579 matches
-
acum am de îndreptat situația, dar cum?!”, gândi dânsul aproape cuprins de panică. „Oțet, niște oțet trebuie!”, îl fulgeră imediat prin minte. Fugi, deci, să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți și înțepători o făcură să mai revină un pic la viață. - Adu-mi și zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o chem pe Coralia? Să vină. Dar să vină și Epa. Mi-a promis că vine. Epa! Epa! Epa! Cu toată curățenia Coraliei și cu tot sprayul pulverizat de ea prin cameră, mirosul pișcăcios parcă devenise peste noapte, și mai înțepător. Să fi stat cu geamul deschis, se răcea prea tare apartamentul și tot nu se aerisea. Gerard îl deschidea totuși în reprize, mai ales când simțea că-l doare prea tare, în ceafă. Coralia îi dete mătușei un calmant și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i spuse că putea să vadă ceva. Brusc, vântul se opri. Drumul, care Înainte le fusese ascuns de un zid drept de zăpadă, se ridică acum și veni spre ei ca un val căruia zăpada Îi fusese spuma albă și Înțepătoare. Myatt Îi strigă șoferului să conducă mai Încet. Dacă explodează acum un cauciuc, se gândi el, suntem morți. Îl văzu pe șofer uitându-se la ceas și punând piciorul pe accelerație și motorul antediluvian Îi răspunse, mai adăugând câțiva kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cât de tristă ești, Tu, floare pensulată cu uleiuri Ce pari căzută din vecii cerești Să-ntruchipezi durerii, noi temeiuri; Nu-mi satur ochii, prinși de oglindiri Ce mi te torn în suflet cu încetul, Alint păgân, pentru atâtea firi Înțepător și acru, ca oțetul... Culorile, nu ele te-au născut, E-o altă tain-a viețuirii tale, Dintr-un amor, rămas necunoscut Purtând stigmatul candid, pe petale... Cine-a avut destinul într-o mână Și adâncimi feline-a dat culorii
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
chiar îl pupă a împăciuială. Mă ajuți, nu? Îhî. Politicianul pleacă și după vreo două sute de metri îl vede pe Barnea furișîndu-se după el. Vrei să-mi spui ceva? Îhî. Bine, hai la o bere. Deși era un frig destul de înțepător, berea mergea unsă, mai ales pe gîtul lui Mitică. Mă ajuți, nu? Îhî. Da' cum? Zamfir se uită roată și se apropie de Mitică. Rupe afișele celorlalți, huiduiește-i cînd vorbesc, chestii din astea. Ai înțeles? Îhî. Ține o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
țigările alea mentolate oribile? Nu. Nu, eu... Mă bâlbâiam fără să gândesc. Nu, nu mai... — Ei, acum o să fumezi una. O altă mână se ivi din spate și-mi împinse o țigară aprinsă în gură. 16 Ludovicianul Mirosul puternic și înțepător de țigară mă scoase din starea de panică precum o palmă. Mâna de pe umăr mă strânse ușor. — Bun, șopti vocea de fată. Stai nemișcat și ascultă. Uite ce-o să se întâmple. După ce o să număr până la trei, o să alerg în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acru de furie îmi urcă în gât și am strâns tare din dinți până când s-a retras. — Am avut încredere în tine, Scout. Încredere oarbă. Ai dreptate, ce copilăros din partea mea! Fiindcă ea nu reacționă în nici un fel, alte cuvinte înțepătoare mi se îngrămădiră în gât vrând cu disperare să-i spargă scutul acela stupid și impasibil. — Ei, nu-ți face griji, n-o să mai repet greșeala asta. Scout mă privi prin stratul gros de sticlă. Eu nu puteam s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apă își pierdu claritatea acum, că scosesem capul la suprafață; acum nu era decât apă, toată rece, sărată și adâncă. M-am scufundată și am tresăltat pe altă crească, am auzit țipătul și uguitul pescărușilor, am simțit gustul și mirosul înțepător al valurilor. Soarele strălucea orbitor pe un nesfârșit cer albastru. În fața mea, oceanul fremăta kilometri după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru arme mici - stive de merinde pentru viață și moarte azvîrlite neîncetat În burta flămîndă a războiului. Aerul Încins este Încărcat de mirosul tuturor acestor lucruri - de mirosul ovăzului și al pînzei grosolane de sac, de parfumul proaspăt, curat și Înțepător al lăzilor de lemn, de mirosul emanat de trupul uriaș, amorțit și trist al digului - un