271,958 matches
-
din 2001 te face să regreți că nu ai în asemenea condiții grafice demne de invidiat marea și (se vede) inegalabila ediție critică a lui Niculae Gheran, începută în 1968 și ajunsă în 2003 la volumul 22, rămânând să se încheie cu un tom consacrat caietelor cu cele mai diverse însemnări ale prozatorului. Dacă ar fi avut această ocazie de a-și revizui ediția critică, în puținele locuri unde ar fi fost cazul (completări și remedieri de detaliu), Niculae Gheran și-
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
cunoașterea psihologiei și caracterului poporului român, interesul lucrării fiind în această privință "capital". Concluzia articolului: "Dl. Zanne a întreprins o adevărată operă de ciclop și nu avem destule cuvinte pentru a-i arăta aprobarea și admirațiunea noastră." în fine, pentru ca să încheiem seria recenziilor propriu-zise, o amintim pe acea a lui G. Ibrăileanu, din Viața românească (1908, nr. 2), despre ediția populară abreviată apărută în 1907, la Socec. După ce observă că un defect important al colecției mari este amestecul proverbelor cu idiotismele
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
că ea "este una din cele mai bune, poate cea mai bună colecție de literatură populară românească." "Folosul cel mare ce-l poate trage un om cult din cunoașterea proverbelor, este îmbogățirea stilului cu formule scurte, cuprinzătoare, pregnante și sugestive" - încheie criticul ieșean. Un articol de semnalare a apariției volumului I este cel din Resboiul (an. XXII, nr. 7019, din 4 august 1898), de fapt o reproducere după Drapelul. O serie de articole au fost de fapt pledoarii pentru premierea corpusului
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
de întrebări, experiența lecturii rămâne inconsistentă. Finalul " altfel, imprevizibil " este, cu tot sictirul auctorial, gratuit: "O explicație pe potriva înțelegerii tale: a fost o modă, gata, a trecut." sau "N-am chef să mă gândesc la asta. Important este că am încheiat. Nu contează de ce." Cartea e neterminată! Dragoș este infinit mai inteligent decât Yo, naratorul... Pizdețelor, dar nu și mai convingător. Diferența vine bineînțeles din motivație. Yo este un posibil personaj cam idiot dintr-un Trainspotting româno-basarabean, în timp ce lui Dragoș i
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
vis/ de pe-un teren negru pe un alt teren negru.// Ne ia apoi visul și ne mută el pe noi/ de pe-un teren luminos pe-un alt teren luminos.// La prima mișcare greșită/ apare coșmarul/ și partida se încheie aici." "Careul cu raci" este metafora spațiului interior captiv ("păretare fără de pereți"), al cărui ritm de o lentoare maladivă nu poate învinge inerția unei damnări, a unei stări cvasisufocante prin impuritate. Imaginea nașterii, a spargerii gheții sau a imaculatei zăpezi
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
în ultimul an la Arte Plastice. Revoltată de perfecțiunea unei sculpturi clasice, tînăra noastră amenință cu un atentat plastic: desenarea cu grafiti pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. Aici începe o relație amoroasă cu totul neașteptată. Care se va încheia, la fel de neașteptat, dur, dureros, la un vernisaj al sculptoriței noastre. Ce a modelat și cum, veți vedea. Aș putea să povestesc puțin, dar mi s-ar părea o aiureală. Aș putea să spun, însă, că tonul găsit și folosit de
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
împotriva ei înseși, este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii luminoase și calorice. Ceea ce Brâncuși începuse prin Ecorșeu se încheie cu Pasărea în văzduh, iar intervalul astfel configurat conține nu numai rezumatul unei întregi istorii a statuarului, ci și întreaga dramă și bogăție a unei incompatibilități. Orientalul Brâncuși, aforisticul și nonvizualul (cel care a făcut sculptură pentru orbi), avea toată
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
de data aceasta de etică a scriitorului: Ce scriem? Unde publicăm? Cu franchețea care îl caracterizează, Vasile Dan susține că nu este suficient să ne păstrăm onorabilitatea în perimetrul textelor noastre, că răspundem și pentru contextele în care ne manifestăm. "Închei " subliniază eseistul " cu precizarea, pentru mine, obligatorie: contează unde publici!" Contează, bineînțeles. Nu poți să-ți afișezi semnătura în publicații imunde pretinzând că scrisul tău e imaculat. Ar fi ca și cum auzind țipetele unui om înjunghiat pe stradă ai închide repede
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
Sibiu (vezi pp. 159-160), o bîrfă a lui Dorin Tudoran strecurată lui Doinaș și chiar infidelitățile reciproce ale "cuplului mitic" Doinaș-Irinel Liciu (vezi p. 238). Ce rămîne dintr-o viață după vârsta de 60 de ani (vîrstă la care se încheie însemnările acestui jurnal)? În cazul Ninei Cassian, un număr de cărți și compoziții muzicale în bună parte uitate. Chipurile unor oameni de mult intrați în neființă care au dat cîndva fiori inimii și trupului. Amintirea freneziei unor zile în care
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
