1,280 matches
-
pe tabla indicatoare și ajunge cu siguranță în alt loc decât destinația spre care, tu, nefericit aventurier provincial, îndrăznești să aspiri. Varianta patru, autobuzul, este la fel ca varianta trei, cu mai multe surprize; are obiceiul de a se opri, încăpățânat ca un catâr, pe drum, de unde pleacă doar când și unde vrea el. Varianta cinci. Văzut-a cineva un turist sau un grup de turiști străini rătăcind prin București cu mijloacele de transport menționate? Oricâte eforturi depune harnicul ministru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să candideze? Un politician la fel de sărac ca dl Năstase (judecând numai după declarațiile de avere), dar, aș zice eu, mult mai înstărit politic decât premierul român, dl Petru Lucinschi, a dispărut, deocamdată, de pe eșichierul politic, exact ca urmare a gândului încăpățânat de a schimba forma de republică în Moldova. Nu știu dacă „opțiunea” exprimată de premierul român este, cum consideră unii, un început al sfârșitului marii cariere politice a dlui Năstase. Știu însă altceva. Și anume, că dl Năstase este sensibil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
avut“. Intuiția mea adolescentină despre muză s-a adeverit... Liviu e un om calm, echilibrat, cu care nu te poți certa. Pinți și cu mine suntem capricioși și vulcanici, ne sare țandăra din nimic. Ne certăm iute și, vanitoși și Încăpățânați cum suntem amândoi, ne Împăcăm cu greu. Dar geloși pe succesul celuilalt nu am fost niciodată. Într-o conversație cu Marie-France Ionesco, observatoare sensibilă și prietenă fidelă, am Întrebat-o cum s-a Întâmplat minunea că tatăl ei a rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și al altora, al unora de evoluție spirituală. Aveam convingerea că faptele sahaj de la Slatina nu se sfârșiseră, vizita de acum pregătind muncile viitoare. De remarcat: după ce am părăsit Piteștiul, un soare strălucitor (dar nu dogoritor!) ne-a însoțit permanent - încăpățânat și enervant, aș spune - mereu din față, vrând parcă să ne transmită un mesaj. L-am înțeles: trebuia să-i dedicăm o puja! O făcuserăm cu câteva zile mai devreme la Brăila, dar nu și la Slatina; aceasta era deci
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
permanent stăpân pe simțurile și acțiunile mele! Deci, ce se întâmplase acum?! Era adevărat ceea ce simțeam? Care era explicația? Dar... de ce oare mă încăpățânam să caut explicații, în loc să mă bucur de ceea ce primisem? Era aceasta revelația pe care o așteptam? Încăpățânatele întrebări ale... încăpățânatei minți înțepenite în explicațiile logicii fizicii au apărut spontan și au dispărut la fel. Dorința de a absorbi neabsorbitele - de până atunci - vibrații la care, pentru prima oară în viață aveam acces și pe care, la rândul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
simțurile și acțiunile mele! Deci, ce se întâmplase acum?! Era adevărat ceea ce simțeam? Care era explicația? Dar... de ce oare mă încăpățânam să caut explicații, în loc să mă bucur de ceea ce primisem? Era aceasta revelația pe care o așteptam? Încăpățânatele întrebări ale... încăpățânatei minți înțepenite în explicațiile logicii fizicii au apărut spontan și au dispărut la fel. Dorința de a absorbi neabsorbitele - de până atunci - vibrații la care, pentru prima oară în viață aveam acces și pe care, la rândul meu, le emiteam
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
întors. Știi, sunt mulți în țară care dau din umeri în fața problemelor. Spun: — Asta e, mai mult de atât nu pot! Ce vrei să fac? Asta-i viața! Și acceptă foamea și lipsurile. Noi, cei care suntem aici, suntem mai încăpățânați. Vrem să reușim! Ce? Să cumpărăm terenuri? Nu, să ne hrănim copiii! Scrisoarea 99 Familia Mariei, noua mea bolnavă, era minunată! Are doi băieți, Romeo și Marco, și o fată, Rosanna. Romeo o șeful pompierilor din zonă, un om minunat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mai suporte jugul păgân și a se hotărî la o asemenea aventură: să-și părăsească pentru totdeauna țara: nu destul de temerari pentru a se revolta deschis, pe față (ceea ce le-ar fi adus în mod sigur moartea). Sunt ca ei: încăpățânat, nesupus, turbulent, neacceptând în ruptul capului aservirea; ultimul, supremul curaj mi-a lipsit însă, se vede, și mie, din moment ce n-am devenit, ca alții, disident sau revoluționar. Să mai sper? Mai am oare timp (că de împrejurări propice n-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și noi măcar uneori atâta zel pentru bine, cât au aceștia pentru a face răul! „Să ne întrebăm - scria cardinalul Newman - cum se face, că adeseori dorim să facem binele, dar nu putem; de ce suntem atât de slabi, fragili, lâncezi, încăpățânați, mărginiți, incoerenți, perverși? De ce nu putem face lucrurile așa cum dorim? Cum se face că, zilnic suntem indeciși, îl slujim pe Dumnezeu cu atâta răceală, ne conducem atât de slab și de nestatornic, nu reușim să poruncim gândurilor noastre, suntem atât
