549 matches
-
țin fotografii în casă. Wahhabismul sunnit din Arabia Saudită, de exemplu, interzice orice reprezentare tridimensională a personajelor sacre din Islam. Alți specialiști în istoria și sociologia religiilor pun interdicția reprezentării Profetului pe seama diferenței esențiale dintre Iisus și Mohamed. Primul este Logos încarnat, Fiu al lui Dumnezeu, persoană a Sfintei Treimi. Or, Mohamed, dimpotrivă, este om și cel mai important profet pe linia veterotestamentară deschisă de Avraam, nicidecum persoană a Sfintei Treimi. (Islamul refuză categoric ideea de Dumezeu unic ca Ființă și triplu
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
mai multe secole contururile sale geografice, este unul dintre acestea. Tot atît de importantă, la sfîrșitul acestui secol al X-lea, care este unul din cele mai frămîntate din Evul Mediu, apare data de 987, cu instalarea dinastiei care va încarna istoria Franței pînă la Revoluție: Capețienii. Începuturile lor, înaintea domniei lui Filip August (1180), sînt lente și modeste: ele se situează într-un context feudal puțin propice unei puterei regale solide. Dar, în același timp, regatul beneficiază de extraordinara înflorire
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de proveniența lor. La fel au procedat, din motive mai mult sau mai puțin similare, Spania, Iugoslavia și Vaticanul (González-Aldea: 2008, 17). În general, se poate aprecia că RSR a căutat să devină o prezență cât mai vizibilă în cadrul conferinței, încarnând ideea romantică a lui Ceaușescu a micului "Făt-Frumos" încleștat într-o eroică luptă cu "balaurii lumii moderne" (vezi Rolul conducător al partidului...: 1972, 325-326), dar nu a reușit, spre frustrarea secretarului general al PCR, să-și depășească implacabila condiție de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
poziții privilegiate, a sfârșit printr-un compromis politic: politizarea excesivă a poliției politice, în schimbul menținerii omnipotenței față de restul societății. Oricum, războiul surd dintre cele două forțe a înregistrat noi episoade în decada următoare, un triumf evident fiind obținut de Partid, „încarnat” în persoana lui Nicolae Ceaușescu, abia în 1968, la două decenii de la înființarea Securității. Premisele acestui triumf au fost puse în timpul Congresului al IX-lea, desfășurat între 19 și 24 iulie 1965. Cu acest prilej, Ceaușescu a proclamat principiul „muncii
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
externe, o femeie foarte frumoasă, frumusețe stranie, cu care se împrieteni. Wilde spune că îl interesa nu atît frumusețea femeii, cît caracterul ei teribil de puțin conturat. Părea, întărește Wilde, că nu avea personalitate deloc, ci doar posibilitatea de a încarna mai multe tipuri. Se dăruia artei, își schimba salonul în studio și două-trei zile le petrecea prin galerii de artă și prin muzee. Apoi trecea la cursele de cai, după care la religie și la politică. Era un Proteus și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru structurarea feudală a societății; poziția de judecător suprem, care deleagă puterea sa, fără a se despărți cu totul de ea și fără a o pierde [Învățăturile lui Neagoe 187, n.n.]; în fine, într-o anumită măsură, aptitudinea de a încarna legea vie și însuflețită (lex animata). (Valentin Al. Georgescu 41-42) În plus, în secolul XIV, voievodul a asumat în război titlul de domn (dominus), ceea ce impunea venerare și ascultare necondiționată. Ca argument, poate fi amintit faptul că prosternarea în proskynesis
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în tradiția veche a reflecției creștine, primatul comunicării cu Dumnezeu îi revine cuvântului textual, îndeosebi cel biblic; Dumnezeu a intrat în relație cu omul prin intermediul cuvântului, fie cel profetic din Vechiul Testament, fie într-un mod special, cu cel al Fiului încarnat, Isus Cristos. De aceea, melodiile trebuiau să fie modulate în mod accesibil și sobru, ținând cont de cuvântul revelat, și să reflecte cât mai mult posibil semnificația semantică a acestuia, astfel încât să fie antrenată mai mult mintea decât sensibilitatea credinciosului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
au urmat, de numeroși teoreticieni, în mod particular de Johann Joseph Fux, care și-a fundamentat pe acest stil studiul său asupra contrapunctului, unul din textele sale fiind cunoscut sub numele de Gradus ad Parnassum (1725). Muzica lui Palestrina a încarnat pentru părinții conciliari sentimentul religios dorit de Conciliul din Trento iar pentru posteritate a constituit unul dintre idealurile cele mai pure și mai armonioase ale cântecului sacru catolic. Această convingere își găsește ecoul într-o frază a muzicologului german Peter
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acestea în 1891, cînd curentul "tinerilor cehi" preiau controlul Dietei în urma alegerilor și inițiază lupta pentru abolirea statutului privilegiat al minorității germane. Limba națională va fi reînviată pe baza rămășițelor sale folclorice 269. Organizațiile sportive unificate în sînul Sokols, vor încarna un fel de contra-stat, în așteptarea nașterii unei na-țiuni veritabile. În plus, situația se va radicaliza după 1900, o dată cu formarea Partidului popular al lui Thomas Masaryk. Dar nu se întîmplă nimic decisiv pînă în 1913, cînd guvernul imperial va dizolva
