55,234 matches
-
Caietele Teatrului Național, o publicație care (cred că a fost singura cu un tiraj atât de mare) s-a ferit strașnic de numele sau imaginea lui Ceaușescu. Iar colaboratorii trimestrialului s-au numărat printre personalitățile cele mai selecte ale timpului. Închid paranteza și mă întorc la întâmplarea pe care am vrut să v-o relatez. Într-o miercuri din februarie 1949 a venit la mine George Tomaziu și mi-a spus: ŤVoi fi arestat. În câteva zile, cel mult săptămâna viitoare
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
de către autoritățile române. Gestapo-ul a cerut să fiu predat, dar, dat fiind că tatăl meu a fost senator liberal și avea foarte multe relații cu mediile puterii, cu mediile autorității din România acelor ani, am scăpat doar bine bătut, închis la Malmaison. n-am fost predat Gestapo-ului.ť M.I.: Asta povestea Tomaziu. B.E.: Asta mi-a povestit Tomaziu. Imaginați-vă, în atmosfera de teroare a anului 1949, că vine cineva și-ți face o asemenea destăinuire. Pe moment s-
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
la cuvînt, gîndindu-te la soartă." Vorbele lui, după ce le-ai citit, abătîndu-ți o privire prin susul ferestrei, ți se amestecă în păreri, de nu le mai desparți, ca o bucățică de zahăr sau de chinină în apa călîie, de ceai. Închizi cartea, făcînd drum cu lingurița în licoare, și-ți făgăduiești s-o mai deschizi, s-o alipești, de fapt, la lista ta de, cîte mai sînt, tabieturi. Între timp, viața ei, de obiect mititel și albastru, pîlpîie mai departe în
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
falselor pudori... Confesiunea lui și filozofia desprinsă din ea sunt încă mai îngrozitoare decât actele sale de cruzime. Autorul creează un personaj faustic, un om deopotrivă al intelectului și al acțiunii căutând depășirea limitei unanim acceptate și siluirea cursului istoriei. Închis în celula învelită în pânza de apă a Dunării, el urcă noaptea în turn și privește stelele îndepărtate, cu o foame de absolut la antipodul instinctelor lui Dracula. În locul unui biet vampir setos de sânge și cam nătâng, avem deci
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
o familie de prieteni colecționa artă neagră. Obiecte splendide populau casa, le știam simbolurile, cum erau folosite în tot felul de ritualuri în țările de unde veneau, în triburi africane. Făceau parte din viața tuturor, ca și poveștile pe care le închideau în negrul lemnului de abanos, în roșul patinat al celui de cireș. Ne priveau și, de ce nu, participau la conversații, la stări. Într-o zi, intrînd pe aleea din fața blocului, am reușit să înțeleg cu greu din zarva de proporții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
întregul itinerariu parcurs de-a lungul a două decenii, indiferent de componențele individuale ce-au intervenit ulterior, unele doar sporadic, altele permanent. Ceea ce am scris atunci, în 1986, n-a apucat să fie publicat dat fiind că expoziția s-a închis între timp, exemplificările mele rămânând deposedate de obiectul lor concret. Scurgerea vremii a permis însă să evoc, fără riscul unei pierderi de interes, substanța manifestării de odinioară, prezentând-o într-o altă lumină. La București - scriam eu - a avut loc
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
te poți rătăci. Dar de piderdut nu te poți pierde cu totul decât în penumbrele unei interiorități solitare, incapabilă să-și mai înțeleagă centrul. Acest risc a stat dinaintea artistului modern din clipa în care s-a hotărât să se închidă în sine. Iar curajul său a fost pe măsura riscului... Lucrurile nu se pot însă încheia aici: dovadă expoziția aceasta, în care câțiva pictori simt nevoia uitării de sine, a eliberării de ,autoportret", în ,golul" astfel produs, își face loc
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
closet, Mutu vânzând un iaht (pardon, nici asta), Mutu scuipând, Mutu în fotografii de familie cu Giovanni Becali și Gică Popescu, Mutu suflându-și nasul, Mutu legându-și brăcinarul, Mutu scărpinându-se, Mutu deschizând poarta ogrăzii de la casa părintească, Mutu închizând poarta...etc. etc.
