1,381 matches
-
răsucite după presupusul cuc. Acesta fâlfâi din aripi pe sub nasul lor și se așeză cuminte în vârful unui stâlp. -Și...ziceți că o să cânte?șoptiră cei înțepeniți. -Sst! Sigur o să cânte, sâsâi mustăciosul. Nu vă mai mișcați! Cei din jur înțepeniră și mai tare, ținându-și respirația, holbându-se cu gurile căscate. Ochii le lăcrimau de atâta concentrare. Însă, bănuitul cuc din vârful stâlpului privea îndiferent în eter, nepăsător la atenția înțepenită a celor de jos. Iar aceștia nu înțelegeau de ce
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
dând naștere unei senzații de inutil, de zădărnicie, de abandon: „M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile uieră/ Săpând grote uriae în tot./ M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...//”( Perindare) Poeta Tatiana
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
acum pârjolit de scorojeală. Era un tip micuț și firav. Se învrednici spre ușa magazinului cu repeziciune și siguranță. Celeritatea insului le displăcu celor din rând, aflați de peste zece ore în așteptare. Normal, nu?! Ex-ministrul se scutură de câțiva ani, înțepenindu-și verticalitatea, se-ntoarse grăbit înspre cei din spatele său cu care se-nțelese din priviri și reveni la poziția individului Alfa. Nici una, nici două, întinse un picior, categorică barieră, accentuându-o și cu riguroasa interdicție verbală Pe-aici nu se
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
știu, viața mea? - Te-ai trezit, mamă? tresări Lea surprinsă. Oh, nu am mai dormit așa de bine... nici nu îmi mai amintesc, de când!... - Nici eu! minți Maria zâmbind. De fapt, nu-și mai simțea deloc brațul amorțit, iar gâtul înțepenise într-o poziție nefirească, trimițând disperat somații dureroase, posesoarei. Când Lea își dădu seama de precauția cu care Maria se mișca, se ridică vinovată de pe brațul ei. - Oh mama, ai înțepenit de tot! Cred că ai suferit teribil în poziția
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
nu-și mai simțea deloc brațul amorțit, iar gâtul înțepenise într-o poziție nefirească, trimițând disperat somații dureroase, posesoarei. Când Lea își dădu seama de precauția cu care Maria se mișca, se ridică vinovată de pe brațul ei. - Oh mama, ai înțepenit de tot! Cred că ai suferit teribil în poziția asta! De ce nu m-ai trezit? - Nu, nu, stai liniștită! Nu te-aș fi trezit, pentru nimic în lume! Cu tine la pieptul meu,nici o durere nu mai are importanță! Te
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
IV. CAND ...., de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017. Când ... Când o să treci fără să vezi Umbra-n tăcere aplecata , Privirile își pierd pe străzi Câte o amintire uscată ... Când o să ne-ntalnim înstrăinați În timpul înțepenit ale clipei, Ne vom simți doar vânați De cerul subțiat ale aripei... Când o să ne uităm Prin pașii ce-și ascund urma , Doar tăcerea ne-o mai descifram Cu tot ce-a fost până la urmă ... gabrielaenerusu ... Citește mai mult Când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
lasă, n-am timp de povești! Pa! Și se auzi o troznitură-n receptor, urmată de un țiuit. Moș Ion scăpă receptorul. Oftă: Ei au treabă...și eu...hop...cu moartea asta... Ce jice, bă tataie? Când vine? Întrebă Paliul, care înțepenise cu telefonul în mână. Moș Ion se uită la el, lăcrimând: Pune telefonul...la loc! Pe masă, mă...pe masă...Rămase gânditor, cu ochii-n tavan. Își zicea: „Copiii mei sunt foarte ocupați...și eu?...Cu moartea mea...de ce să
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
la el, lăcrimând: Pune telefonul...la loc! Pe masă, mă...pe masă...Rămase gânditor, cu ochii-n tavan. Își zicea: „Copiii mei sunt foarte ocupați...și eu?...Cu moartea mea...de ce să-i pun pe drumuri?” Văzându-l cu ochii-nțepeniți în tavan, Ionică îl întrerupse din reverie: Ce te uiți așa, bă? Sau mori și mie nu-mi spui, ca să mă distrej? Mori sau nu mori? De, mă Ionică! Zâmbi moș Ion cu amărăciune. Se joacă moartea cu mine și
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
10 septembrie 2014 “Sărut mâna, măicuță dragă Sărut mâna ,tăicuță drag Doar tu ,maică bună , mă mai pui să scriu cu stiloul pe o foaie albă. Aproape că era să uit cum se mai fac literele iar mâna parcă este înțepenită. Ce să îi faci dacă toată lumea acum scrie “ pe calculator “! Da, lasă că este bine, “să nu uităm ce am învățat,“ cum zici matale.... Și apoi nu trebuie să fie prea greu pentru mine atâta timp cît matale citesti -si
FRUNZE DE NUC de MIRELA PENU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377736_a_379065]