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
primordialismul reacționar al Acțiunii franceze, Barrès recla-mîndu-se dintr-un vag socialism federalist din momentul în ca-re, în 1893, el ia conducerea ziarului Cocarda 284. În schimb, Charles Maurras (1868-1952) este foarte de-parte de a admite că Republica timpului său încarnează legitimitatea națională. Dacă și el adoptă ideea de națiune, el neagă poporului dreptul de a se pretinde fondator. Pentru el, dreptul pămîntului și dreptul sîngelui întemeiază o națiune care le revine francezilor fără ca aceștia să dețină prerogative asupra ei. Maurras
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
într-o altă manieră același impact al dominației comuniste asupra resurecției naționalismelor est-europene. În Ungaria, ceea ce s-a numit renașterea societăților civile a coincis cu idealizarea epocii Habsburgilor și a domniei bunului împărat Franz-Josef. În Polonia, biserica și mișcarea Solidarității încarnează tradiția catolică a națiunii, ca replică la spoiala pe care o reprezintă socialismul. În aceste împrejurări însăși personalitatea generalului Jaruzelski constituie răspunsul puterii la sfidarea ce i se adresează. Autorul loviturii de stat de la 13 decembrie 1981 provine din mica
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
toate cîte au exaltat idealul politic al secolului XX. Nimeni n-a putut rămîne indiferent în fața acestui eveniment crucial, expresie nouă a mitului înfruntării dintre Bine și Rău. Războiul civil dintre "republicanii" și "naționalii" spanioli, fără a fi interstatic, a încarnat prin excelență cele două alegeanțe internaționaliste de sens contrar: antifascismul și anticomunismul. El a creat un soi de liturgie, un turism politic al "solidarității internaționale" devenind un loc de pelerinaj care a atras numeroase personalități, adesea de foarte departe, cum
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
termenii relației complementare dintre acțiune și gândire - mitul este o raționalizare a actului ritual, ritul este o performare concretă a istoriei mitice: Cel mai adesea, ritul, cu valoare religioasă, nu este altceva decât ecoul liturgic al mitului: Îl repetă, Îl Încarnează, Îl joacă la nivel motric și afectiv, Îi asigură permanența și reproducerea. Invers, mitul autentifică ritul: Îl legitimizează și Îi conferă un sens (L.V. Thomas, 1991, p. 381). „Mitul, privit ca o declarație prin cuvinte, spune același lucru ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și amenajări necesare. Oricât de interesante ar fi fost aceste exerciții de reflecție asupra problemelor regionale, aceste planuri, lipsite de estimarea costurilor și de un calendar de realizare, nu au avut decât o influență slabă asupra politicilor regionale. Pentru a încarna efortul modernist, amenajarea teritorială trebuia să-și schimbe obiectivele și metodele. Noua concepție a neglijat însă în continuare prevenirea exodului rural, pentru a se consacra problemelor de dezvoltare urbană, a abandonat căile administrației republicane clasice pentru a se angaja într-
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orașelor". Este vorba de un super-minister care urma să reunească Lucrările publice, Urbanismul, Locuințele și Transporturile 174. Acest nou minister avea să investească în fiecare an "trei sferturi din totalul investițiilor făcute de stat"175. Ministerul Echipamentului a înțeles să încarneze modernizarea politicului pe care o reclama elita modernizatoare de la începutul anilor 1950. Numirea lui Edgar Pisani la conducerea acestuia a constituit o garanție în plus. "Edgar Pisani a vrut să se delimiteze de urbanismul reglementativ și de controlul amănunțit, care
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
incantatorii în discursurile lor. Astfel, așa cum subliniază Patrizia Ingallina: "Lupta orașelor pentru a se afirma (mai ales pe planul implantării de întreprinderi) cere ca ele să afișeze foarte clar strategia de dezvoltare pentru care proiectul este garant"347. Urbanismul, care încarnează efortul orașului de a deveni atractiv, devine cheia expansiunii economice a orașelor. Totuși, așa cum lasă să se înțeleagă Philippe Genestier, ne putem teme că această supralicitare a proiectelor, în care obiectivele sunt adesea puțin operaționale, servește compensării declinului instituției politice
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care aparțin asemenea cartiere cu case făcute prin credite nu sunt nici ele bine integrate în formule intercomunale care ar putea să le sprijine în fața autorităților aglomerației urbane. Serviciile statului nu se preocupă îndeajuns de aceste comunități, care, în definitiv, încarnează propria incapacitate de a raționaliza un proces de dezvoltare urbană lăsat în seama manevrelor comercianților de case. "Aleșii apar ca niște țapi ispășitori care au un discurs normativ ce condamnă eșalonarea, proprietatea individuală și logica împărțirii pe loturi"3. În