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care ar trebui conspectată și propusă interesului public nu de către un om, fie el cât de harnic, ci de o instituție menită a inventaria totul și a prezenta periodic sinteze asupra evoluției eminescologiei. Seria Eminesciana a Editurii "Junimea" e o încăpățânată luptă cu morile de vânt, și nu e de ajuns admirația noastră pentru tenacitatea luptei de supraviețuire a acesteia. La Botoșani se încearcă ceva în acest sens. De către niște romantici cercetători ce se susțin din propria lor pasiune. Activitatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
consacrare, dar rar și puțină vreme... Părintele Ioan era mereu înconjurat de deținuții din celulă ca să asculte unele discuții științifice fiind el cu pregătire universitară... dar mai ales subiecte religioase... Se discuta mult și cu sectarii. Iehoviștii erau cei mai încăpățânați în ideile lor. A fost un preot învățat și foarte evlavios în chip deosebit către Prea Sfânta Fecioară Maria. Pr. A. Dămoc martor ocular Stea de dimineață Te văd vestind aurora ce-ar să vie A zilei mari ce nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe care tocmai Îl fătase iapa albă, fie la vânătoare, fie la mânăstire, la Sfântul Petru, să guste vinul cel nou Împreună cu pă rintele stareț. Rishawei nu-i rămânea altceva decât s-o Întrebe pe copilă. Dar aceasta era la fel de Încăpățânată, ridica din umeri și nu spunea nimic. O privea bănuitor pe bătrâna doamnă și refuza să pună mâna pe gherghef. Singura ei plăcere era să călărească pe deșelate și să hrănească șoimul cel nou, dăruit de ducele Bertold bătrânului său
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
peritonita i-a umflat monstruos pântecele, vânăt și sticlos, cum l-am văzut și eu înainte de a fi internată în clinica vestitului chirurg Iacobovici, care a socotit operația tardivă și deci inutilă și n-a efectuat-o decât la insistențele încăpățânate ale tatei - după vindecare, a răspuns pacientei recunoscătoare: „Nu-mi mulțumi mie, doamnă tânără, ci numai lui Dumnezeu din cer; în cazul dumitale, eu n-am avut nici o contribuție și nici un merit!“ Boala aceasta a fost totuși spre folosul ei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
politicii noastre să instituim un premiu internațional pentru poezia de calibrul celei la care mă refer. Prestigiul pe care ni-l poate oferi cultura (o valoare perenă) este incomparabil mai mare decât prestigiul în fotbal. Dar se aude ce spune încăpățânatul de Romanescu? Iar dacă nu se aude, nu-mi răcesc a nu știu câta oară gura, în van? Rolul poeziei contemporane: prezența în primele rânduri ale forțelor rațiunii, pentru salvarea omenirii ajunse-n pragul unei catastrofe. În poezia contemporană există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în 1841, J.A. Vaillant interpreta adoptarea ei ca un semn al adeziunii la progres, cu două decenii mai încoace un compatriot al său, pictorul Lancelot, va socoti că „oribila șapcă plată de piele [...] trădează, la purtătorii ei, un atașament încăpățânat față de ideile aristocratice și antinaționale“! Tempora... „Cel întâi român care și-a schimbat hainile pe un frac și o pălărie a fost multă vreme, pentru curțile boierești din Iași și din București, un soi de caraghioz sau, după limba nouă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în jurul mesei rotunde, care au dus în cele din urmă la dizoluția regimurilor acestor țări în 1989. În absența acelei posibilități, românii s-au revoltat, demonstrând poziția lui Benjamin Disraeli, care a spus că "revoluțiile nu pot fi evitate". Rezistența încăpățânată, inevitabilă, a regimului în fața revoltei de la Timișoara a făcut din decembrie 1989 o perioadă de dezordine, haos confuz și sângeros, ale cărei repercursiuni s-au simțit în anii următori. Mai întâi de toate, evenimentele sângeroase din decursul lunii decembrie 1989
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
cruntă cu recitirea Sufletelor tari. (Dacă ei au avut dreptate totuși ?)”, (Note zilnice, 1927-1940, Ed. C.R., București, 1975, p. 93). Relev detaliul acesta pentru a contraria imaginea acreditată a unui Camil Petrescu suferind de o hipertrofie a conștiinței de sine, încăpățânat și intratabil în susținerea propriilor erori. Era un lucid, dar un lucid de un tip special, mereu încordat de o perpetuă voință de luciditate, febril, un om pentru care cunoașterea e criteriu de acțiune, iar voința o funcție a inteligenței
