560 matches
-
și ele să se Învârtă cu frânele scârțâind, Împachetate În fum și-n mirosul de cauciuc ars. Un troleibuz mai bătrâior care Încerca să-și manifeste plenar entuziasmul, clămpănind din lungile-i antene, se decuplă singur de la curent și rămase Înțepenit În intersecție, ceea ce stârni claxoanele vexate ale unui mic grup de decapotabile, care asistau dintr-o zonă ceva mai retrasă la momentul de cotitură din istoria lumii auto. Aceste claxoane, tocmai pentru că erau delicate, ca niște voci drese În mod
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vibrând ușor, la lungi răstimpuri, ca și cum În spatele ei cineva și-ar ține răsuflarea, fiind totuși obligat să expire și să inspire la câteva minute. Simt curentul, dar nu mă deranjează. Sunt mulți ani de când nu mai știu senzația unei cefe Înțepenite sau mușcătura durerii de șale. Îmi amintesc Însă mirosul mentolat și alunecarea degetelor tale peste vertebre, ca o familie de animale moi În căutarea culcușului, faptul că Încălzeai crema În palmă și suflai peste ea, ca și cum ai fi vrut să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pietricică azvîrlită în lac: cînd apa își reface oglinda, la mal încă se mai sparg valurile. Chiar din prima zi porni o ploaie cleioasă. Șanțurile se umpleau cu noroi. Ca să intre înăuntru mireasma ploii, am deschis larg ușa, geamurile fiind înțepenite în vopsea. Pe zbiceala de sub gard se apropiau doi inși. În smîntîna de pe șosea, clefăia cu cizme de cauciuc altul. În ploaie oamenii grăiau domol. Unul povestea cu tacîm o afacere personală: ... „Și m-am dus la do’n Zamfirescu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mai sporovăiască cu unul sau altul înainte de încolonarea manifestanților. Lucian se bâlbâi, crispat, când o văzu ; înțelese că ea pricepuse pericolul, poate și presimțise. Nu venise să-și conducă soțul, încerca doar ultima săritură în fața primejdiei și ajunsese prea târziu, înțepenită acum și învinsă, ca și cei doi care nu mai reușeau să parcurgă ultimul pas până în dreptul ei. Vera intră înapoi, în institut, coloanele porniră, se primeau deja instrucțiuni : cine duce steagurile, când se strigă lozinca. Manole în dreapta, Ortansa în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru gândul ce-l aveam. M-am proptit cu spatele de o stâncă, mi-am găsit un căuș În care să-mi sprijin capul și am Înfipt o suliță În pietriș, astfel Încât să mă Împungă În bărbie. Am rămas așa, Înțepenit, o vreme, după care am Înfipt cea de-a doua suliță astfel Încât capătul ghețarului dinspre mâna cea moale să-mi pară că atinge vârful suliței. Apoi, am Înfipt ce-a de-a treia suliță, astfel Încât celălalt capăt al ghețarului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îi vedeai printre lucrurile lor: care ținând În mână un toiag, care cu o burtă de apă spintecată și pe care Îl bănuiai că venea de la izvor, care ținând strâns În mână o piatră pentru zdrobit semințele. Am văzut femei Înțepenite, Îmbrățișând copii pe care nu-i mai aveau În brațe și am văzut oameni acoperiți cu mâl. Scăpaseră doar câțiva din Încleștarea cu Umbra, iar aceia n-au vrut să vină cu noi. Au Întrebat cine suntem, dar Dyas n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el, atingîndu-ți brațul pe furiș cu degetele sale bolnăvicioase. N-am vrut să vă supăr... dar slujba Îmi cere să fiu prudent. Într-adevăr, acesta este glasul, acesta este omul, la fel de neîndoielnic ca și cum gura Încremenită s-ar fi mișcat, limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
drumul cobora Într-un fel de vâlcea (deasupra căreia aerul Încălzit de soarele puternic juca În ape) și putea fi văzut urcând din nou aproape de orizont pe lângă un copac uriaș, un stejar probabil, care străjuia singuratic Întreaga câmpie. Trenul părea Înțepenit acolo, nici un zgomot, nici un șuierat de locomotivă nu se grăbea să-i anunțe plecarea. Câmpul arat avea o măreție specifică, imposibil de descris sau de comparat, ceva În prezența căruia nimeni și nimic, nici chiar trenul, nu mai Îndrăznea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