-
indian cu un zeu, care, avînd ca țel al vieții doar cunoașterea, va înfăptui în orice împrejurare numai ce-i dictează dharma: Ca un zeu, cel înțelept va socoti Doar știința-al vieții țel; Mîna-n plete moartea de-i va-nțepeni, Legea va-mplini la fel. [16] Știința (supremă a realității ultime) este privilegiul cel mai înalt al castei sacerdotale, este adevărata sa putere; pe cînd puterea regelui e armata, a țăranului și comerciantului e avuția, iar a omului din ultima
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în trainica alcătuire închegata înfățișarea-i se pietrífică, Din gură să blesteme, din ochii săi scîntei nimicitoare, Și lîngă nicovala rece dansat-a cu ciocanul lui Urthona, 5 Îngrozitor de palid. Enitharmón se-întinse pe groaznicul pămînt. Simți-nghețînd nemuritoarele ei mădulare, înțepenind, nemlădioase, palide. Picioarele lui (Los) se strînseră uscîndu-se din afunzime, strîngîndu-se, uscîndu-se, Si Enitharmon se strînse întru totul, fibrele toate uscîndu-li-se dedesubt, Ca plante pe care iarnă le usucă, frunze, tulpini și rădăcini putrezind 10 Pier în eter topindu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-l evit? Mai am ceva de adăugat În legătură cu alegerea căii de mijloc. Fascinația frecventării centrului, a comunului e pe placul celor „cuminți”, care nu acceptă În ruptul capului vreo deraiere sau o experimentare a „aventurii”. Ei aderă la poziții fixiste, Înțepenesc În propriile convingeri sau suficiențe, privesc auroral de la Înălțimea implacabilității lor. Nimeni nu Îi poate mișca din imobilism și nu acceptă nici un dram de mlădiere sau decentrare. Cred că omul trebuie să-și asume o dinamică existențială ce se va
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
zeului-dandy George Brummell i se va spune când „Beau Brummell”, când „Buck Brummell”. Desigur că grija exagerată pentru toaletă, stilizarea gesturilor, afectarea dicției, toate la un loc edulcorează tușele unei bărbății „de serie”. Astfel Încât, cu lornioanele și micile lor bastoane, Înțepeniți În corsete, gulere, cravate, ei par mai degrabă niște „păpuși umblătoare”, cum se exprimă un contemporan, decât niște „masculi adevărați”. Și totuși. Un anume fel de a fi distant, agresiv zeflemitor, modul dezlănțuit În care cei mai mulți mănâncă, beau și stau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o trage de sfori o energie nevăzută și etern frustrantă: „și-n piața unde plâng mașinării / și avioane cu dureri de uger / vinde-le tu veninul tău de înger / și aurora la măcelării // și dovedește-le cât sunt de sfinți / înțepeniți pe crucea socială / acuma când istoria își spală / cu neștiuți eroi frumoșii dinți.” Dacă Teroarea bunului simț (1980), Democrația naturii (1981), Exil pe o boabă de piper (1983) și Rimbaud negustorul (1985) surfilează la nesfârșit cele două fire esențiale ale
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare, se refugiază în limbaj, un limbaj deformat, stropșit, înțepenit în ticuri absurde care le divulgă vacuitatea interioară. Limba personajelor caragialiene este prin ea însăși un spectacol, montura perfectă a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicală. Iar numele, sugerând fie „naturelul”, fie ocupația, condiția
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în medicina alopatică au efecte secundare periculoase, printre care se numără suprimarea reacției imunitare normale, dar, practic-nduâse zilnic qi gong, se ameliorează și se corectează afecțiunea, atât prin activarea producerii naturale a steroizilor, cât și prin lubrifierea și relaxarea încheieturilor înțepenite cu ajutorul exercițiilor ritmice ușoare. După cum spune vechiul proverb chinez referitor la qi gong: „Balamalele unei uși care se mișcă nu ruginesc”. În afară de acești factori biochimici ai „esenței”, prin qi gong se întărește și rezistența în mod direct la nivelul energiei
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
cei mai acriți, au scos urlete indignate, fără să știe prea bine împotriva cui. Și cum orice mișcare de masă exagerează absurd efectul efortului său, pe mine m-au scos din rând de data aceasta. Șarpele a tresărit, umerii au înțepenit. Un zvâcnet, și m-am trezit în afara cozii, lângă sora mea, în fața unui rând strâns de chipuri pline de ură. Am încercat să-mi reiau locul, dar coatele lor alcătuiau un șir de scuturi. Rătăcit, cu buzele tremurânde, am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