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
propovăduitor, o vreme, al evangheliei, Într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice Încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia sufletul din spatele acestui stigmat se izbește de platoșa fanatismului de cazarmă ori a scepticismului Încăpățânat. În paginile care urmează voi Încerca să propun, În pași repezi, patru capitole ale unei „iudalogii” sine ira et studio. Întâi de toate, voi analiza fragmentele din Noul Testament referitoare la „ucenicul pierdut” al lui Isus, redând termenilor proprietatea lor semantică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
-ți scriu că mi-e tare dor de tine, preaiubita mea. Acum am să cobor ca să mă mai bucur de soarele frumos, blând și calm. Poate am să te întâlnesc pe plajă, făcându-ți baia de după-amiază, măgăruș îndărătnic și încăpățânat, scumpa mea. Seara Am primit vizita Chiranei, nenorocită din pricina lipsei de bani, apoi m-am plimbat prin oraș și pe faleză. Cinat la restaurantul Comino: raci - eu opt -, Irène, șapte. Ne-am întors împreună. M-am gândit tot timpul la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei n-ar fi trebuit să depună nici o contestație împotriva lui Wally. Rezultatul vineri, 27 octombrie. Deloc grozav, deloc plin de speranțe. Oricum ar fi, să se sfârșească odată, altfel mă prăbușesc. La urma urmelor, toate astea sunt fleacuri. Totuși, încăpățânată și rezis tentă, aștept. [...] Mouette, draga mea, pescărușul meu negru, uneori chiar că sunt istovită de așteptare, obosită să mai sper, să mai trăiesc. Tocmai când lansam strigătul ăsta de descurajare au sosit c[ărțile] tale p[oștale] din 10
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să aibă loc toată lumea“. Așa s-a și făcut. Comparația cu sardelele e prea puțin expresivă ca să descrie realitatea. Am împins nițeluș - am prins obiceiul ăsta din tramvaiele arhipline - și m-am așezat pe treptele altarului. Eram cu toții emoționați și încăpățânați ca primii creștini în catacombe. Programul foarte, foarte frumos, și când preotul a făcut apel la neștersele noastre amintiri din copilărie, când a evocat satele, „Steaua“, copilașii ce tremurau de emoție, de frig și de teama câinilor răi din sat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
formă a suferinții. *1 Gravă slăbiciune spirituală e să vezi într-un anumit chip, pentru că vrai să fie așa. Nu e destul să faci declarații de dragoste adevărului; ci trebuie să-l proclami și să și lupți pentru el. Sunt încăpățânați care își opresc ceasul la un moment dat, și nici nu mai știu, nici nu mai vor să urmărească orele progresului. *1 Literatura, dacă încetează de a alege și a iubi, decade, ca și femeia care se dă oricărui fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mele mi se păreau firești, spre uimirea celor din jurul meu - mereu alții, dar toți la fel de bine pregătiți pentru ceea ce se numește viață, care de fapt nu există!, și care, amabili, voiau să mă scoată din starea de confuzie și eroare Încăpățânată În care mă aducea mereu instinctivitatea mea, căreia, nu știu de ce, eu Îi acordam o uriașă Încredere. Nu mi se părea că m-am născut dintr-o eroare - nici cei din jurul meu nu credeam a fi rău născuți! -, mă miram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Și, așa cum el, prezentul, se „topește” mereu Între „amintire și presimțire”, dar e și turtit de presiunea pe care o fac asupra creierului nostru diverse interese, planuri, frici sau speranțe, calcule de tot felul sau false memorii, printr-un efort Încăpățânat, de nuanță absolut puerilă, uneori el, prezentul, poate fi adus, chiar și numai pentru secunde sau zeci de secunde, la suprafață, poate fi conștientizat - un animal iute, argintiu și extrem de sperios de orice lumină care cade asupra lui. „Numai zeii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vieți viitoare! Despre asta, Însă, altă dată...Ă O a treia postură ar fi aceea de a „da față cu problema”; de a nu-ți acoperi ochii, dar nici de a te refugia În mit. Și atunci, după umila și Încăpățânata mea opinie, Moartea, ceea ce numim astfel, Își trimite, În fine, „solii ei pozitivi”! Ea Îți apare, ca printr-un miracol, sub o altă față; cea de care aminteam mai sus, cea a unei zeități amabile, darnice, cea care ne oferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]