vrăjitor, din cîte-am Înțeles. Un adevărat fiu al diavolului, mai urît decît toți dracii la un loc, spuse el dînd din nou din cap, convins. Nu ești nebun, nu... Ești cumplit de viclean, În stare să faci să se răzvrătească un Întreg echipaj liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
îmi găsesc timp să mă explic! Imaginea ei e a unei femei care se cațără pe-un munte, nu există nici un motiv rațional pentru a se cățăra așa sus, și pentru unii oameni e-o nebunie prostească, o aventură prost înțeleasă, o greșeală. O cățărătoare - poate c-o să moară de foame și de frig, epuizată și chinuindu-se zile în șir, și se cațără până în vârf. Și poate că asta o schimbă, dar tot ce are ca s-o arate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ar fi fost emoționată sau i s-a făcut cald. Dar tot atît de bine putea fi din cauza ceaiului, ceaiul este la fel de tare, poate chiar mai tare decît cafeaua și asta ridică tensiunea. "Hm, aș vrea să fiu foarte bine înțeleasă, domnule Popianu. Foarte bine. Altfel mă voi găsi într-o postură ridicolă. Ridicolă de tot și ar fi păcat. În această situație nu voi avea de ales decît să vă urăsc. Să vă urăsc de moarte, ceea ce nu ar folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Poate că era corect ce semnala Bîlbîie, poate că Basarab Cantacuzino într-adevăr dorise să provoace o conștientizare a nemulțumirii acestor grade mici, depășite de vîrstă, nedreptățite într-un fel, dacă socoteai ritmul avansărilor pe întreaga armată. Era de la sine înțeles că toți tehnicienii ăștia erau printre cei mai luminați dintre cadrele ofițerești, dar ce să-i faci, singuri și-au ales calea! Puteau foarte bine să intre în industria statului ori în cea particulară, ar fi putut face bani cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai fi avut pe conștiință o existență umană, pe care acum trebuia, constrâns de legea morală, s‑o salveze din hăul În care se găsea. Și ca tânărul zdravăn de altădată să nu se contamineze de Învățătura sa, măcar prost Înțeleasă și greșit tălmăcită, el n‑ar fi trebuit ca În noaptea aceea să vegheze asupra acelui text cu o caligrafie apăsată, text din care răzbătea dorința deșartă, sau poate doar bănuiala deșertăciunii, că pe lume orice existență, cât de umilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căldură atât de zăpușitoare încât aproape că-i împiedica și să vâslească, se apropiară din nou de coastele insulei, de unde-i luară pe Roonuí-Roonuí și pe iscoadele lui, care erau atât de entuziasmați, încât nici nu reușeau să se facă înțeleși, din cauza vitezei cu care încercau să povestească ce văzuseră. —Ei sunt, fără-ndoială! exclamară grăbiți. Aceleași tatuaje, aceleași capete rase, cu două mese laterale, și același tip de ghioage... Ce oameni oribili! — Și Anuanúa? întreba Miti Matái. N-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și colegii, se cramponau de mâinile părinților târându-i după ei în formație. Un pui de om pierdut în mulțime plângea sfâșietor după maică-sa. Una din învățătoare o striga pe alta și încerca din tot înadinsul să se facă înțeleasă. Intrară în clase în dezordine, după aproape două ore de discursuri savante suportate de toată lumea în picioare, cu stoicism. Sanda se ținea scai în urma Luanei, sâcâind-o continuu cu indicații prețioase. Îi striga să se așeze în prima bancă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mare familie, restrânsă în final, ne închide piața de relații. Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc. Ezită și privi în jos. Nu știu dacă exprimarea mea, încă în formare, va fi suficient de clară pentru a mă face înțeleasă. Luana, relaxează-te! Nu ești la examen. Moldoveneasca ta dulce, rar întâlnită printre ieșenii care vor să pară de la București, e o încântare pentru urechile mele. Ea zâmbi. Cândva, Ștefan îi spusese cam același lucru. Bine. E vorba de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]