De departe, semăna cu pașnicele sate rusești - izbe, puțuri, garduri vii - cufundate în ceața marelui fluviu. De aproape, încremenea în instantaneele pe care le decupa în zilele acelea spălăcite fotograful misiunii: un grup de țărani și de țărănci în cojoace, înțepeniți în fața unui morman de carcase omenești, de trupuri ciopârțite, de bucăți de carne de nerecunoscut. Apoi, un copil gol așezat pe zăpadă - un păr lung, încâlcit, cu privire pătrunzătoare de bătrân, un trup de insectă. În sfârșit, pe un drum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
câmpie, se opreau o clipă, apoi, speriați, își reluau cursa nebunească, fericiți și îngroziți de libertatea recâștigată. Unul dintre fugari a atras privirea tuturor. O sabie, adânc înfiptă în șa, se înălța pe spinarea lui. Calul galopa și lunga lamă înțepenită în pielea lui groasă se mlădia strălucind în soarele scăpătat. Oamenii i-au urmărit din ochi clipirile stacojii care se pierdeau puțin câte puțin în ceața de pe câmp. Ei știau că sabia aceea, cu mânerul umplut cu plumb, tăiase un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o întreagă provizie de lemne - scânduri de lăzi, parchet și, într-o grămăjoară alb-negru, chiar clapele unui pian. Charlotte și-a amintit că ceea ce provoca mânia poporului erau îndeosebi pianele din apartamentele bogătașilor. Văzuse unul, spart cu lovituri de secure, înțepenit în mijlocul sloiurilor de gheață dintr-un râu... Intrând în încăpere, primul ei gest a fost să pună mâna pe piatra sobei. Era călduță. Charlotte a simțit o amețeală plăcută. Voia deja să se lase să lunece lângă sobă, când, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
între viața ei franțuzească și viața lor. Căuta cuvintele care să spună ceea ce în curând avea să pară atât de firesc: cortina de fier. 6 Cămilele în viscol, gerurile care înghețau seva copacilor și făceau să le plesnească trunchiurile, mâinile înțepenite de frig ale Charlottei, care prindeau buștenii lungi zvârliți de pe un vagon... Astfel renăștea trecutul acela nemaipomenit în bucătăria noastră afumată, în lungile seri de iarnă. Dincolo de fereastra înzăpezită se întindeau unul dintre cele mai mari orașe ale Rusiei și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de oglinzi. În mijlocul acelei splendori - un bărbat (președintele Republicii!) și o femeie, contopiți într-o îmbrățișare înflăcărată... Uluit, am început să traduc inconștient scena aceea în rusește. Adică să înlocuiesc protagoniștii francezi cu echivalenții lor naționali. O serie de fantome înțepenite în costumele lor negre se prezentau în fața ochilor mei. Secretari din Biroul Politic, stăpânii Kremlinului: Lenin, Stalin, Hrușciov, Brejnev. Patru caractere foarte diferite, iubite sau urâte de populație, și care marcaseră fiecare o întreagă epocă din istoria imperiului. Însă toți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îngust, uneori lung de un metru, se apropia prudent de momeală... Bibani cu spatele dungat, știuci pestrițe, babuște cu coada de un roșu aprins se iveau din copcă și, desprinse de cârlig, cădeau în zăpadă. După câteva zvâcniri, trupurile le înțepeneau, înghețate de vântul tăios. Șira spinării li se acoperea cu cristale, asemenea unor diademe fabuloase. Vorbeam puțin. Liniștea adâncă a câmpiei înzăpezite, cerul argintiu, somnul profund al marelui fluviu făceau ca vorbele să fie de prisos. Uneori, Pașka, tot căutând
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
li se recuperau zdrențele. Da, goi pușcă, sub gheață, nicidecum putrezi. Uite, ca o bucată de holodet! Holodet-ul, carnea aceea în aspic, din care tocmai aveam o farfurie pe masa noastră, a devenit un cuvânt groaznic - gheață, carne și moarte înțepenite într-o sonoritate tăioasă. Ceea ce m-a făcut să sufăr cel mai mult în timpul spovedaniilor lor nocturne era dragostea de nedruncinat pentru Rusia, pe care confidențele lor o trezeau în mine. Rațiunea mea, care lupta împotriva arsurii votcii, se răzvrătea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ascultă, dar tu vorbești acolo despre vremurile de odinioară, a intervenit Dimitrici. Și au continuat să discute, bând votcă, mâncând. Dincolo de fereastra deschisă se auzeau zgomotele pașnice din curtea noastră. Aerul serii era albastru, blând. Vorbeau fără să observe că, înțepenit pe scaunul meu, nu mai suflam, nu mai vedeam nimic, nu mai pricepeam sensul replicilor lor. În cele din urmă, pășind ca un somnambul, am părăsit bucătăria și, ieșind în curte, am mers prin zăpada topită, mai străin de seara
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]