20,977 matches
-
tangenta, pentru că în etapa următoare Corina Ciocârlie să demareze pe cont propriu interpretarea. Pornind de la mică secvență a "oglindirii, ea atinge performanță de a o "plimba" nu doar în spațiul aceluiași român (povestire, nuvelă) făcând-o să reverbereze neașteptat și încărcând-o de semnificații nebănuite, ci de a o deplasa, printr-un exercițiu comparatist extrem de inteligent, în mai toate textele analizate. Stau astfel, unul în oglindă celuilalt, române ale modernismului românesc, precum Adela și, să spunem, Patul lui Procust sau Jocurile
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
regia lui Ibrăileanu și cea a lui Bălăită, s-a întors definitiv o pagină din istoria românului românesc. Cu ani în urmă (pe vremea când Codrescu își scria jurnalul, iar Antipa nu se născuse încă), bronzul tocit al oglinzii era încărcat de formule criptice care acum nu mai spun nimic. Un lucru e sigur: de la Adela și până la Lumea în două zile tirania sensului a luat sfârșita (p. 142) Același strălucit exercițiu comparatist se exersează nu doar în spațiul literaturii române
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
concepte aride, ci la un fel de comprimate senzoriale, de forme dense și explicite, sugerate metonimic prin repere exemplare: primul prin eclipsă, adică prin expresia astronomica a temporalității și a mecanicii astrale, cel de-al doilea printr-un spațiu marcat, încărcat cu memorie, adică prin situl istoric al Râmnicului. Așadar, Arta în drum spre muzeu, așa cum se numește setul de manifestări artistice de la Râmnicu Vâlcea este așezată fără ambiguități sub semnul eclipsei. Eclipsă și drumul spre muzeu devin, astfel, parte intrinseca
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
Alexandru Darie s-a simțit mereu provocat ca artist. O provocare a fost și gîndul la marele artist Giorgio Strehler, un personaj obsedant și pentru Alexandru Darie, pe care il numise cu puțin timp înainte de a muri "fiul său spiritual". Încărcat de această șansă, Alexandru Darie și-a motivat echipa de apropiați și constanți colaboratori, precum și trupa Teatrului de Comedie, care l-a invitat să lucreze, fiind protejat și înnobilat de aripă lui Strehler. Accentul marcant vizual și plastic al spectacolului
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
nou, si in legatura cu actori nu neapărat noi, dar care-și schimba ămăstileă. Într-un spațiu nou gandesc altfel și simt mai fierbinte". Lumină, energiile, vibrațiile, magia și misterul spațiului gîndit de Maria Miu, precum și viața costumelor sale îl încărca pe spectator și i se furișează în minte și suflet. Din păcate, aceasta stagiune este poate cea mai slabă de dupa ^90. În fiecare an se fac bilanțuri, statistici, comentarii. Într-un fel, dacă vreți, acest picaj era previzibil, producțiile ultimilor
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
îmi amintesc/ intrase printre noi/ ne mînjise cu sînge/ ne fixase cu ochii lui albi/ ne aruncase tremurînd florile/ și eram convins că e martorul" (ninge încet printre mîinile mele două). Termenii de referință sînt invizibilul, orbirea, rană, somnul, vinovăția, încarcați cu o sarcină transcendență. Rațiunea lucida se retrage în favoarea uneia magice. Severității formelor li se substituie o priveliște laxa, polimorfa și tînguitoare, stării de veghe îi ia locul somnia, agent al discursului pythiatic: "cosind răni pe fata nevăzuta a lucrurilor
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
și reflexele unui mod inconfundabil de existență (artistică, morală, simbolică, spirituală). În acest topos paradoxal, imund că un cîmp de luptă ale cărui leșuri se spală în ploi și se albesc la soare, imaculat și aseptic că o planetă moartă, încărcat de voluptățile grele ale unui lupanar ce se revarsă și băltește că o viitura, dar și bîntuit de vînturi subțiri, străbătut de raze acide și încremenit în ceremonialul unei mistici glaciale, Agopian și Ilfoveanu sînt simultan captivi și stăpîni. Ei
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
greu de bănuit sub lințoliul alb ce-l acoperă, si care, totuși, până la urmă, răzbate de sub vitregia iernii, aducând, firește, cu sine, nu doar primăvară energiei aplicate la obiect (și totodată direct răspunzătoare de soarta acestuia), ci și promisiunea toamnei încărcate de binecuvântarea unui rod în sfârșit pe bună dreptate meritat." (Mihai Sora, Firul ierbii, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1998; 522 pag., preț nemenționat.)
