1,244 matches
-
și să se tragă vaca în pod la fân, n-am mai gîndit!... Apoi drumețul se întoarse acasă și petrecu lângă ai săi, pe care îi socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa. Ș-am încălecat pe-o șa Ș-am spus povestea așa; Și-am încălecat pe-o roată Ș-am spus-o toată; Ș-am încălecat pe-o căpșună Și v-am spus o mare minciună. Povestea aceasta pare a fi scrisă de Creangă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai gîndit!... Apoi drumețul se întoarse acasă și petrecu lângă ai săi, pe care îi socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa. Ș-am încălecat pe-o șa Ș-am spus povestea așa; Și-am încălecat pe-o roată Ș-am spus-o toată; Ș-am încălecat pe-o căpșună Și v-am spus o mare minciună. Povestea aceasta pare a fi scrisă de Creangă. Ce este original în ea? Materia? Am putea dovedi că, deși
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
săi, pe care îi socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa. Ș-am încălecat pe-o șa Ș-am spus povestea așa; Și-am încălecat pe-o roată Ș-am spus-o toată; Ș-am încălecat pe-o căpșună Și v-am spus o mare minciună. Povestea aceasta pare a fi scrisă de Creangă. Ce este original în ea? Materia? Am putea dovedi că, deși populară românească, ea se află și la alte popoare, la cel
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acest fapt, n-am făcut decât să repetăm opinia, esprimată de "Romînul" însuși, că "țara merge spre sleire". Liber-schimbiștii de la "Presa", cari, întemeiați pe praful așezat pe cartea lui Adam Smith se cred dispensați de-a gândi singuri ceva, au încălecat numaidecât, declarîndu-ne cu o nespusă suficiență că balanța comercială nu atârnă de guverne, pentru că nu acestea stabilesc prețurile grânelor sau proporția în care le schimbăm pe mărfuri străine, dîndu-ne oarecum a înțelege că sîntem agiamii întru ale economiei politice și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al respingerii soluțiilor care ar putea readuce imediat România la statutul ei interbelic (noul climat european ar facilita, de altfel, posibilitatea), marșînd pe dogmele care i-au galonat tinerețea activistă. Cele care lezează de fapt permanent esența statului de drept. Încălecînd din nou cal norocos în 2000, anchilozatul de pînă atunci recurge brusc la avantajele gimnasticii. Presat, evident, și de comandamentele de moment ale scenariului euroatlantic, piruetele pe poantele din ce în ce mai agile ale vîrstei a treia fac spectacolul de nerecunoscut. Republican din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
opuse; eroul, exponent al binelui, are numai calități, iar adversarii săi numai defecte; se prezintă clar bunătatea eroilor și se pedepsește capital răul. Toate basmele au fraza de început „A fost odată ca niciodată...”, iar fraza de încheiere este „Am încălecat pe-o șa și v-am spus poveste-așa...”. Înțelegând conflictul dintre cele două forțe care apar în basm, elevii își formează noțiuni despre dreptate, cinste, curaj, perseverență. Vor învăța că se pot situa de partea binelui, a dreptății, detestând
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
contemporan, decât niște „masculi adevărați”. Și totuși. Un anume fel de a fi distant, agresiv zeflemitor, modul dezlănțuit În care cei mai mulți mănâncă, beau și stau la masa de joc Îi recuperează ca bărbați În accepția clasică. După cum a ști să Încaleci un cal, să-l cravașezi În galop, a putea ține hățurile unui car de curse constituie și pentru antemergătorii dandysmului, ca și pentru viitorii mari dandy ai lumii, nu doar un lucru necesar, ci și de bon ton. Privită din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un pașaport sigur pentru intrarea definitivă În lumea bună. Câte eforturi, manevre, jocuri de culise pentru a fi acceptat acolo. Și câte deziluzii! Pentru că a fi văzut conducând un tilbury, un faeton sau mergând călare pe aleile de cinci stele, Încălecând abil, sărind din șa, gonind În galop e tot ce poate fi mai select Într-o confrerie masculină precum cea a dandy-lor. Cât de brutal și de macho pare ca sport, chiar și boxul Îi fascinează pe dandy, nu doar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În cuib. Jaguarul vede umbra eroului pe pământ; Încearcă zadarnic să o prindă, ridică privirea, Îl descoase, repară scara, Îl invită pe Botoque să coboare. Speriat, acesta șovăie multă vreme; În