3,105 matches
-
Ea a coborât și a închis ușa. L-am auzit pe Clyde cum încerca să schimbe vitezele, dar camionul era vechi, cumpărat înainte de război, și n-avea prea mult noroc. Tanti Mae a venit până la mine. M-a prins de încheietură, s-a uitat la ceas și a exclamat: „Eei.“ Stăteam amândoi acolo și ne uitam la Clyde cum se străduiește să bage într-a-ntâia. Zgomotul motorului și al vitezelor a risipit liniștea și mirosul de caprifoi atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Ce!? am bolborosit într-un final. Mi-am acoperit ochii cu mâna, ca să-i protejez de lumină, dar el a interpretat greșit, crezând că e un semn că nu vreau să-l văd și m-a apucat cu forță de încheietură, oprindu-mi mâna deasupra capului. —Uită-te la mine. Știi măcar cine sunt? —Nat, am răspuns. Asta a fost una ușoară. Poate acum mă lasă să mă culc la loc. —Mdea. Vocea lui s-a mai înmuiat. S-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Deja am întârziat. — Atunci du-te, am spus pe un ton rezonabil. Eu mă culc... Am început să-mi fac loc între perne, dar el mi-a luat și cealaltă mână și a dus-o deasupra capului; aveam acum amândouă încheieturile ținute ferm în mâna lui dreaptă. Cu stânga m-a luat de bărbie, îndreptându-mi capul spre el. — Chiar vorbești serios? Pentru numele lui Dumnezeu - mi-am smucit capul din mâna lui. S-a aplecat și m-a sărutat apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
m-am îmbrăcat fără să-l fac măcar să tresară. Mă simțeam țeapănă și mă durea tot corpul, iar când m-am uitat la mine goală în oglindă, am înțeles de ce. Aveam vânătăi ca niște urme de degete murdare pe toate încheieturile. încă îi mai puteam simți mâinile lui Nat strîngându-mă. Și mai multe vânătăi împrăștiate pe pulpe, iar pielea de sub un braț avea urme de dinți. Nu mă plângeam de tratament necivilizat; nici eu nu l-am lăsat nemarcat. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ca o întrebare. Nu-i puteam răspunde. Nu te-aș fi rănit, a spus gâfâind din cauza efortului de a se ține. Doar ți-am salvat viața, nu? —Nat! inima îmi bătea cu putere. L-am apucat cu amândouă mâinile de încheietură, cu degetele puternic strânse în jurul ei. Nici un pic de carne, doar oase, greu de apucat... Prea târziu. Scara parcă își dăduse seama că peretele de care se sprijină nu există de fapt. Nat a alunecat din mâinile mele, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dar și gâtul era răsucit într-un unghi ciudat. Prea ciudat. își rupsese gâtul. Cuțitul mi-a căzut din mână pe podeaua de ciment. M-am așezat lângă el. Avea o mână afară, lângă mine. L-am atins, apucându-i încheietura. Am stat așa mult timp, până s-a întunecat. Apoi m-am ridicat și am format numărul lui Clifford. 26tc "26" Mă aflam în barul hotelului Connaugh, bând o votcă cu martini. Nu mă simțeam chiar ca acasă. O așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se întâmplă, de ce tocmai acum nu pot face pentru prima oară în viața mea un lucru cum trebuie? Să mă zvârcolesc atât cât pot în paralizia mea blestemată și să văd ce anume nu e în regulă. Poate tăietura de la încheieturile mânilor nu e suficient de adâncă. Poate am mult prea mult sânge și viață. Sau sunt cumva nemuritor? Ce glume serbede își permite mintea mea în aceste clipe pline de groază... Dar nu, simt, este cu totul altceva, ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
începea să se lase întunericul. Prin ușa deschisă de la balcon, se vedeau coloanele curbate ale grilajului conturate în reflexe de culoarea piersicii. Nu, spuse Sonia, când Iag, trecând rapid spatele unui fotoliu îmbrăcat în catifea purpurie, cu rosături negre la încheieturi, îl apucă de spătar cu hotărâre, vrând să i-l ofere. Nu, spuse ea, să mergem acolo, e minunat. Și arătă în direcția balconului. Se poate, nu-i așa? întrebă ea, iar Iag, înșfacă rapid și duse în balcon o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aude în toată casa; după aceea, dezvelindu-mi dinții încleștați și înghețați, plin de o transpirație lipicioasă și greu mirositoare, mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de spaimă până ce simțeam din nou nevoia să urinez. Venea apoi