1,681 matches
-
le considera simple dispariții, nu ajuta de loc la rezolvarea situației. Bineînțeles că nu căzuseră de acord nici de această dată și se despărțiseră ușor șifonați. Nici măcar nu veniseră împreună acasă, Pop rămânând mai departe la serviciu. Cum somnul se încăpățâna să nu vină, tânărul polițist se hotărâse să coboare ca să ia puțin aer. Încă din prima zi când sosise la Baia de Sus văzuse sub geamul de la camera sa o pergolă acoperită cu viță agățătoare. Sub ea, Pop ori poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alungat un gând rău și reveni la problema lui pentru care venise acolo în pădure. Nu avansase nici măcar un pas în rezolvarea misterului persoanelor dispărute. Ba mai mult, reușise să și-l facă ostil și pe bătrânul Pop, care se încăpățâna în continuare să nu accepte nici măcar ca o ipoteză de lucru eventu alitatea producerii unei fărădelegi. Dacă șeful nu era de acord, nici subordonații nu debordau de amabilitate. Singurul lui aliat rămânea Vasilică Pohoață, dar nici el nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se întâmplă în localitatea sa iar dacă nu află el singur, îl va informa cineva. Ei, lasă, că nu-i tata atât de grozav! Mie mi se pare că e un polițist bun. Dacă n-ar fi și atât de încăpățânat... N-a spus nimeni că nu-i un polițist bun dar nu știe el chiar tot. Nu știu ce să spun, vorbi Cristi într-un târziu, nu cred că-i bine să te iau cu mine. Stau în casa lui, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorbise cu nimeni în afară de Ileana iar ea nu credea că îi spusese lui taică-su. Nimic nu se întâmplă în orașul meu fără ca eu să fiu la curent, declară plin de emfază comandantul. Nu, foarte serios acum, de unde știți? se încăpățână Toma să afle. Măi, ficior, rosti Pop sfătos, no-i fi eu așa de priceput ca tine în anchetele judiciare dar să fii sigur că știu să-mi fac meseria de polițist. N-are nici cea mai mică importanță de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu piardă direcția. Avea urechile ciulite astfel încât să prindă orice sunet ar fi făcut văru-său. Din când în când, se oprea și își ridica capul deasupra tufișurilor sperând să vadă ceva. Și de data aceasta mergea pe ocolite, fiindcă se încăpățâna să ajungă în spatele celui urmărit. Ajunsese deja în zona unde credea el că se află Burcilă. Se opri și își încordă toate simțurile doar, doar, va percepe ceva. Știa că vărul său e un fumător înveterat și spera ca acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
treacă pe lângă el fără să-l vadă. Gândul acesta îl înfricoșa, umplându-l de frustrare. Se gândea că îi va fi mai ușor să se ghideze după sunetul vocii. De aceea, îi tot cerea fiului său să vorbească. Copilul se încăpățâna însă să nu mai scoată nici un cuvânt. Habar n-avea unde se află acum, nu mai știa din ce direcție venise. Nu-i păsa, important era să dea de Rândunel. Ce va face după aceea nu-l interesa în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mult pe Ileana. Avea o gândire logică și un bun simț practic care îl umplea de respect. Nici măcar Pohoață? o dădu el pe glumă. Hai, fii serios! Bine, mă dau bătut. Și totuși este ceva, pardon cineva acolo, se încăpățână inspectorul. Bineînțeles că este. Doar am mai discutat asta. Ah, da. Uitasem. Hai, să mergem! spuse Ileana supărată, deschizând portiera și coborând din mașină. Te-am rugat să nu mai faci bășcălie. Își luară din portbagaj ceva de mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar sunt sigur că există cel puțin una. Crede-mă că nu! Nu știu ce ai văzut tu. Poate că animalele sălbatice și-au croit drum pe acolo, dar sigur, nu ajunge în partea aceasta. Am văzut-o cu ochii mei, se încăpățână inspectorul. Dar nu te contrazic. Spun doar că nu ajunge în partea aceasta. Spuneai că nu sunt animale mari pe aici. Îmi mențin afirmația. Era o potecă largă. Și ce-i cu asta? Ți-am spus că era o potecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se întâmplă nimic. Mai sus însă, privirea zeilor deja e prea puternică și devine ucigătoare. Pe mine nu m-a ucis. Tare mai ești tu trufaș! Într-adevăr nu te-a ucis. În loc să te bucuri că ai fost iertat te încăpățânezi să te întorci iarăși aici. Și