884 matches
-
Aproape întregul Front Sovietic de S-V al Armata Roșie a fost încercuit, germanii pretinzând că au luat 665.000 de prizonieri. Încercuirea germanilor nu a fost perfectă și unele mici grupuri ale Armatei Roșii au reușit să scape din încercuire, inclusiv mareșalii Semion Budionnîi, Semion Timoșenko și comisarul politic Hrușciov. Înfrângerea de la Kiev a fost un eșec fără precedent pentru Armata Roșie, de o amploare mai mare decât dezastrul de la Minsk din iunie-iulie 1941. Dacă pe 1 septembrie, Frontul de
Bătălia de la Kiev (1941) () [Corola-website/Science/307010_a_308339]
-
din cadrul OKH-ului, (vezi și; Decizia Lötzen), două armate de Panzere au fost detașate din Grupul de Armate Centru. Acestea s-au îndreptat în forță spre sud, făcând joncțiunea cu Grupul de Armate Sud la est de Kiev. Mișcarea de încercuire executate de armatele de tancuri germane l-a luat total prin surprindere pe Budionnîi. Mareșalul a fost destituit de Stalin, în locul lui nemaifiind numit niciun înlocuitor la comandă. Deciziile au fost lăsate la nivelul comandanților de divizii și de corp
Bătălia de la Kiev (1941) () [Corola-website/Science/307010_a_308339]
-
fost lăsate la nivelul comandanților de divizii și de corp de armată. Armatele de tancuri ale celor două grupuri germane au făcut joncțiunea pe 16 septembrie la Lohvița. Rămași fără o comandă unitară și fără forțe mobile, ieșirea sovieticilor din încercuire s-a dovedit imposibilă. Germanii au restrâns treptat punga în care se aflau prinși în capcană sovieticii pe 19 septembrie a fost cucerit Kievul. Luptele au continuat până pe 26 septembrie, când ultimele trupe sovietice s-au predat. Odată cu înfrângerea de la
Bătălia de la Kiev (1941) () [Corola-website/Science/307010_a_308339]
-
oferit un răgaz binevenit în timpul căruia defensiva Moscovei a fost întărită. Mai mult, se pare că, de această dată, sovieticii au tras învățămintele necesare din înfrângerea de la Kiev, în timpul bătăliei pentru Moscova apărătorii reușind să respingă toate manevrele germane de încercuire, mai mult, sovieticii reușind în timpul bătăliei de la Stalingrad să execute o amplă manevră de dublă învăluire a invadatorilor.
Bătălia de la Kiev (1941) () [Corola-website/Science/307010_a_308339]
-
fost utilizat doar în timpul iernii, în timpul verii fiind necesară aprovizionarea cu șlepurile. Pe acest drum al vieții s-a făcut aprovizionarea orașului și s-a reușit evacuarea unora dintre civili, făcând posibilă supraviețuirea Leningradului. Asediul a continuat până în ianuarie 1944. Încercuirea a fost spartă în urma ofensivei cunoscută ca Operațiunea Iscra (Scânteia) - un atac la scară mare a Fronturilor Leningrad și Volhov. Ofensiva a fost declanșată pe 12 ianuarie 1943. După lupte cumplite, Armata Roșie au străpuns cercul fortificațiilor germane la sud
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
atacuri împtriva Moscovei. Pe 26 august, STAVKA a ordonat Armatei a 24-a sovietice (Constantin Rakutin) să execute o ofensivă pe 30 august care să distrugă punga germană. Pe 3 septembrie, în condițiile în care pozițiile lor erau amenințate cu încercuirea, germanii au început retragerea din pungă, luptând neîncetat pentru apărarea flancurilor. Pe 6 septembrie a fost eliberat orașul Elnia. Ofensiva sovietică a continuat până pe 8 septembrie, când a fost oprită de noua linie defensivă germană. Aceasta a fost cea mai
Ofensiva Elnia () [Corola-website/Science/307021_a_308350]
-
înaintat spre nord de pe pozițiile de la granița României. STAVKA și comandanții Frontului de Sud au presupus în mod greșit că germanii doresc să forțeze Nipruul între Kiev și Cerkasî, cu obiectivul îndepărtat al cuceririi Donbasului. Sovieticii au subestimat pericolul de încercuire a Armatelor a VI-a și a XII-a sovietice. Pe 28 iulie, s-a dat ordinul Fronturilor de S și de S-V să blocheze înaintarea germană spre Nipru și să se retragă doar spre răsărit. În acest fel
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
a și a XII-a sovietice. Pe 28 iulie, s-a dat ordinul Fronturilor de S și de S-V să blocheze înaintarea germană spre Nipru și să se retragă doar spre răsărit. În acest fel, șansa de a evita încercuirea prin retragerea spre S-E a fost pierdută. Pe 2 august, arcul încercuirii a fost închis prin joncțiunea Grupului I Panzer și a Armatei a XVII-a de infanterie germane. Încercuirea a fost înrărită de un al doilea inel format
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
Fronturilor de S și de S-V să blocheze înaintarea germană spre Nipru și să se retragă doar spre răsărit. În acest fel, șansa de a evita încercuirea prin retragerea spre S-E a fost pierdută. Pe 2 august, arcul încercuirii a fost închis prin joncțiunea Grupului I Panzer și a Armatei a XVII-a de infanterie germane. Încercuirea a fost înrărită de un al doilea inel format de Divizia a XVI-a Panzer și Grupul mecanizat ungar ("Gyorshadtest"). Până pe 8