dimineața, linsul peniței ruginite, zborul unei noi doze de cocaină uscată, vertijul ușor și senzația de greață și de spaimă când auzeam zgomotele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și medicul. Avea o figură obosită, cu cearcăne adânci în jurul ochilor, iar Cristi se întrebă cum de nu avea stetoscopul atârnat în jurul gâtului. Ce ne-ați făcut, domnule inspector? îl întrebă el, după ce se apropie de pat și îi luase încheietura dreaptă în mână, verificân du-i pulsul. Ne-ați tras o sperietură zdravănă! Cum așa? Eh, acum totul este în regulă, îl liniști medicul, nu mai sunt probleme. Văd că evoluați bine. Ia spuneți, cum vă simțiți? După părerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
No, bună ziua! îi răspunse acesta, venind spre el cu mâna întinsă. Lui Toma îi plăcu strângerea de mână a acestuia. Fermă și scurtă, așa cum trebuie să fie orice salut între doi bărbați. Avea pal mele aspre și degetele umflate la încheieturi de reumatism. Bătrânul dădu noroc și cu Vasilică după care se întoarse spre Cristi. Se îndreptase de șale, încrucișându-și brațele pe piept. Pufăia tăcut din lulea, așteptând ca cei doi să înceapă conversația, să spună ce îi adu sese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu cumva totul era o poveste menită a-i ține la distanță pe intruși. Oare moșul era asasinul? Îl privi din nou cu mai multă atenție. În ciuda faptului că era încă în putere, părea destul de puțin probabil. Mâinile mari, aveau încheieturile noduroase, afectate de artrită și faptul că mergea ușor aplecat arăta că suferă și de afecțiuni ale coloanei. Poate că nu i-ar fi fost greu să ucidă pe cineva cu o lovitură bine țintită cu bâta pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
hainele acelea din pânză țesută în casă, se făcuse și mai mititel și acum părea mai aplecat peste toiagul în care se sprijinea. Traista care-i atârna pe umărul stâng părea că îl trage în jos cu greutatea ei, dar încheieturile pumnului se albiseră strângând toiagul de lemn lustruit. Ileana îl luă de braț pe inspector și plecară mai departe spre vârf. Bătrânul mai stătu câteva clipe pe loc, după care porni și el după ei. Mergea cu pași mari, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dormind. Intraseră în casă, fără să se sinchisească de zăvorul vechi de la intrare. Acesta zburase cât colo imediat ce se împinsese cu umărul în ușă. Bătrânul nici nu știa ce dăduse peste el. Era speriat de moarte și tremura din toate încheieturile. Se pomenise cu cei trei bărbați îmbrăcați în negru lângă pat. Sărise ca ars în picioare și abia apucase să-și bage cămașa în pantaloni când Boris îi spusese de documentele pe care le dorea Vlad. Brusc, începuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
face mare lucru pentru el. Când, în sfârșit, Pop izbuti să se ridice, Cristian se lăsă să alunece de-a lungul peretelui din nou la podea. Nici legăturile comisarului nu erau făcute de un novice. Nodul dublu era chiar deasupra încheieturii palmei, făcut în așa fel încât să se strângă pe măsură ce trăgeai de el. Și aici, o lamă ascuțită ar fi rezolvat problema mult mai simplu. Nu putea însă să abandoneze. Privi cu atenție legăturile, căutând să memoreze cât mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putea însă să abandoneze. Privi cu atenție legăturile, căutând să memoreze cât mai bine felul în care sfoara era petrecută peste mâinile bătrânului. Cel care îl imobilizase pe Simion făcuse un laț la capătul sforii, pe care îl petrecuse peste încheietura mâinii stângi. Cu celălalt capăt, îi înfășurase mâna dreaptă și apoi din nou pe cea stângă, în cruciș. La final făcuse un nod pe care, trebuia să recunoască că nu credea că îl va putea desface. Se concentră asupra lațului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie sau un vis În vis, dar În nici un caz piatra aceea Îngustă și albă, arcadele, cetatea aceea durabilă. 15. Carul la care fuseseră Înhămați boii scîrțîia și se zgîlțîia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar prezența caselor Înalte de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