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
fapt șanse pregătitoare pentru marea întîlnire, majoră și definitivă: moartea. Piesa Iluzia comică este pusă pentru prima oara în scenă la noi. O piesă din secolul XVII, aparținînd lui Corneille, o comedie în fond, este transformată de Alexandru Darie și încărcată de o semnificație fundamentală: rolul și prețul teatrului, astăzi, în cetate. Utilizînd procedeul teatrului în teatru, regizorul se folosește de piesă că de un pretext pentru demonstrația să. Alcandre, magician-regizor este rugat de Pridamant să-i spună ce se întîmplă
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
Jocuri de cuvinte însoțite de punctare pe gest și mimica, meșteșugite special pentru a stîrni rîsul la această iluzie comică. Cînd momentele romanțioase ar fi pe punctul să lase un gust sălciu, Alexandru Darie dezvolta un plan doi, un contrapunct, încărcat de gag-uri, ironie, umor de mare clasa, o extraordinară soluție pentru un text ce ar putea să pară prăfuit sau banal. Iluzia comică este un spectacol de mare ținută, unitar, împlinit în toate planurile spectacologice, plin de rafinament, un
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
în rîndurile ce urmeaza cîteva, în ordine alfabetică, profiluri lirice distincte ale toposului menționat. Dorian David ne propune un lirism naturalist, o înțepenire a melancoliei în materii dure, marcate de sarcasm. E o exaltare a solitudinii pe care provincia o încărca necontenit cu neagra-i energie: Din cețuri zdruncinate înfățișam/ sarcastica silueta a prințului./ Înaintînd cu scîrba prin mate/ spre o lumină mereu izgonita./ Din locul exact unde soarele nu răsare/ și nici nu exulta îndeajuns./ Cîtă măreție și josnicie sub
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
din anii 1992-1993. Valoarea simbolică a obiectului generează deja și interpretări expresive: cuvîntul care îl denumește e de pildă pus pe același plan cu un cuvînt familiar mai vechi, pentru a sugera contextual amestecul balcanic dintre Orient și Occident: "indivizi... încarcați de ghiuluri și celulare" - "România liberă" 2294, 1997, 3). și mai semnificativă e apariția unui termen glumeț, colocvial, construit prin analogie cu (nu tocmai transparentul) celular: "un VIP care nu are ămoleculară" (EZ 2054, 1999, 2).
"Mobil" Si "celular" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17877_a_19202]
-
unui prea-plin trupesc, al senzualității pofticioase, agrementate cu capriciu, în care se răsfăța artista. Ne aflăm, așadar, în același cerc al dominației bărbatului de către soție, bărbat legat (și) cu funiile de matase ale meșteșugitelor verbe... Programul zilnic al Cellei este încărcat peste poate. E programul unei femei de lume, de-o energie debordanta, a cărui relatare e laconica și nervoasă, presărată cu mici ironii și autoironii, al unei femei ce-și cunoaște prețul, dorlotîndu-se în succesul sau: "Ieri am avut o
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
spune cu adevărat teatrală. S-a mai lucrat ceva asupra textului, de altfel generos ca problematică, cu trimiteri clare și amendări la societatea noastră de astăzi - actualizat, cu alte cuvinte. Un text extrem de ofertant pentru actori, cu două partituri actoricești încărcate de motivații și deschizătoare de posibilități, de intuibile salturi dintr-un registru în altul, dintr-un ton în altul, dintr-o nuanță în alta. Regizorul Vlad Stănescu are stil și multă experiență. De aceea, nu este tentat să supraîncarce demersul
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
care lucrează, fiind și o minunată perioadă de cunoaștere, de dezinhibare, de provocare spirituală. Textul scenariului este suportul fundamental al nașterii imaginilor, este sursa de alimentare a plasticității sale spectaculoase. Purcărete se joacă cu imaginile ca un vrăjitor pentru că este încărcat de forța și de nuanțele cuvintelor, de felul irațional în care așezarea lor determină o anumită surescitare a imaginației. Descoperind felul cum așează Purcărete accentele, mă fascinează și pe mine să descopăr mereu din ce elemente este făcută povestea, ce
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
gestul, costumul, muzica se susțin și se potențează deopotrivă este acela în care toți cei șapte îmbracă costumul lui Polichinelle transformîndu-se în șapte marionete ce simulează, după paravanul tradițional, un act sexual. Secretul lor? Secretul Marchizului! Atmosfera de pe scenă se încarcă de un soi de transă pe care o traversează personajele. Grota poate fi un salon straniu de ospiciu, în care fiecare își poartă incoerența, tăcerea, depresiile. Lucruri ilogice sparg curgerea oarecum logică a poveștii sadice. Senzația de teluric, de grotesc
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
nevoit să-și cîrpească propria biografie. După ce aflăm de moartea Esttelei (pe care în visul eroului principal o mai cheamă și Marta, identificîndu-se în una, probabil, două persoane diferite) îl găsim în final pe eroul nostru stînd pe o punte încărcată de licheni cu Sebastian, fiul lui și al Esttelei. Imaginația îl conduce pe prozator spre finaluri imprevizibile și dacă acesta dorește să își intimideze cititorul și să îl conducă spre un deznodămînt tragic are atunci de înfruntat obstacolul spațialității în
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
îmbină poezia personajului veșnic mitoman - mitomania, altă variantă a salvării - cu aerul arogant al unei condiții, vezi Doamne, superioare. Camelia Maxim (Lora) reușește în special registrul poetic, pe cel arogant lăsîndu-l amorțit. Nebunul - precaut este Ionel Mihăilescu. Un personaj excesiv încărcat în spectacol este Klara, prostituată "de lux", excesivitate inutilă preluată în interpretare de Elvira Deatcu, dar estompată și nuanțată de Iuliana Ciugulea. Crina Mureșan în Maria, victima victimelor, inocentă și păcătoasă în același timp, încearcă, de la reprezentație la reprezentație să
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
viitorul previzibil este acela al unor "națiuni "atenuate", prin extirparea factorilor susceptibili de a genera intoleranță și conflict, dar totuși națiuni distincte. Europa este încă un ideal, națiunea o prezență efectivă". Repet, concluzie inteligentă și rezonabilă, la capătul unei analize încărcate de explozibil. Lucian Boia, Două secole de mitologie națională. București, Editura Humanitas, 1999.