amestec unic, alcătuit din mii de arome diferite, parfumul combinat, pătrunzător, stătut, emoționant, de neuitat, al trecutului, ca și cum seva Întregului pămînt, cu uriașa sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dimineții poleind valurile, stradă cu docuri vechi și ruginite, pe unde bacul teșit intră spumegînd, Împovărat de un zid de fețe mici și albe, ce privesc fix, atent, În tăcere, către tine, mîndră stradă! Stradă inundată de mirosul greu și Înțepător de cafea proaspăt rîșnită, de mirosul verde și plăcut al banilor, de mirosul proaspăt al portului, ce-ți amintește de portul tău Înțesat de catarge și puzderia sa de vapoare, măreață stradă! Stradă plină de clădiri mînjite de mizeria caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
luă o țigară din pachet, o aprinse dintr-o singură mișcare, ascunzînd-o Între obrazul său brăzdat și mîna făcută căuș, apoi puse pachetul de țigări În buzunar cu același gest larg și hotărît. — Mulțumesc! zise el scoțînd pe nas fumul Înțepător În fuioare groase. Șezi, băiete! Băiatul se așeză pe vagonet, lîngă bărbat. Timp de cîteva clipe, pe cînd Bull fuma, doi dintre vagabonzi se priviră În liniște, zîmbindu-și pe furiș, apoi cel tînăr, Îmbrăcat În costumul soios cu dungi, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
toată câmpia aceea cețoasă și zburlită ca o țeastă de nebun. De-acuma speranța i se transformase într-o bucurie mocnită. Aproape că râdea cu nasul înfipt printre bulgări. Îl ucidea însă setea. Gâtul i se uscase până în stomac. Fumul înțepător al luptei secase orice picătură de rouă. Încă puțin și avea să crape ca un pește la o palmă de baltă. Aerul cenușiu devenise și el un deșert fără glas. Mierlele se îngropaseră speriate la rădăcina dimineții. Îi crăpa timpanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea Clientului. Mai flămând, Chilot o zbughi înainte și-și înfipse colții într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
niște mingi ori comete cu coadă vineție, albastră, portocalie. Printre rebeli, în linia întâi, se aflau ziariști care filmau meciul de fotbal pe viață și pe moarte. Valurile de atacatori se repliau sub statuia Leului, dădeau năvală iar. Din cauza fumului înțepător, sau de frică să nu fie filmați și recunoscuți mai apoi de poliție, mulți își acoperiseră nasul și gura cu eșarfe legate la ceafă. Furia proletară izbucnea în gesturi eroice, sinucigașe. Văzând la televizor ce se întâmplă, mulți bucureșteni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și psihologice - ale unor asemenea favoruri, dar pentru că era ziua mea, s-a abținut. M-am așezat pe un gărduț care dădea spre mare să înfulec vata de zahăr, savurând deliciosul contrast dintre dulceața sa incredibilă și consistența sa ușor înțepătoare, până când am devorat vreo trei sferturi din ea și mi s-a făcut greață. Era liniște pe faleză. Cuibărit în fericirea mea, nu dădeam prea multă atenție trecătorilor, dar îmi amintesc ca prin ceață de perechi respectabile care se plimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
albastru spălăcit. Se opri; inima începu să-i bată cu putere. Se aplecă încet, însă tresări brusc și se dădu câțiva pași înapoi: era un cap tăiat. Își înfipse degetele în blana lui Lurr. — Taci, șopti înspăimântat, taci! Simțea mirosul înțepător al sângelui care încă nu se uscase. Privi în jur și hotărî să meargă mai departe. Trecu peste corpul celui ucis, pe care-l descoperi puțin mai încolo; pe zăpada imaculată văzu pete de sânge aburind. Armura și hainele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Pe o băncuță sprijinită de perete era întins un tânăr. Ținea ochii închiși. Chipul îi era crispat de durere și respira greu. Valerius observă petele închise la culoare de pe veșmântul lui rupt - era sânge uscat. Trupul său răspândea un miros înțepător, de sânge și sudoare. Era mirosul celui care luptase ca să supraviețuiască, al celui care se află la un pas de moarte. Mirosul fricii, se gândi Valerius. Pentru el m-ai...? — Da, pentru el. Am aflat că ești medic. Grăbește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