eu mă întreb cum de nu ai fost afectat. În timp ce vorbea, Ileana stătea întoarsă cu spatele la tova rășul ei de drum: Puțini au fost străinii ce au scăpat nevătămați, atât de puțini încât nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era de loc una plăcută. Rolul de momeală pe care se oferise singur să-l joace, nu era de loc de natură să-l determine a fi amabil din cale afară. Pe deasupra, îl enerva la culme faptul că moșul se încăpățâna să folosească apela tivul "băiete", ori de câte ori i se adresa. Știi ceva? se opri el pe loc, întorcându-se spre bătrân. Ia mai slăbește-mă! M-ai auzit plângându-mă? Nu mă mai dăscăli atâta! No, cătinel, băiete! îl domoli Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Preț de câteva clipe Calistrat rămase tăcut, privind spre cer. Cred că acum ar trebui să spun ceva măreț, spuse el apoi cu voce gravă. Ceva care să rămână după mine. Văd că nu vrei să asculți. Ești cumplit de încăpățânat! Bine, spune ce ai de spus dar pe urmă te rog să te liniștești. Bătrânul se opinti și se ridică în șezut. Se întoarse cu fața la Cristian și îl prinse strâns de braț. Trase adânc aer în piept după care rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spune! Tocmai tu recunoști că zeii au avut dreptate? întrebă Ileana în zeflemea. Nu vreau să spun decât că mi-a salvat viața. Crezi că dacă negi adevărul schimbi ceva? Ar trebui să recunoști că l-am învățat bine! se încăpățână Moș Calistrat. Atât de bine încât acum a ajuns să fie mai bun ca mine și asta în numai două zile. No, vezi ce înseamnă să fii un dascăl priceput? Dacă nu v-ați mai certa, ar fi foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dinți, scoțându-și bricheta din buzunar. Scăpără și apropie flacăra de capătul fitilului. Se aștepta să vadă cum acesta se aprinde și se pregătea să o ia la fugă ca să se pună și el la adăpost. Numai că fitilul se încăpățâna să nu ia foc. Înjură cu năduf și continuă să țină flacăra aprinsă. O plimba în jurul mănunchiului din mâna lui, sperând să se aprindă. Ce, mama dracului? Și ăsta o fi prea vechi? se întrebă el. Din câte își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toiag, trebuia să pună mâna pe acesta. Fără el, era lipsit de apărare în fața bestiei. Chiar și cu toiagul în mână nu era sigur că se va descurca. Acum îi părea rău că nu stătuse mai mult pe lângă Calistrat. Se încăpățânase să creadă că nu e nevoie, în mintea lui, bătrânul era și trebuia să rămână pe veci paznic. Refuzase gândul că va veni vremea ca acesta să treacă în lumea drepților și iată că acum se afla în dificultate. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
potrivit pentru o masă în familie. Închisese numai puțin ochii, doar cât să rememoreze evenimentele zilei. Nici nu-și dăduse seama când adormise, pleoapele deveniseră dintr-o dată grele și somnul îl furase pe nesimțite. Cineva se juca cu o oglindă, încăpățânându-se să-l orbească. Deranjat, întoarse capul și deschise ochii supărat. Razele soarelui matinal se strecurau printr-o fantă în perdeaua de la geam. Ileana era aplecată peste el, ștergându-i fruntea transpirată cu o batistă umedă. Încercă să își dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce am spus? De data asta, nu te mai las de capul tău. No, ori lucrăm împreună, ori încep ancheta oficial. Oamenii aceștia sunt foarte periculoși. Acesta e și motivul pentru care insist să nu fii singur. Nu te mai încăpățâna, măi, ficior! continuă Pop, văzând că inspectorul încă ezită. Ai nevoie de mine, la fel de mult cum am și eu nevoie de ajutorul tău. Știu că ești un investigator iscusit, însă nu cunoști munții aceștia suficient de bine. No, uite, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să mai sape cel puțin câteva zile, în speranța că vor găsi totuși ceva. Vlad se arătase întru totul de acord cu decizia omului său de încredere. Se vedea de la o poștă că îi scăzuse și lui entuziasmul, însă se încăpățâna să creadă în norocul său. Organizaseră lucrul în trei schimburi, grăbiți să ajungă cât mai repede la un rezultat. Godunov care era însărcinat să se ocupe de aducerea forței de muncă suplimentare, trimisese acasă în Transnistria un mesaj ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se puse în mișcare. Ușurat, băgă în viteză și eliberă ambreiajul. Mașina porni brusc, dar nu apucă să parcurgă mai mult de un metru înainte de a se opri ca și cum s-ar fi lovit de ceva. Oricât se strădui, motorul se încăpățâna să nu pornească. Deși mașina era nouă, bateria părea moartă, demarorul nu mai voia să se învârtă. Partea proastă era că, din peșteră, începea să se prelingă un abur subțire. Privea încremenit ceața care ieșea afară, incapabil să schițeze vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vor declara război vecinilor lor pentru reunificarea popoarelor: ar putea fi cazul Indiei și Pakistanului, pentru controlul asupra Kashmirului, precum și a numeroase țări din Africa sub-sahariană ce ar putea intenționa să-și adune etniile între granițele naționale. Alții se vor încăpățâna să distrugă un stat vecin: mai multe țări arabe vor continua să dorească nimicirea statului evreu, care va trebui să câștige toate războaiele împotriva lor; altminteri, ar risca să dispară. De altfel, intransigenții din regiune vor declanșa ostilitățile imediat ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
credeți, să urmărești o femeie tânără și drăguță este, evident, mai atractiv decât să umbli în urma unui bătrân, ci pentru că tipii ăștia care au un singur ochi văd îndoit, nu au altul care să-i distragă sau care să se încăpățâneze să vadă altceva, am spus deja ceva similar mai înainte, dar adevărul trebuie repetat de multe ori ca să nu cadă, sărmanul de el, în uitare. Și eu ce fac, se întrebă comisarul. Chemă ospătarul, căruia îi dădu înapoi ziarul, achită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
totală pe fața lui rotundă și ridicolă încât era aproape imposibil să nu râzi. — N-aș fi avut nici o obiecție dacă ar fi spus că tablourile mele sunt proaste, dar n-a zis nimic... absolut nimic. Și tu, Dirk, te încăpățânezi să mai spui povestea asta, zise nevastă-sa. Era cu atât mai jalnic, cu cât mai degrabă te amuza figura ridicolă pe care o făcea olandezul decât te înfuria felul brutal în care îl tratase Strickland. — Sper să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e mare păcat că nu pot descrie etapele chinuitoare prin care a trecut până a dobândit măiestrie în arta lui. Căci dacă l-aș putea arăta nedoborât de eșecuri și ținând în șah disperarea - printr-un mare efort al curajului -, încăpățânat în insistența de a înfrunta îndoiala de sine care constituie cel mai cumplit dușman al artistului, aș putea stârni oarecare înțelegere și compătimire pentru o personalitate despre care sunt mult prea conștient că trebuie să le apară cititorilor teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de a o slăvi așezând-o Într-un cadru nobil? Cu siguranță, În ladă nu mai era loc pentru nimic altceva. Poate că trebuia să renunțe, iar semeția minții sale să se plece dinaintea unui lucru pe care simțurile se Încăpățânau să i-l confirme: era posibil ca o femeie să supraviețuiască fără o jumătate din propriile organe, dacă Dumnezeu așa hotărâse. Dar, oricât de mult ar fi Încercat să se convingă pe sine, nu izbutea să se descotorosească de bănuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
doi sunt dezertori și că jandarmii îi vor duce înapoi la armată, și că armata da, ea va ști ce să facă cu ei. Ei sunt, îi vrem! insistă un cretin. — Ei bine, nu-i veți avea, răspunde primarul, furios, încăpățânându-se. Și nu-i veți avea fiindcă judecătorul a fost anunțat și este pe drum, trebuie să sosească! Unele cuvinte sunt magice. Judecător, acesta e un cuvânt magic. La fel ca Dumnezeu, moarte, copil și încă vreo câteva. Sunt cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cap afurisit de bun. Dar Amory știa că nici o abstracțiune, nici un fel de teorie sau idee generală nu-l mișca pe Rahill până nu-și zdrelea degetul mare de la picior lovindu-se de amănuntele concrete. — Ba n-am, s-a Încăpățânat Rahill. Aici dau voie tuturor să-și impună părerile și nu câștig nimic din asta. Sunt robul prietenilor mei, naiba s-o ia, le fac lecțiile, Îi scap de necaz, le fac vizite idioate vara, mereu le distrez surorile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]