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
spre răsărit. În acest fel, șansa de a evita încercuirea prin retragerea spre S-E a fost pierdută. Pe 2 august, arcul încercuirii a fost închis prin joncțiunea Grupului I Panzer și a Armatei a XVII-a de infanterie germane. Încercuirea a fost înrărită de un al doilea inel format de Divizia a XVI-a Panzer și Grupul mecanizat ungar ("Gyorshadtest"). Până pe 8 august, rezistența sovieticilor încercuiți a încetat aproape cu desăvârșire. 20 de divizii ale Armatelor a VI-a și
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
un personaj "carismatic", Vlasov a fost decorat pentru faptele de arme pe 24 ianuarie 1942 cu Ordinul Steagul Roșu. După succesul sovietic din fața porților Moscovei, Vlasov a fost numit la comanda unei forțe de intervenție, a cărei sarcină era spargerea încercuirii germane și ridicarea asediului orașului-simbol Leningrad. Expediția condusă de Vlasov a fost un dezastru, iar Armata a II-a de Lovire (2-ая Ударная Армия), a fost încercuită și distrusă în iunie 1942. După încercuirea armatei sale, lui Vlasov personal i
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
intervenție, a cărei sarcină era spargerea încercuirii germane și ridicarea asediului orașului-simbol Leningrad. Expediția condusă de Vlasov a fost un dezastru, iar Armata a II-a de Lovire (2-ая Ударная Армия), a fost încercuită și distrusă în iunie 1942. După încercuirea armatei sale, lui Vlasov personal i s-a oferit un plan de evacuare. Generalul a refuzat să-și abandoneze soldații și s-a strecurat în zona ocupată de germani și a încercat să se ascundă. După zece zile de căutare
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
încercat să se ascundă. După zece zile de căutare, generalul a fost capturat de germani pe 12 iulie 1942, fiind trădat de un țăran local. Vlasov a fost interogat de generalul german Georg Lindemann. Cei doi au discutat despre detaliile încercuirii și ale bătăliei, după care prizonierul a fost trimis într-o închisoare specială pentru ofițerii de rang înalt în Vinnița. Vlasov a pretins mai târziu că în cele 10 zile în care s-a ascuns a ajuns să dezvolte convingeri
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
După o pregătire puternică de artilerie de o oră și un atac de 20 de minute al aviației, la 7:30 a fost declanșată manevra de învăluire dublă a infanteriei din cele două pungi de la Volciansk, respectiv Berenkovo, care viza încercuirea pozițiilor germane. Forțele sovietice au întâmpinat o rezistență foarte puternică din partea apărării germane, a căror poziții au fost însă cucerite treptat de infanteriștii sovietici sprijiniți de tirul artileriei și raidurile aviației. Luptele s-au dovedit atât de grele, încât sovieticii
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
și Hrușciov au pretins că amenințarea atacurilor germane este exagerată de Statul Major, Stalin refuzând din nou să aprobe retragerea. Pe 19 mai, generalul Paulus, conformându-se ordinelor lui Block, începuse ofensiva generală pe flancul nordic într-o încercare de încercuire a sovieticilor care se mai aflau în punga de la Izium. Numai în acel moment a fost de acord Stalin să se ordone lui Jukov să oprească ofensiva și să încerce să facă față atacului german din flanc. Pentru sovietici însă
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
disperate ale sovieticilor de a rezista înaintării germane, Wehrmachtului nu a putut fi oprit. La sfârșitul zilei de 24 mai, forțele sovietice din raionul Harkovului fuseseră definitv încercuite. Pe 25 mai a avut loc prima încercare sovietică de spargere a încercuirii, prin declanșarea unor atacuri furibunde în masă. Până a doua zi, soldații sovietici, care supraviețuiseră luptelor, fuseseră înghesuiți pe o suprafață de numai 15 km pătrați. Încercările de spargere a încercuirii dinspre est spre interiorul pungii au fost blocate prin
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
a avut loc prima încercare sovietică de spargere a încercuirii, prin declanșarea unor atacuri furibunde în masă. Până a doua zi, soldații sovietici, care supraviețuiseră luptelor, fuseseră înghesuiți pe o suprafață de numai 15 km pătrați. Încercările de spargere a încercuirii dinspre est spre interiorul pungii au fost blocate prin ofensive locale germane sprijinite de atacuri aeriene. În fața hotărârii în luptă a germanilor, Timoșenko a ordonat încetarea oficială a tuturor manevrelor ofensive sovietice pe 28 mai, dar încercările de spargere a