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
coeziunii sociale. În epoca industrială, "mijlocizarea" societății apărea ca un mod de dezamorsare a antagonismului dintre capital și muncă. Ea simboliza victoria Statului-providență asupra luptei de clasă, iar noile clase mijlocii salariate, distincte de vechea clasă mijlocie comerciantă mai conservatoare, încarnau adevărații agenți ai transformării societății. Votul protestatar periurban, așa cum am menționat mai înainte, lasă să se întrevadă astăzi ostilitatea claselor mijlocii față de politicile care afișează ambiția de a ajuta locuitorii cartierelor să treacă de barierele care-i constrâng să rămână
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cât serviciile capabile să le facă să funcționeze. Comparând răspunsurile ce-au fost aduse în Franța și în Statele Unite crizei urbane, Jacques Donzelot, Catherine Mével și Anne Wyvekens 544 au oferit cheia preferinței franceze pentru "geniul locului". În Franța, teritoriul încarnează națiunea republicană. Doar statul este abilitat să intervină în configurarea sa. El este garantul libertăților individuale și piatra unghiulară a emancipării fiecărui individ de particularismul apăsător al comunității sale de origine (luminile civilizației împotriva obscurantismului culturilor). Pentru a reduce fractura
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
făcut atunci când statul a luat la cunoștință că era mai înțelept să piloteze dezvoltarea urbană, să "facă să se facă", mai degrabă decât să-și risipească forțele în ambiția dirijistă, nemăsurată și sortită eșecului, de a face totul. Participarea urbană încarnează în anii 1960 această căutare a unei mai mari eficiențe a acțiunii publice. Ea părea susceptibilă să combine armonios ameliorarea guvernării orașului cu evoluția moravurilor. Jacques Gottman, eminent sociolog al identificării problemelor urbane, evidenția aceste mize într-o vibrantă pledoarie
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
întâlneau cu proiectele tehnocraților obsedați de depolitizare și consecințele acesteia iresponsabilitatea față de treburile publice. Aceștia înțeleg să invite cetățeanul, "situat" în relațiile sale economice și sociale, să participe, dincolo de vot, la reglarea societății industriale. Astfel, societatea politică tradițională, cea care încarna aleșii, este întoarsă către diverse instanțe de concertare și de consultare considerate mai reprezentative pentru "forțele vii" ale țării decât guvernământul aflat în mâinile notabililor înfrigurați de exigențele modernizării economice și sociale. Insuccesele voluntarismului modernizator al statului în domeniul politicilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Slujitoarele zeiței erau femei ce participau la ritualuri tantrice. Lakshmi, numită și Aphrodita indiană, este soția lui Vishnu, zeul regenerator și întruchiparea spiritului omniprezent, mama lui Kama, zeul dragostei, Cupidonul indian. Este zeița frumuseții, fericirii, norocului (similară Fortunei romane). Ea încarnează bogăția, frumusețea, seducția, eleganța. Era dorită și adorată deopotrivă de zei și de oameni, avea un farmec irezistibil. Ca și Aphrodita, s-a născut din spuma mării primordiale, de aceea mai este numită și "Fiica mării de lapte". Ea întruchipează
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
actrița a ascultat până la urmă sfaturile sale legate de simplitate. Ea își schimbă în același timp tradiționala rochie pusă pe cercuri de sârmă pe care o purtau tragedienele cu o costumație mai adaptată cu personajul pe care trebuia să-l încarneze. "De mult timp, în privința manierei de a declama versurile tragice, eram într-o dispută regulată cu D-ra Clairon. Îi găseam jocul prea zgomotos, prea agitat, insuficient de suplu și variat, și mai ales o forță care, dacă nu era moderată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
différents théâtres de France). Dornic să reabiliteze teatrul și să recuzeze punctul de vedere neoplatonician după care comediantul nu este decât un mincinos și jumătate, el afirmă sinceritatea actorului care, atunci când stârnește emoția publicului, nu-și joacă personajul, ci îl încarnează. Fiul său, François Riccoboni, care i-a succedat la trupă, apără, în 1750, în Arta de a face teatru (L'Art du théâtre) o teză radical opusă, atribuind "meseriei" de comediant mult mai multă importanță decât geniului său. Actorul talentat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Goldoni, care pornește războiul împotriva unei asemenea tradiții, incompatibilă cu teatrul modern pe care vrea să-l creeze, impune simultan comedianților abandonarea improvizației și a măștilor, două tehnici de joc tributare una alteia. Comedianții dell'arte pot improviza, pentru că ei încarnează un tip imuabil, înscris invariabil, cu ajutorul măștii, pe fața lor. 4.2.1. De la improvizație la text Goldoni degajează progresiv scriitura din cadrul jocului, impunându-le actorilor un text. Dacă nu-și realizează reforma decât în etape, acest lucru se explică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]