fine, se hotărăște și jaguarul prietenos Îi propune să Încalece pe spinarea lui și să vină la el acasă pentru a se hrăni cu carne friptă. Dar tânărul nu cunoaște Înțelesul cuvântului „fript”, fiindcă În vremea aceea indienii nu cunoșteau focul și se hrăneau cu carne crudă. La jaguar acasă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au dat și mie un cal cu trupul de ceară, cu picioarele de bețe, cu coada de fuior și cu capul de tigvă...”), dublată de „mijlocul de locomoție” folosit: „și venii pe o șa și vă spusei dumneavoastră așa” sau „încălecai pe o lingură scurtă, s-o dau pe la nasul cui n-ascultă” ori, mai rar, „Mă-ncălecai p-un arici/Și vă povestii pân-aici”. De multe ori, formula finală lasă să se înțeleagă că toată istorisirea a fost o
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
fuior și cu capul de tigvă...”), dublată de „mijlocul de locomoție” folosit: „și venii pe o șa și vă spusei dumneavoastră așa” sau „încălecai pe o lingură scurtă, s-o dau pe la nasul cui n-ascultă” ori, mai rar, „Mă-ncălecai p-un arici/Și vă povestii pân-aici”. De multe ori, formula finală lasă să se înțeleagă că toată istorisirea a fost o născocire: „M-am suit pe o prăjină/ Și v-am spus chiar o minciună...” ori: „Iar eu
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
năucitoare pe care o cercetam pe o tăietură de ziar îngălbenită: trei bărbați într-o ambarcațiune precară străbătând o vastă întindere de apă, mărginită de clădiri. O legendă dădea următoarea explicație: „Domnii deputați se duc la sesiunea Adunării Naționale”... Vincent încăleca pe pervazul ferestrei și sărea în brațele surorii lui, Albertine, și ale Charlottei, care se refugiaseră la el în timpul șederii lor la Paris... Atlantida, tăcută până atunci, se umplea de sunete, de emoții, de vorbe. În fiecare seară, istorisirile bunicii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ajuns la ultima scenă - copilul revine, cu chipul palid și grav și împietrește în fața soldaților - da, când am rostit ultimele lui cuvinte: „Iată-mă!”, Pașka a tresărit, s-a ridicat în picioare... Și s-a întâmplat ceva de necrezut. A încălecat pe marginea bărcii și, desculț, a început să umble prin zăpadă. Am auzit un fel de geamăt înăbușit, pe care vântul umed l-a împrăștiat repede peste câmpia albă. A făcut câțiva pași, apoi s-a cufundat până la genunchi într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
picioare. De altfel, urmându-l pe Pașka, nu mi-am dat seama în ce moment lăsasem uscatul pomenindu-ne pe insula plutitoare de ambarcațiuni părăsite. M-am agățat de o balustradă ruptă, am sărit pe un fel de luntre, am încălecat peste marginea ei, am lunecat pe lemnul umed al unei plute... În cele din urmă ne-am pomenit într-un șenal cu maluri abrupte, acoperite complet de soc înflorit. Întinderea lui, de la un țărm la celălalt, se pierdea sub carcasele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zgâriindu-și o unghie cu alta ca să-și dea jos stratul de ojă... Pașii lor au răsunat în sens invers de data aceasta: țăcănitul tocurilor pe punte, răpăitul de pe scândurile pasarelei, plescăitul lutului moale. Fără să mă privească, Pașka a încălecat pe marginea bărcii noastre și a sărit pe un ponton pe jumătate scufundat în apă, apoi pe un debarcader. L-am urmat în salturi moi, ca o marionetă de cârpă. Ajuns pe mal, s-a așezat, și-a scos pantofii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unei cămăruțe întunecoase. O fereastră neagră dă spre un zid de cărămizi și nu are nevoie nici de perdele, nici de obloane. O cameră pe care o pot traversa în trei pași, unde obiectele, din lipsă de spațiu, se aglutinează, încălecându-se, încurcându-se: o mașină veche de scris, un reșou electric, scaune, etajeră, duș, masă, sperietori din haine agățate pe pereți. Și, pretutindeni, foi de hârtie, fragmente de manuscris, cărți care conferă acestui interior ticsit un fel de nebunie foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ta ? izbucni Mândricel cu ochii sclipind de bucurie. Dar tu nu știi lupta ! N-am spus că nu știu, Măria ta. Cioplesc săgeți, dar pot să le și slobod ; făuresc paloșe, dar știu să le și mânui ; și știu să Încalec și caii ! Chiar așa, Mândricel ? Încearcă-mă, Măria ta ! Toți rămaseră uimiți când săgeata lui Mândricel doborî pasărea din zbor, când nici unul din ostași nu-l putu doborî, când calul nărăvaș nu reuși să-l arunce din șa. Plin de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