"Thalatta! Thalatta!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11531_a_12856]
-
Fie că este vorba de Pește, de Focă, de Țestoasă, de Cocoș sau de oricare alta din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul care închide cea mai amplă și mai profundă luptă a sculpturii împotriva ei înseși, este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
părăsit fac cu ochiul și spre prozele lui Ioan Groșan. Registrul se schimbă radical, atunci cînd aceeași realitatea este privită prin ochii lui Klaus Bernath. Chiar dacă ar putea bănui farsa care i se joacă, bătrîndul milionar are tot interesul să închidă ochii și să ia lucrurile așa cum sînt. Alura sa este cea a unui personaj tragic, singurul pentru care acele locuri cvasi-necunoscute au și valențe sentimentale. El caută urmele copilăriei sale în măștile de carnaval care îl înconjoară și, ca un
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
L-ai citit pe Conrad? Inima întunericului? - De trei ori. Pălărierul își încreți fruntea, complet pierdut. - Dar Conrad ăsta cine mai e, dacă pot să-ntreb? Aldaya îl reduse la tăcere printr-un gest ce părea numai bun să le închidă gura acționarilor adunați în consiliu. - Acasă la mine am o bibliotecă cu paisprezece mii de volume, Julián. Eu cînd eram tînăr am citit mult, dar acum nu mai am timp. Acum, dacă mă gîndesc, am trei exemplare semnate de Conrad
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
într-a șaptea, opta zi, mi se păruse absolut normal să mi se zică Valerică, după cum începuse acum să mă strige buna mea Ifi!... în ziua aceea de vară, tuna și fulgera, pe urmă a început să plouă zdravăn. Ifi închisese televizorul, că trăznea tare din când în când, ca și cum s-ar fi prăvălit cerul peste noi; și atunci, fiindcă ne era urât, Ifi m-a întrebat deodată dacă nu mă gândisem... dacă nu voiam cumva să mă însor... Drept să
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
cenzurează eroticul, ingenuitatea este acum doar masca frivolității, amorul recapătîndu-și, chiar și în fantezie, carnalitatea. Retorica e impregnată de mărcile imperativului și ale elogiului pre/post-coitum contopite într-un soi de mistică erotică: cînd lumea s-a redus și se închide la doi, mistica aparține exclusiv plăcerii sexuale. Sonete de alcov casnic, poemele sînt închinate în exclusivitate trupului femeii calină gospodină și amantă focoasă a cărei perpetuă seducție are loc în dormitor & în bucătărie, trupul ei fiind cîntat cu metaforele fine
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
interbelic al culturii basarabene. Pe de altă parte, critica basarabeană nu se putea aplica de la început (ar fi fost și nefiresc) asupra literaturii universale, pentru a-și întemeia înafară rațiunea de existență. Asemenea deschideri nu erau posibile, societatea comunistă era închisă în sine, închistată în dogmatism. Cele două contemporaneități, universală și românească, îi erau interzise. Singura supapă deschisă, deloc de neglijat, era spre literatura rusă prin intermediul sovietismului general, sub un control drastic și un dirijism sufocant. Astfel încât critica basarabeană ia naștere
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
romanului Săgeata timpului, mi-am dat seama imediat că o sa-mi placă, și pe măsură ce mă apropiam de pagina 1, bănuielile mi se confirmau. Povestea se apropia de final, conflictul era ca și rezolvat, necunoscutele se converteau în date precise. Am închis cartea cu mulțumire, am pus-o în raft, după care, peste cîteva zile, m-am dus cu ea la librărie. Pe drum am mai răsfoit-o o dată în metrou, ca și cum abia aș fi cumpărat-o. Le-am dat vînzătoarelor cartea
