1,057 matches
-
cărora izbucneau și se Întețeau bătăi crunte, pentru că nimeni nu putea lăsa nepedepsite ziceri precum: „Mă-sa lu’ Vieru se fute cu soldați, ta-su-n pușcărie o ia de la bărbați!”. Titel și Onel au făcut reguli ca să se ocolească Încăierările. Cine voia să Înjure, dădea un leu În plus, după care, jos, trebuia să stea să primească trei picioare În cur de la ăl pe care-l jignise. În felul acesta distracția sporea (câtă plăcere să arzi un șut unuia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de zece partide de căpăceală, la capătul cărora puradeii erau cu toții plini de sângele scurs din arcadele desfăcute, nasurile zdrobite și scalpurile zgâriate. Sumele pariate au fost consistente. Unele surse care țin să-și păstreze anonimatul ne-au dezvăluit că Încăierările erau aranjate de Marinaru, că el știa foarte limpede dinainte rezultatul unei lupte și că el Însuși, ca să-i sporească atractivitatea, ordona cine pe cine să lovească, unde, cum și cu ce. Noi, Însă, onești plătitori de taxe și impozite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum aleargă pe un teren, Își Închipuie că ei Înșiși Își pun la bătaie mușchii și priceperea, Întru slăvirea virilelor trupuri Încinse de țuiculiță. Așadar, articolul de specialitate se intitulează Desăvârșit dezastru pe teren propriu: „Totul era pregătit pentru o Încăierare pe cinste și pe teren, și În afara lui. Amintim că În meciul tur cu echipa care ne-a vizitat duminică ai noștri au fost furați ca În codru - element de decor aflat la numai câțiva pași de terenul de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să observe diferențele lingvistice, culturale, de mentalitate între reprezentanții diferitelor etnii, să afle că studenții din universități se întruneau în cadrul unor natio, că relațiile dintre reprezentanții diferitor „națiuni“ nu erau armonioase, dimpotrivă, că existau rivalități ce degenerau uneori în brutale încăierări. Reveniți în patrie, aceștia aveau să ocupe înalte demnități în cancelariile regale și în structurile ecleziastice, prin urmare, să transmită, uneori, chiar suveranilor, experiențele trăite în străinătate. Conștiința identitară a unei comunități se cristalizează prin definirea propriilor caracteristici și concentrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
latul regiunii. Însă cea mai mare parte a populației locuia în mediul rural, principala ocupație fiind agricultura și creșterea animalelor. Spre deosebire de primul război mondial, în cel de-al doilea Oltenia nu a fost teatru de operațiuni militare, dacă exceptăm micile încăierări dintre trupele române și germane la sfârșitul lunii august-începutul lunii septembrie 1944. Aceasta a ferit zona de distrugeri materiale și de pierderi de vieți omenești de amploare. Nu însă și de jafurile practicate mai peste tot de Armata Roșie, care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unicul conținut și fundament al activității publice 96. După Revoluția din 1789, ideea de egalitate funcționa ca orizont imaginar al societății burgheze, niciodată atins, dar invocat mereu ca o denunțare a respectivei societăți 97. Ea făcea obiectul multor controverse și încăierări, adunând în berării o mulțime de vorbăreți dornici să rezolve pe loc impasul cu pricina. Între acești tineri pierde-vară se afla și Karl, fiul unui avocat evreu convertit la protestantism 98. Tradiția rabinică a familiei sale, mergând pe linia ambilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de vodcă. Mitică, Lache, Mache, în ipostaze noi, nu mai petrec singuri și nici în liniște. Este mereu de față o coafeză cu sâni de piatră și cu dorința de evaziune spre capitală, iar chefurile se termină, de regulă, prin încăierări colective. Prozele lui I. impun, cu aceste elemente, o tipologie originală, formată din indivizi fără personalitate care se agită steril ca peștii într-un acvariu. Un bătrân joacă table singur, la infinit, reproducând vechile automatisme, inclusiv clasica ciorovăială a adversarilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
necuviincioase de adresare, manifestări grosolane în relațiile cu cei care le-au dat viață. Fără dragoste și respect față de părinți, mulți adolescenți cad sub influența găștilor de cartier, fiind amenințați de pericolul drogurilor și al virusului HIV, sunt antrenați în încăierări ale grupurilor rivale, în violuri și tâlhării. Despre comportament politicos în aceste nefericite situații nici nu poate fi vorba. Dar cât de plăcut este să vedem tineri salutând respectuos, adresându-ni-se cu formule reverențioase, care știu să utilizeze când