sa Iulia era puntul esclusiv al ideilor sale. În mijlocul iernei îmi veni deodată un trămis, rugîndu-mă să vin îndată la castel. Trămisul nu știa cauza de ce eram chemat în contra obiceiului, spuse însă că servitoriul contelui i-ar fi ordonat să încalece și să vină cât mai degrabă la mine. Eu presimțeam o nenorocire și pornii în moment. Când intrai la conte el părea adâncit în cetirea unei epistole. - Așa, ești domnia-ta, zise el când mă văzu, domnia-ta vii să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cădea în asemenea cazuri. Insurgenții surprinseră noaptea pe neașteptate tabăra, duseră spaimă și neorânduială în oastea inamică, o luară pe fugă, omorâră și prinseră o parte dintr-însa și puseră mâna pe corturi și pe uneltele de război. În zădar încălecă Caesar Kantacuzenus pe frumosul său cal arăbesc și striga soldaților plin de supărare: "Urmați-mă! Ce să-l urmeze, când el singur nu știa unde mergea și nici putea vedea ce se-ntîmpla tocmai atunci în tabără. Răpit și el de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o mică izbândă ce-o câștigase de la-nceput asupra românilor, auzi că ei se pregătesc să năvălească asupra orașului Serras și, fără să fi cercetat întîi bine numărul exact al inamicilor, dădu îndată semnal din trâmbiță să plece împrotiva lor, încălecă el însuși cel dentăi calul de bătălie, împlătoșat și armat până-n dinți, întinse sabia-nainte contra unui inamic ce nu se vedea încă și porni în galop, cu toată oastea tot mereu înainte, parc-ar fi mers la un vânat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
luptă. Când coimperatorul Mihail, de unde stătea îndărăt, oblici că se întorsese foaia rău, hotărăște să se arunce însuși în îmbulzeala bătăliei și să reție bine biruința șovăitoare prin pilda ce va da-o. Calul de bătaie ce voi să-l încalece se zbate fără nici o cauză vădită, se smulge din mâna comisului și apucă câmpii, alergând la inamic. Dar Mihail nu se-ncurcă de acest semn care menea a rău, ci sare pe un alt cal și s-aruncă, țiind lancea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
interesează în schimb eventualele modificări și interpolări efectuate odată cu prelucrarea și răspân- direa legendei hagiografice în discuție. Iată, pe scurt, subiectul redacțiunii vechi, slavă și română : Dracul fură cei șase copii ai Melintiei, sora lui „Sveti Sisin”. Acesta din urmă „încălecă pe calul lui și alergă pe urma acelui drac”. Pe drum, întâlnește pe rând trei copaci (salcia, rugul și măslinul), pe care îi întreabă în ce loc s-a ascuns diavolul. Primii doi copaci îl mint, și Sf. Sisinie îi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de pe pământ urcându-se pe muntele Tziui, „de unde și-a luat zborul”, dar a revenit pentru a salva omenirea de potop. El însuși cu chip de dragon, Yui a chemat din cer doi dragoni și a poruncit unui acolit să încalece pe ei și să inspecteze din văzduh pământul, măsurând amploarea inundației. Acesta a zburat călare pe dragoni, iar când niște oameni au tras cu săgeți în el, solul lui Yui a declanșat vântul, tunetul și ploaia peste ei. Yui a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ceea ce-l privește, par să predomine gesturile și „armele” luptătorului magician, lucru firesc pentru un preot/ vrăjitor. Solomonarul supune balaurul cu mijloace magice. El îl farmecă, îl descântă (citind din „Cartea solomonarului”), îl „leagă” (punându-i frâul) și, în final, încalecă pe el ca pe un cal îmblânzit. Punerea frâului pe capul balaurului în vederea încălecării lui de către solomonar este una dintre cele mai spectaculoase și explicite forme ale „legării” monstrului, din lungul șir de astfel de acțiuni înfăptuite de zeii sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
stranie, și anume aceea a încălecării Murgăi („Dă-mi mamă gluga/ Să mă vezi pe Murga” sau „...Să mă sui pe Murga” - 11, pp 145-146) este, de fapt, un loc comun pentru mentalitatea magico-mitică a populațiilor arhaice. Putința de „a încăleca”, de „a pune frâul” (de „a lega”, deci) și de „a călări” pe stihia personificată („Ptiu, vâltoare călătoare,/ Ia- mă la tine-n spinare”, 40, p. 31) este un apanaj al stăpânitorilor furtunii : zeii furtunii și preoții acestora. În credințele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]