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
povești" - numite, ușor ironic, "simplă", "de dragoste" și, respectiv, "clinică" - au același personaj central (la vîrste diferite, e drept), același ritm al frazelor și, detectabil de la prima la ultima pagină, același tip de comentarii, pline de clișee exhibate ca atare, încărcate de aluzii la poveștile livrate nouă de filmele de mîna a doua sau de cărți consacrate. Iată, s-ar zice, suficiente argumente pentru a socoti cele trei "povești" drept o viață și cartea - un roman. Nu lipsesc totuși "inadvertențele" - intenționate
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
mai ales prin cortina special montată, care atrage atenția aproape în mod ostentativ, pentru că Amfiteatru nu are cortina tradițională, ca la scena à la italienne. Decorul lui Puiu Antemir are deopotrivă forța esteticului și eficiența concretului: fin, cu multe detalii încărcate de semne, dezvoltat pe multe planuri - masa de machiaj a actorului; decorul shakespearean, "teatru în teatru", scaunul victoriei sau al neputinței sau, cu alte cuvinte, tronul lui Richard al III-lea; elemente ale vieții intime care sînt "însuflețite" de amintiri
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
mecanism punând în mișcare o energie pe care spiritul locului o reprimă. Revenind în Memorii asupra textului din 1928, Împotriva Moldovei, Eliade își va nuanța radicalitatea. Dincolo de teribilismul juvenil, anatomia polemică a moldovenității refuzate precipită o clarificare interioară. Moldovei sentimentale, încărcată de melancolie, i se opune un energetism al construcției și problematizării. Severitatea verdictului, a cărui sentențiozitate alunecă către ridicolul patetic, aparține portretului generaționist. Romanul adolescenței scris de un adolescent, respectând canoanele autenticismului, a fost în cele din urmă scris. Despărțirea
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
femeie sau de bărbat, face parte dintr-un proiect de putere, de preluare autoritara, despotica a lumii, dar de fapt este echivalentul efortului de autoprotejare. Atîta vreme cît nu mai există fapturi frumoase nu mai există nici acel moment dramatic, încărcat de fericire dar și de panică, al întîlnirii dintre privirea îndrăgostită și chipul care a sedus-o. Nu mai sînt, așadar, vulnerabil la prezența celuilalt, el nu mai poate avea privilegiul de a ma capta în orizontul lui, de a
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
formelor și mentalităților literare, etalîndu-si exponatele sub același nume de-o ironică generozitate: Poezia". Să mai adăugăm acestui portret al conceptului în cauză cîteva note ce ne vor conduce la aplicarea să într-un praxis liric (cu toate că ele însele sînt încărcate de-o electricitate lirica, scoțînd mici scîntei, aidoma unor anumite țesături, cînd le mingii cu palma): "una din șansele poetului zilelor noastre este să considere literatura că un fapt preexistent, o materie lipsită de indicii ierarhice, adusă la o ăinformalitateă
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
caute în paginile lui o fascinație a ororii. De altfel, ea nu rezidă strict la nivelul evenimentelor narate, altminteri ar alunecă în gratuitate și sațietate, ci la acela al scriiturii. Isaac Bashevis Sînger scrie o proza superbă, cu incantații frisonante, încărcată de o poeticitate discretă, austera. E adevărat, însă, că aceleași vîrtuți stilistice sînt de găsit în practic oricare român al scriitorului, nu e obligatoriu deci să le descoperim laolaltă cu o poveste atît de deprimanta. Dar, pentru cei ce se
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]