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cu ei. „Ce faci, fă, îl omori!” „Las’ că fac acuma altu’.”) Era ca un fel de viol colectiv: bărbații de pază rareori făceau față încercând să apere coada (nevestele strigau „Nu te băga, că te omoară!”), aveau loc și încăierări, dar cu șatra nu prea avea rost să te pui, că erau obișniți cu pușcăria și aveau înțelegeri cu miliția. Aflați la marginea societății, ei erau elementele neinhibate, „nedomesticite”, aveau forța falică a primitivității sălbatice. Existau însă și țigani de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aproape de oameni, împreună cu ei. Ca și transportul în comun, coada își făcea din nou datoria de a transmite „organic” în mentalul colectiv mesajul Puterii. Deosebirea era că acum opozanților nu le mai era frică - aveau loc invariabil certuri și chiar încăierări între adepții lui Ion Iliescu și cei ai partidelor istorice. Astăzi se stă la cozi la administrațiile financiare, la plata impozitelor, la gratuități pe transportul în comun, la jocuri de „întrajutorare”, la loterie, la „6 din 49” și la vize
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fac și care-mi otrăvesc existența” (idem). Altundeva, aceeași nemulțumire că excesele violente nu-s decât proiecții imaginare. „Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec pocnindu-i pe oameni, suduind pe unul și pe altul până ajung la încăierare. Stârnesc, de dimineață până seara, scandaluri de care-mi vine să roșesc, provoc necunoscuți, răstorn totul în calea mea Ă dar toate astea, vai, doar în închipuire” (I, 247). În fine, să-și reproșeze Cioran că agresiunea rămâne o virtualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ajungă în căcat, așa cum spune și Wottila. GRETE: (plină de ură, se apropie de Erna): Daaa, ce păcat că Hitler, la timpul lui, a uitat de polonezul ăsta episcop von lebărvurșt. (Erna icnește și se repede la Grete. Începe o încăierare nemiloasă. Mariedl încearcă să se roage, dar se întrerupe mereu din cauza sughițurilor. Brusc, luptătoarele încremenesc o clipă. Se depărtează încurcate una de alta și încep să se dichisească. Mariedl începe să se liniștească și strânge bucățile de păr căzute din
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
jos. Băștinașii se aruncă spre el, cu sulițe și iatagane, până îl omoară. Pur și simplu îl căsăpesc. În timp ce el se lupta, ceilalți se retrag spre bărci. Scena e descrisă de martorul ocular Pigafetta, cronicarul expediției, rănit și el în încăierare. Moartea lui Magellan i-a derutat pe spanioli. Încercările de a obține trupul căpitanului general, în schimbul unor mărfuri, sunt întâmpinate de refuzul lui Citapulapu. Numai una din cele trei nave, Victoria, s-a întors în Spania, după trei ani de la
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Genova lui Ludovic al XV-lea, a intrat în ierarhia judecătorească franceză. Micul corsican, după cum a fost cunoscut mai târziu datorită originii sale, dar și înălțimii reduse, a avut un temperament năvalnic, care știa să iasă cu bine dintr-o încăierare și să obțină iertarea mamei prin vicleșug, chiar dacă era vinovat. Mama sa era cea care s-a ocupat de educația copiilor, Napoleon moștenind de la ea spiritul de ordine și dragostea de muncă. În 1779, împreună cu fratele său, Joseph, micul Napoleon
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
mult mai competent decât ar putea fi cineva care-și exercită meseria într-un spațiu perfect izolat, unde n-a mai avut loc un asasinat de ani de zile, iar infracțiunile constau în depășirea vitezei legale cu mașina și întâmplătoare încăierări între bețivi, el administrează justiția într-un mod care, dacă nu e legal, e cu siguranță etic. Atunci când Degarmo sosește la Puma Lake, folosind, și el, un nume fals, încercând să dea de urma lui Mildred/Muriel, Patton refuză să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
muncii trudnice etc.). Această predispoziție transpare frecvent la nivelul discursului publicistic, imprimându-i anumite caracteristici formale, pe care ne propunem să le investigăm. 4.2.2. Bătaia ruptă din rai. Există, la Arghezi, o preocupare obsesivă de a face din încăierarea fizică, din violența frustă a gestului necontrolat, spontan, atât de discordant în raport cu statutul de intelectual pe care se presupune că îl are scriitorul, politicianul etc. subiect propriu-zis al discursului sau doar pretextul dezvoltării acestuia în baza unei analogii, sugerând intenția
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în limuzină, cu pantalonii și cu bretelele în brațe". Sigur că ne-am putea întreba dacă e vorba de o simplă poză retorică, menită să scandalizeze, de o tendință frecventă a pamfletarului de a defula, prin scriitură, instinctul primar al încăierării fizice, ca semn al dominației și forței masculine. Sau poate avem de-a face doar cu intenția estetizării violenței, a cărei esență arhetipală, cenzurată de morala comună, se cere exhibată în discurs. Probabil că un răspuns complex nu ar trebui