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
dinspre est spre interiorul pungii au fost blocate prin ofensive locale germane sprijinite de atacuri aeriene. În fața hotărârii în luptă a germanilor, Timoșenko a ordonat încetarea oficială a tuturor manevrelor ofensive sovietice pe 28 mai, dar încercările de spargere a încercuirii dinspre interior au mai continuat până pe 30 mai. Până în cele din urmă, doar 1% din totalul efectivelor sovietice prinse în încercire a reușit să scape din "cursa de șoareci de la Barvenkovo". Beevor afirmă că sovieticii au pierdut cam 240.000
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
sud. După respingerea germanilor din fața Moscovei, moralul sovieticilor era ridicat, iar Stalin era hotărât să lanseze o nouă contraofensivă în timpul verii. Ca urmare a ordinelor lui Stalin, ofensiva spre Harkov a fost lansată pe 12 mai 1942. Când amenințarea unei încercuiri a sovieticilor a devenit evidentă, Vasilevski și Jukov au cerut permisiunea să înceapă retragerea. Stalin a refuzat să aprobe o asemnea manevră, rezultatul fiind încercuirea trupelor sovietice și totala lor anihilare. În memoriile sale, Hrușciov l-a acuzat pe Vasilevski
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
lui Stalin, ofensiva spre Harkov a fost lansată pe 12 mai 1942. Când amenințarea unei încercuiri a sovieticilor a devenit evidentă, Vasilevski și Jukov au cerut permisiunea să înceapă retragerea. Stalin a refuzat să aprobe o asemnea manevră, rezultatul fiind încercuirea trupelor sovietice și totala lor anihilare. În memoriile sale, Hrușciov l-a acuzat pe Vasilevski că a fost pasiv și nedecis, dar și incapabil să-și apere punctul de vedere în fața lui Stalin în cazul acestei operațiuni eșuate. După cum scria
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
rezultat, după părerea mea, el a avut o contribuție la distrugerea a mii de luptători ai Armatei Roșii în campania de la Harkov. În iunie 1942, Vasilevski a fost trimis pentru scurtă vreme la Leningrad să coordoneze încercările de spargere a încercuirii executate de Armata a 2-a de șoc candusă de generalul Andrei Vlasov. Pe 26 iunie 1942, Vasilevski a fost numit șef al Marelui Stat Major, iar, în octombrie 1942, ministru adjunct al apărării. Vasilevski a fost unul dintre puținii
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
în care Stalingradul continua să reziste, a fost lansată Operațiuea Uranus. Jukov fusese trimis să coordoneze Operațiunea Marte (contraofensiva de la Rjev), iar Vasilevski a rămas lângă Stalingrad să execute dubla învăluire care avea să ducă în cele din urmă la încercuirea forțelor Axei din regiune și la anihilarea armatelor lor căzute în capcană. Planul contraofensivei de la Stalingrad a dat naștere la unele dezbateri între Vasilevski și Constantin Rokossovski, acesta din urmă dorind ca să fie prevăzut un atac suplimentar care să curețe
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
Vasilevski o destinase stopării contraatacului german extrem de periculos lansat de Corpul al 57 Panzer din zona Kotelnikovo. În ianuarie 1943, Vasilevski a coordonat ofensiva din regiunea cursului superior al râului Don lângă Voronej și Ostrogojsk, care s-a încheiat cu încercuirea și distrugerea mai multor divizii ale Axei. La mijlocul lunii ianuarie, Vasilevski a fost avansat la gradul de general de armată, iar după doar alte 29 de zile, pe 6 februarie 1943, la gradul de Mareșal al Uniunii Sovietice. În martie
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
a 39-a au fost încercuite. Pentru a elimina amenințarea sovietică din spatele Armatei a 9-a germane, a fost declanșată pe 2 iulie "Operațiunea Seydlitz". Operațiunea germană s-a încheiat pe 12 iulie cu eliminarea tuturor forțelor sovietic prinse în încercuire. Între iulie și octombrie, forțele sovietice au făcut mai multe tentative de spargere a liniilor germane, care au eșuat în cele din urmă. Linia frontului de jur-împrejurul orașului Rjev s-a apropiat de oraș și a micșorat în oarecare măsură dimensiunile
Bătăliile de la Rjev () [Corola-website/Science/307264_a_308593]
-
vest pentru a elibera orașele Jitomir, Korosten, Berdicev și Fastov. Acest atac avea ca scop tăierea legăturii pe cale ferată a Grupului de Armate Sud cu spatele frontului, lipsindu-l astfel de posibilitatea aprovizionării, și ar fi fost primul pas spre încercuirea Grupului de Armate. Planul era foarte ambițios, iar punerea lui în practică a fost un succes parțial. Manstein a cerut lui Hitler să redirecțoneze Corpurile Panzer al 40-lea și al 48-lea, cu care spera să recucerească orașul Kiev
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]