eroul meu, Iuri, n-ar fi ezitat să se avânte cutezător spre stele. Câteva cuvinte bine alese, atât ar fi trebuit; și totuși ele nu-mi trecuseră prin cap; mie, un scriitor publicat, pentru numele lui Dumnezeu! În loc de asta, stăteam înțepenit aici, urzind scenarii care de care mai ridicole: în ultimul din ele, obiectul pasiunii mele își dădea brusc seama că uitase să coboare unde trebuia, cobora la Caledonian Road, oprea un taxi și ajungea la țanc ca să sară în trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spate și trase. Și nu se-ntâmplă nimic, deși apăsă pe trăgaci până crezu c-o să-și rupă degetul. Își dădu seama că n-a tras piedica și, În timp ce Își cobora carabina pentru a o trage, mai făcu un pas Înțepenit. Atunci leul Îi observase silueta desprinzându-se limpede de cea a mașinii, se Întorsese și se Îndepărta la pas când Macomber trase primul foc și sunetul Înfundat pe care-l auzi Îi spuse că glonțul ajunsese unde trebuia, deși leul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Wilson Îi dădea șoferului indicații rapide În swahili, Macomber văzu trei siluete uriașe și negre, atât de masive și de prelungi Încât păreau cilindrice ca niște cisterne. Galopau pe marginea opusă a luminișului, cu ceafa țeapănă și cu trupul la fel de Înțepenit, și Macomber le zări coarnele negre desfăcute larg, În timp ce bivolii alergau fără să-și miște capul. — Sunt trei masculi bătrâni, spuse Wilson. O să le tăiem calea Înainte să ajungă la mlaștină. Mașina porni Într-o cursă dementă cu peste 70
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu se cade. O, Doamne, e prea mare și doare rău. Nu se poate. O, Jim. Jim. Scândurile erau tari și reci și pline de așchii, iar el era greu și Îi făcea rău. Liz Îl Împinse, atât era de Înțepenită și de speriată. Jim adormise. Nu putea să-l dea de pe ea. Reuși să se scoată de sub el, se ridică-n picioare și-și Îndreptă rochia și haina, apoi Încercă să-și pună părul În ordine. Jim dormea, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zis. Așa că m-am dus să mă uit și exact atunci a murit, a Înțepenit deodată. I se-ntinseră picioarele și trupul Îi Înțepeni cu totul. Ca și cum ar fi murit cu o noapte În urmă. Dintr-odată era moartă și Înțepenită. I-am povestit asta unui prieten doctor și mi-a zis că nu se poate așa ceva. Se strânseseră toți pe chei, și nu goniți de vreun cutremur sau vreo catastrofă, pentru că de fapt habar n-aveau ce vrea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi plăcea să-și simtă spatele lipit de pământ. Privi cerul printre crengile copacilor și-și Închise ochii. Îi deschise din nou și privi În sus. Sus, printre coroane, adia vântul. Își Închise ochii din nou și adormi. Se trezi Înțepenit și cu dureri. Soarele aproape că apusese. Sacul era greu și curelele i se Înfipseră-n carne când Îl ridică. Se aplecă, cu sacul În spate, Își ridică valiza și, ieșind din pădure, o porni spre râu prin lanul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
maior care avea o mână mică de tot, ca de copil. Îmi făcu cu ochiul când doctorul se apucă să-i examineze mâna prinsă Între două benzi de piele care se mișcau În sus și-n jos lovindu-i degetele Înțepenite, și zise: — Și o să pot și eu să joc fotbal, domnule doctor? Fusese un scrimer grozav, Înainte de război era cel mai bun din Italia. Doctorul intră până În biroul său și se Întoarse cu o fotografie În care se vedea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aparența de ireal și absența răniților a contribuit mult la păgubirea acelui dezastru de o grozăvie care ar fi fost și mai mare. De asemenea, faptul că totul se petrecuse atât de rapid și că acele cadavre erau, În consecință, Înțepenite, a fost un factor care a mai redus din neplăcerea de a le căra și de a te ocupa de ele, ceea ce făcea ca această experiență să fie destul de diferită de cele de pe câmpul de luptă. Călătoria plăcută, deși cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vastă, comuna, casa cu pridvorul cu stîlpii sculptați, priveliști sincopate, tu Însăți cu respirația tăiată patru decenii de acum Înainte, și după aceea cine știe ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi Îmbătrîniți, trăiți fără rost, cu visele Înțepenite; soțul tău va albi, chiar fiica ta va fi În puterea vîrstei, la rîndul ei cu copii, vei fi cu alte cuvinte bunică. Iată răsplata vieții, ca și cum am fost meniți numai acestei stricte biologii. Singură