neagră, poartă pe umăr o desagă într-un băț și în mâna dreaptă o armă, un baltag de lovit, trasă și împuns, nu are nici brâu, nici chimir; haina este strânsă pe corp, iar mâinile sunt strâmte și răsfirate la încheietura mâinii. Despre portul femeilor, Balthazar Hacquet spune astfel: „Femeia își poartă părul împletit în cozi, acoperit cu o (năframă - n.a.) pânză albă lungă sau văl, pusă în așa fel, încât învelește și bărbia, nimică în jurul gâtului, pe corp o cămașă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vreo știință necunoscută, nimeri cheia pe care o căuta și o introduse Într-o Încuietoare protejată de o carcasă din sticlă umplută cu relee și cu roți dințate care sugera o cutie muzicală la scară industrială. La o rotire a Încheieturii, mecanismul țăcăni ca măruntaiele unui automat și văzui pîrghiile și suporturile lor alunecînd Într-un balet mecanic uimitor, pînă cînd blocară poarta cu un păienjeniș de bare din oțel care se adînci Într-o stea de orificii din zidurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Închideam prăvălia. Cu multă oratorie și adoptînd o tactică de Învăluire, am izbutit să-l vîrÎm În cadă și să-l despuiem de zdrențe. Gol, părea o fotografie din război și tremura ca un pui jumulit. Avea semne adînci la Încheieturi și la glezne, iar torsul și spatele Îi erau acoperite de cicatrice cumplite, care te dureau numai cînd te uitai la ele. Tata și cu mine am schimbat o privire de groază, Însă n-am spus nimic. Cerșetorul ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
naiba, exclamă, al doilea adjutant. Rămaseră tăcuți, uitându-se unii la alții, cei doi subalterni conștienți că, acum, cel mai sigur era ca superiorul să aibă o idee proprie. În principiu, erau dispuși s-o aplaude chiar dacă scârțâia din toate încheieturile. Șeful cântărea tot ce se spusese înainte, încerca să îmbine diferitele sugestii unele cu celelalte, cu speranța că, din potrivirea întâmplătoare a pieselor de puzzle, ar putea să apară ceva atât de inteligent, atât de holmesc, atât de poirotian, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
om și o alungă pe a lui. Sufletul trăiește nestatornic în trup și e capabil de prefaceri misterioase. Pe vremuri s-ar fi spus că Charles Strickland e posedat de diavol. Dna MacAndrew își netezi rochia lăsând să cadă spre încheieturile mâinilor niște brățări de aur: — Toate astea mi se par niște lucruri nesăbuite, îmi zise ea cu acreală. Eu nu neg că poate Amy a greșit acordându-i un credit prea mare soțului. Dacă n-ar fi fost atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ținuți deținuții cei mai periculoși, până când ajunse Într-o Încăpere mai largă. De-a lungul Întregului traseu, un țipăt sfâșietor, repetat, Îi slujise drept călăuză. Dinaintea ochilor săi, pe jumătate despuiat, Fabio dal Pozzo se clătina Îndoit de durere, cu Încheieturile de la mâini legate la spate, cu o funie care urca până la un inel Înfipt În tavan și cobora apoi până În mâinile unuia dintre cei doi călăi prezenți. Omul mai smuci odată cu putere, smulgându-i prizonierului un țipăt ascuțit și disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-și mâna la gât. - Nu vrei să-mi spui? Va trebui s-o faci. Ea deschise larg gura, fără să scoată nici un sunet articulat. Doar un geamăt, În timp ce scutura din nou din cap. În sfârșit, Îl apucă pe poet de Încheietura mâinii, Începând să Îi bată darabana cu degetele În palmă. După un moment de perplexitate, Dante crezu că pricepe. Auzise despre un mijloc prin care oamenii lipsiți de glas comunicau Între ei, prin semne. Un cod născocit de țigani, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o lucrare de vrăjitorie... Nu e adevărat... nu e... mai bâigui dânsul. Mâna lui stângă, acum descoperită, lucea În lumină. O mână de argint. „Omul neîntreg”. Omul blestemat de Mainardino. Dante Îl văzu acționând cu mâna sănătoasă ceva din dreptul Încheieturii. Degetul arătător și cel mic se alungiră brusc, transformându-se În două limbi scânteietoare. Dinaintea acestei priveliști, dădu Înapoi. Bonatti ridică arma până când se Încrucișă cu raza. Părea un Înger cu o spadă de foc. - Cunoști arma asta, messer Alighieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]