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imaginație, răul. Cultivă sordidul, profanează suavul. Practică sadismul cu efecte masochiste. Sfidează frumosul și etalează urâtul, programatic. Stilistic, această opțiune se exprimă în cruzimea relatării. Sunt descrise minuțios un cadavru uman și un altul canin; e pusă în scenă o încăierare cu un șchiop, căruia i se mușcă, demențial, o bucată fierbinte din piciorul tăiat. Apar metamorfozări lugubre, precum transformarea unei femei în cal. Amoral din principiu, personajul străbate fără participare afectivă experiențe sexuale deocheate: cu o prostituată, cu o epileptică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
UTM, dar câteva altercații cu superiorii îi vor fi fatale. Cartea reușește să surprindă atât mentalitatea studențească (munca voluntară în gospodării colective, ședințele), cât și atmosfera generală (sărăcia, interdicția de a călători, cozile lungi, șerpuitoare, care înaintează încet, însoțite de încăierări când cineva încearcă să sară peste rând etc.). Criticile, chiar dacă dure, se păstrează prudent între anumite limite, personajele, rebele și nonconformiste, nu sunt și anticomuniste, ci doar „realiste”, criticând greșelile unor conducători. În spiritul ideologiei oficiale din anii ’70, aparent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
putea să moară. La cinsprezece ani el vorbește singur de „ruptură” ca urmare a două evenimente. Primul eveniment este apariția unei acnee destul de importante: Jacques suferă profund de această lovitură adusă feței sale. Dar câteva săptămâni mai târziu, în timpul unei încăierări între două bande rivale, a fost lovit cu o piatră în ochi. În mod brutal sentimentul că este o persoană inaccesibilă, invulnerabilă se prăbușește. Această piatră care i-a atins corpul pare să fi dezlănțuit un sentiment de sine grandios
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
părea a fi doar o caricatură de suveran - un tigru de hârtie creponată, de care făceau ei cu grămada înainte de bâlciurile de pe la țară, și care se vindeau trei la leu. Ca să fii domn trebuie să ai mușchi adevărați, căliți în încăierări reale, din care legea să emane după chef, prin decrete inexplicabile pentru că neîndatorate nimănui cu vreo explicație: "așa vrea mușchii mei!" Și chiar dacă ar căuta să se explice - asta admițând că le-ar putea veni subit pofta de-a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca un trunchi de copac mâncat de furnici. Afară de sângele lui venind de pe unde nici cărțile de ghicit nu răzbăteau, ar mai fi fost și-un traumatism suferit în primele ceasuri ale naturalizării, când din cauza lui se încinsese o ditamai încăierarea în ceata de nomazi. Unii dintre bărbați voiseră să-l ducă înapoi, căci, spuneau ei, se repeziseră la o îmbucătură prea mare pentru gurile lor. Nu era vorba de principiul mușcăturilor din corpul social exterior, cu care se îndeletniceau dezinvolt
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
respect în dreapta și-n stânga. Integrarea puradelului Rică într-o mașinărie socială de luptă avea ștate vechi, deloc lipsite de legătură cu asediul lui ulterior asupra Marietei. Probabil că puștiul ar fi scăpat numai cu ceva vânătăi și contuzii din încăierare dacă pasiunile astfel stârnite n-ar fi cuprins-o într-un târziu și pe Rada, în brațele căreia el își găsise un precar adăpost. Calmă înaintea furtunii, Rada avea boală mare pe Ciriu, bărbatu-său, de când o dăduse drept plată
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-l scape pe el de bucluc. De-atunci soții deveniseră dușmani de moarte. Femeia nu-l mai lăsase pe Ciriu să se apropie de ea și-l amenințase c-o să-l omoare într-o zi. Și tocmai atunci, către sfârșitul încăierării generale din pădurea Monte Avril, îi veniseră ei damblalele, și-l apucase pe Rică de picioare, izbindu-l din toate puterile de spinarea aplecată a lui Ciriu, care se ținea de burtă după o altă lovitură mișelească încasată. Adultul se
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fiecare Își măsoară atent adversara despre a cărei existență are știință și pe care o re- cunoaște. E un simulacru de duel, dar cum Între femei care-și dispută același bărbat nu sunt posibile cavalerisme, duelul ia forma unei inevitabile Încăierări. Posesivă, Mița Își manifestă instinctul de proprietate asupra amantului căruia Îi stabilește prin raportare la propriul eu identitatea, fapt marcat stilistic prin formele flexionare diferite ale verbului a fi (a fost... era... este...); trecutul (indicat gramatical de perfect compus și
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]