Keti va rămîne tînără, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o oglindă mare și înaltă cât aproape tot peretele. Dar în ziua când a murit generalul Calomfir, văduva, Generăleasa, a acoperit-o cu o draperie de catifea... Pasiunea mea au fost fluturii, continuă deschizând cu efort o ușă pe jumătate înțepenită și, luîndu-l de mână, îl conduse încet, cu grijă prin întunerec. Aici a fost la început sufrageria, dar după ce-au vândut mobila, au transformat-o în birou, dar acum e aproape goală, și s-a stricat și lumina; nu știu ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcut. Noi sîntem oficial În concediu medical, căci avem gîtul Într-un guler de suport. — Poare că nu prea se potrivește Bruce, dar un an nou fericit! — Un an nou fericit Bob, aud eu o voce venind dintre buzele mele Înțepenite, reci și amorțite. Toal ne explică faptul că acum sîntem suspendați din cauza unei anchete interne, ca toate anchetele noastre de altfel. — Nu-ți face griji, o să facem ce putem, ne spune el, uitîndusen jurului prin casă. Nu și-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
seamă", zice Poetul. Mircea Ivănescu. Eram cum mă făcea Iordan să fiu. Mă trata ca pe-o Lolită ori ca pe-o pacoste; ca pe-un fruct zemos ori ca pe-un șlagăr obosit prin repetiție. Cînd afectuoasă, iubita-soft, cînd înțepenită cum înțepenește un sertar. Atîrnam de-un telefon ca Madona de Copilul Divin. El dirija fluxul și refluxul relației noastre. "Săptămîna asta poți să nu vii, sînt pri-ins. Am spectacole". Mă duceam, totuși. Încrîncenată de-un refuz, de-o amînare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dintr-unul dintre lifturile Bergman, dar m-am Întors repede cu spatele, ca să nu mai pierd timpul și cu el, mi-am trecut cardul prin cititor și am dat cu șoldul În ușile turnante. La dracu’! Bara metalică a rămas Înțepenită, mi-a izbit din plin osul pelvian și am realizat instantaneu că o vânătaie mare și neagră avea să mi se ivească pe piele În câteva minute. Am ridicat privirea și am dat peste două șiruri de dinți albi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din numărul de telefon mi‑am adus aminte că făceam pauză În relația noastră. Și mi‑am dat seama că azi avea să fie prima zi după mai bine de trei ani când nu stăteam de vorbă. Am rămas acolo, Înțepenită, cu mâna pe telefon și cu ochii ațintiți pe un e‑mail pe care Îl primisem de la el În ajun, semnată „cu dragoste...“ și m‑am Întrebat dacă nu cumva făcusem o greșeală Îngrozitoare când mă declarasem de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
figurii. Alături trompetul își umfla mereu obrajii ca niște foi automate, legănând ușor trâmbița, în vreme ce calul lui, cu gâtul încordat și capul în piept, își rodea zăbalele cu clăbuci de spumă cenușie. Mai înapoi, în șosea, prefectul Baloleanu cu picioarele înțepenite, cu ochii rătăcitori, spunea întruna procurorului, care parcă asculta și nu auzea: ― Ne trebuie sânge rece, ca să nu se verse sânge nevinovat... Își dădea seama că vorbește de sânge, vroia să evite cuvântul și cuvântul îi venea mereu pe buze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strivindu-se, urlând. Se îngrămădeau mai ales pe șosea, dar mulți se împrăștiau și prin grădini, prin curțile caselor de margine, fiecare grăbit să dispară în fața gloanțelor. Pe câmp rămâneau doar câteva zeci de trupuri, unele zvîrcolindu-se și văitîndu-se, altele înțepenite cum le-a găsit moartea. Lângă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus nemișcată, lovită de un glonte în frunte; copilașul în brațele ei moarte plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să se smulgă de la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acuma... Vrei dumneata să te duci în locul meu? ― Desigur! răspunse scurt tânărul Herdelea. Preotul conduse pe Titu Herdelea și pe Corbuleanu. Trecură prin grădina bisericii, prin alte două grădini și o livadă. Morții erau înșirați în cimitir pe două rânduri, înțepeniți și strâmbați cum i-a lăsat moartea. O groapă lungă și largă era săpată gata alături. ― Scurt, părintele, că n-avem timp! îndemnă căpitanul Corbuleanu. Stătu ca pe spini cele câteva minute cât fură pomeniți morții, mai stătu alte câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]