Coperta și grafica, inspirate și agreabile, ale colecției aparțin lui Done Stan, un experimentat grafician de carte. Colecția debuta în noiembrie 1993 cu Baltagul lui Mihail Sadoveanu, ajungea în 1998 la numărul 75 cu Bunavestire de Nicolae Breban și se încheia în 2000 cu două sinteze critice anunțate de acel adaos +1 pus după 100: Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc de Nicolae Manolescu și Romanul romanului românesc (în două volume) de Mircea Tomuș. Putem vorbi de o mică istorie
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
imprudent între București și un oraș de provincie. Nu aveam timp. Voiam să citesc cartea aceasta repede. Și am pătruns în ea mai repede decît voiam. De lipsa timpului, de curgerea lui inexactă și aiurită vorbea Eugen Ionescu în fraze încheiate cu semn de întrebare. Blasfemiator gest să citești o carte așa de bună într-un loc atît de nepotrivit! Savuros lucru să vezi că drumul tău curge în ritmul cărții! Egal și sacadat, departe și totuși aproape, discontinuu și totuși
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
psihanaliză, e - mai mult - căutare, în înțelesul plin al cuvîntului. Cititorul va descoperi o carte a contradicțiilor, un Eugen Ionescu mistic și rațional în același timp. Însemnarea uneia dintre zile, pierdută între alte însemnări banale ca sens, e rugăciuna Tatăl nostru, încheiată cu o frază care sugerează iluminarea: "Doamne, Dumnezeule, ce liniștite sînt cerurile!" Apoi totul cade brusc, într-o notație al cărei rost e - doar aparent? - negarea momentului anterior: "Rodica, la masă, prea absorbită de preocupările ei ca să stea ca lumea
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
corupt încetează ipso facto de a fi expert. Poți fi de bună credință în eroare. Asta e cu totul altceva, oricine poate greși. Dar a greși cu deliberare anulează valoarea expertizei. O spulberă! eisaj cu casă, gard, coșare și potecă încheie itinerariul anecdotic al celor trei tablouri pictate de Dan Ialomițeanu în 1932, la Ghimpați. E o lucrare cu un itinerar mai puțin spectaculos, fiind mai sărac în peripeții. Trecută și ea, în 1946, asemenea Peisajului cu coșare și casă, pe la
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
începe în jurul lui 2350, în vechiul Egipt, cu un autoportret al lui Ni-Ankh-Ptah: artistul s-a prezentat într-un basorelief, îngenuncheat într-o barcă, din profil, dar cu un ochi privit din față, alungit, ca în toate portretele egiptene. Se încheie în 1997 cu Maurizio Cattelan, un sculptor italian născut în 1960, care și-a prins, pe un uriaș panou de cauciuc, 500 de capete personale, posace, sub formă de spermatozoizi. Între cele două extreme temporale și artistice, cel care parcurge
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
încordate ațintite spre cer. Tocmai cînd credeam că am auzit totul despre zborurile în cosmos, despre americani și despre ruși, că am trecut prin toate stările, de la mîhnire la bucurie și de aici la spaima surdă că lumea își va încheia socotelile în curînd, povestea sateliților a căpătat o nouă dimensiune. Tăcută pînă atunci, furișîndu-se doar ca o umbră de la vatra unde fierbea mîncarea și pînă prin curtea în care încă trebăluia, bunica s-a amestecat în vorbă și a spus
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
și de Ludwig Metzger pentru ca spectatorul să poată citi textul. Poemul (sau povestea) de pe rochie nu figurează însă în ultima ei carte pregătită spre publicare cu grijă maximă, începînd cu selecția textelor și terminînd cu orînduirea lor în cuprinsul volumului, încheiat la 31 octombrie 2001, cu trei luni înaintea sinuciderii. Din testamentul pe care îl întocmise încă din martie 2000, rezultă că ea ținea mult ca volumul de proze scurte să fie publicat. Pe prima pagină, editura DVA le adresează mulțumiri
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
și alegorică) la Questa călugărilor din deșert (Localizarea Paradisului terestru, Primele tentative de întoarcere în Paradis, Questa Sfîntului Macarie, Questa ratată și problemele contemplației mistice) și apoi la Questa lui Alexandru (Indiile fabuloase, Altundele monstruos, Saga lui Alexandru), pentru a încheia (deocamdată) cu un capitol despre Misionari, diplomați și aventurieri în Imperiul Preotului Ioan (Preotul Ioan - moștenitor al Indiilor lui Alexandru cel Mare, Cucerirea imaginară a Imperiului mongol, Călătoria inițiatică a lui Jean Mandeville, Dispariția Edenului oriental). Nu știu, acum, care
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
peste câteva zile am fost scos de la ,Viața Românească". Și n-am mai avut dreptul să tipăresc nici un fel de carte. Așa încât în această perioadă cărțile mele au fost inițial contractate de alți scriitori, numele meu fiind pe Ťlista neagrăť. Încheiau ei contractele în locul meu, iar după ce manuscrisul era acceptat declarau cine este adevăratul autor. M.I.: Domnule Elvin, contactul dvs. îndelungat și strâns cu lumea teatrului se datorează așadar unei răsuciri a destinului! La urma-urmei, unei decizii administrative, unei sancțiuni... B.E.