după-amiază, din cauza radioului pornit În a doua casă. Deodată, mecanic și În crescendo, se auzi sunetul unei sirene și tînĂrul simți un val de pișcături pe pielea capului. Valul veni repede, ca atunci cînd roșești, și era ca o căldură Înțepătoare, Însă trecu la fel de repede precum apăruse. Sirena fusese la radio - era dintr-o reclamă și fu urmată de o voce: „Pasta de dinți Gavis. Nu se alterează, e de neîntrecut, e cea mai bună“. Enrique zîmbi În Întuneric. De-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care-i măcina sănătatea tatălui băiatului, și se întorseseră să- l ajute. Când avea timp, acolo venea, întotdeauna singur, să se simtă bine. Păsările libere, iarba și toate buruienile care pentru el erau plante frumoase, deși poate otrăvitoare, cu frunze înțepătoare sau flori urâte pentru necunoscători, îl fascinau. Plănuia cu mintea lui de copil, ca atunci când va crește, să-și facă acasă o grădină imensă, în care să cultive nu doar flori obișnuite ci și flori sălbatice, gingașe, de-o frumusețe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
trebuit să plece, Lil. Hai s-o luăm din loc. I-am tras haina verde spălăcit peste pulover și am ridicat-o În picioare, iar ea s-a clătinat nesigură până și-a recăpătat echilibrul. Afară, aerul era rece și Înțepător și m-am gândit că asta o va ajuta să se dezmeticească. Nu mă-mă ssimt prea bine, s-a bâlbâit ea. — Știu, scumpo, știu. Hai să luăm un taxi până la tine acasă, bine? Crezi că poți? A Încuviințat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și pălmuit. Izbucni deodată răgușit: ― Uite drăcoaica asta cum ne batjocorește! Își aminti numai atunci că și-a luat barda. O învîrti deasupra capului, sări pe pat și izbi cu toată puterea. Zgomotul sticlei zdrobite păru o tânguire prelungă și înțepătoare. Cioburile împroșcau din locul loviturii ca stropii de sânge dintr-o rană. Câteva țăndări îl plesniră peste obraji, zgîriindu-l ca niște gheare de pisică. Petre lovea repede, gâfâind lacom. Trupul Nadinei, ciopârțit, se scoroji în zdrențe de carton, dar ochii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îl lăsase în fața magazinului Cocor, la cerșit. Se bucura de fiecare bănuț pe care trecătorii i-l strecurau în tolba atârnată de gât, gândindu-se că asta îi face ei viața mai ușoară. De aceea se bucura acum pentru mirosul înțepător și dulceag, în același timp, al mâncării de praz cu măsline, care le aducea aminte de copilăria ce li se terminase atât de repede. Cât mai aduc niște lemne, îi spuse Melania, trăgându-și cojocul pe ea, mai dă un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
N-avem noi aicea ce vrea el să bea, rânji polițistul. Bețivul uitase deja ce dorește, își lăsă din nou fruntea să se sprijine de braț, închise ochii și reîncepu să murmure, sugerând astfel că nu poartă pică nimănui. Mirosul înțepător de urină arăta că nu fusese singura întrebare ce nu i se pusese la vreme. Când telefonul sună asurzitor, nu tresări, semn că nimic nu mai putea să-l atingă. Rada, în schimb, resimți sunetul drept în stomac, acolo unde
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aur, își spuse. De aceea nici omul cu fața ascuțită și mersul de nevăstuică nu putea să lipsească. Îi cercetase cu băgare de seamă curtea încă din zori. Casa se afla în fundul curții, între două pâlcuri de oțetari cu miros înțepător. În curtea aceea nu rodeau pomi fructiferi, poate și în asta era o taină. „Eu nu m-am născut nici prea devreme, nici prea târziu“, își spuse Maca. „Sunt cât se poate de potrivit pentru lumea asta în care nimic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pe 13 octombrie, barbarii au dat foc la mai mult de două sute de pavilioane, săli și temple și la terenurile a cinci palate. Flăcările au mistuit totul. Fumul și cenușa au fost purtate de vânt peste ziduri. Un nor des, înțepător, spânzura deasupra orașului, în cele din urmă așezându-se în părul, ochii, hainele, paturile și bolurile oamenilor. Nimic nu a supraviețuit în Yuan Ming Yuan cu excepția pagodei din marmură și a podului de piatră. Printre miile de acri de grădini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]