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
Alesese ,pustiul": adică lupta și sacrificiul (ghilimelele nu trebuie să ne înșele: evitau grandilocvența) pentru libertate. * Avea 42 de ani - de 12 ani în exil - pe cînd scria aceste rînduri. Avusese timpul necesar de a-și defini destinul. Scrisoarea se încheie cu cuvintele eu îmi apăr pustiul (chiar și neamul). Pentru că, atunci cînd, acceptînd o bursă de studii, a plecat din România, nu-și dorise a intra într-un profesionalism limitat sever, aducător de promovări științifice occidentale, ci pentru a se
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
rigoare că ŤPetrila e chiar un sat fără cîiniť". Petrila s-a dovedit totuși cu cîini. Ion Barbu a fost "descoperit" și avertizat, iar concetățenii lui Păducel și Rosulescu au acoperit cu var poemele de pe ziduri. Apocalipsa educației S-au încheiat examenele de admitere în învățămîntul superior. în revista 22 nr. 804, Cătălin Avramescu și Cristian Preda, care au examinat candidații la Facultatea de Științe Politice din Universitatea București, își comunică observațiile și tristele concluzii. Facultatea la care predau ei e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
mireasa de-sensibilizată. Așa se face sutura, așa ajungem să ne pese de personaj, fiind trași noi înspre ea, nu vice versa. Cum s-ar fi întâmplat dacă filmul ne povestea întâmplări de copilăria ei, extorcându-ne ceva compasiune. Să închei tot cu un dezacord, acum metodologic, cu Alex. Leo Șerban. Eu una cred că menirea criticului e de a ajuta spectatorul să privească. Nu arbitrar, la modul ,uită-te încolo, c-așa zic eu", ci arătându-i cum și unde
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
stăpînire ficțiunea în puncte cardinale, că propune alt pact cititorului în construcția narațiunii, iar arhitectura internă a volumului realizează o coerență ce rivalizează cu a romanului. Relația între cele două specii epice, scurtă și amplă, mă trimite la felul cum încheia Creangă o scrisoare adresată lui Eminescu: a scris mult căci n-a avut timp să scrie scurt. Cititorul de azi are timpul drămuit, de aceea preferă să citească roman ce oferă lectură laxă, cu întreruperi și reluări. Dar cititorul de
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
tradiția populară și spiritualizarea biblică (p. 273). Ca și Arghezi, V. Voiculescu este scos de sub incidența unor erezii de interpretare (p. 276-320), asupra cărora nu mai am cum să insist în acest conspect. Excursul istoric al lui Al. Andriescu se încheie cu analiza stilului psalmic al lui Blaga (p. 321-334) și cu evidențierea notelor postmoderne (ironice și autoironice) din psalmii lui Ștefan Aug. Doinaș (p. 335-343). E o călătorie savantă prin istoria literaturii române, pe filiera psalmilor, pornind de la Psaltirea în
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
perplex. Probabil că cititorul simplu, ,cu ureche frustă și nededat la umanioare" (cf. Șerban Cioculescu) trece repede cu vederea peste acest ,amănunt", indus în eroare de convingerea că nu umorul a fost punctul forte al poetului. Demagog acest Macedonski, va încheia însă istoricul literar care printr-un reflex profesional îți amintește cât de intransigent era poetul nostru când venea vorba de rimă: scrupulos fără limite, el nu ezită să-și ironizeze maeștrii, între aceștia pe Heliade, pentru erori mult mai mici
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
interiorități solitare, incapabilă să-și mai înțeleagă centrul. Acest risc a stat dinaintea artistului modern din clipa în care s-a hotărât să se închidă în sine. Iar curajul său a fost pe măsura riscului... Lucrurile nu se pot însă încheia aici: dovadă expoziția aceasta, în care câțiva pictori simt nevoia uitării de sine, a eliberării de ,autoportret", în ,golul" astfel produs, își face loc iarăși alteritatea. Deocamdată sub trăsăturile discrete ale alterității proxime: natura. Dar alteritatea are trepte nenumărate: la
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]