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
în orice viață normală. Dar, spuneam, derularea inversă naște ocazional scene splendide: ,Treaba asta cu taxiurile galbene e cum nu se poate mai bună. Sînt întotdeauna prin preajmă cînd ai nevoie de ele, chiar și cînd plouă sau cînd se închid teatrele. Pun banii jos imediat, fără nici o întrebare. Întotdeauna știu unde te duci. Sînt grozavi. Nu-i de mirare că stăm acolo ore întregi, făcînd cu mîna sau salutînd - salutînd acest serviciu minunat. Străzile sînt pline de oameni cu brațele
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
scrisese cu ani înainte: Eu cred că veșnicia s-a născut la sat". Partea metafizică a lirismului blagian e vizibilă și în poezia sa de dragoste. În ,Noapte la mare", pasiunea carnală (Murmură dor de pereche. / Patima cere răspuns.) este închisă în gravitatea reflecțiilor despre ființa umană în timp, asupra culpabilității (Capăt al osiei lumii / rogu-te, nu osândi!) de a se lăsa răpit de exigențele terestre (Sunt doar metalul în febră, / magmă terestră, nu stea) - totul scăldat într-o melancolie
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
fiecare clipă, de fiecare, îndeplinesc pleoapele. Are nevoie de ea subt zare lumina noastră. S-o săvârșească de dimineața pân' la-ntunecoasa strajă, pleoapele singure n-ar fi în stare. Le-ajută moartea și viața. Clipă de clipă moartea le închide, viața le deschide. Reperul cel mai evident al identității umane, fie și doar printre semenii noștri în societate, este poate numele cuiva. Oricât am fi de conștienți cât de supusă hazardului este ,botezarea", acest gest de identificare ne marchează - cu
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
1987, volumul drastic cenzurat Cuvânt înainte din 1988) intră cu o tristă ironie în acest relief scriitoricesc accidentat, contextul neprielnic întâlnindu-se cu texte parcă mereu scrise și reluate, continuate și întrerupte, structuri formale și răni ce refuză să se închidă. O dublă disociere: față de autorii sterili, care își mobilizează în van energiile creatoare; și față de scriitorii incontinenți, pe care hârtia nu putea să-i mai încapă... S-ar zice că acest poet-prozator își construiește atent diferența pe care o marchează
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
în blocuri, ce rost bătutul în ușile apartamentelor cu bocancii? Cum stăteam în zonă, am fost martorul acestor fapte. Am văzut cum vajnicii apărători ai democrației spărgeau cu răngi de fier ușa de fier forjat a unui bloc care era închisă permanent noaptea; am văzut cum șeful spărgătorilor se ușura în văzul lumii, în timp ce ordona distrugerea ușii din Dumnezeu știe ce motive. Escaladarea violențelor în acea zi, provocările puse la cale de forțele de ordine sunt cunoscute și, multe din ele
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
ștergare... Până la urmă, l-am transportat în comă la spital, iar nevastă-sa i-a lăsat pe noptieră următorul bilețel: -Dacă îți mai revii, poți muri liniștit - e vorba despre abandonul de copii și mortalitatea infantilă - suntem campioni mondiali... Am închis paranteza și facem liniște ca să auzim aplauzele televizate ale doamnei Monica Macovei, Ministrul Justiției, cauzate de achitarea judecătoarei Andreea Ciucă, aplauze care - aflăm dintr-un comentariu tv, răutăcios - sună în urechile P(archetului) N(ațional) A(nticorupție) precum niște scrijelituri
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
în mod inexplicabil. Cînd, după îndelungi căutări, ițele se vor fi descurcat - citim în carte - Zaira, prinsă cu treburi domestice, îi întoarce spatele scriitoarei ... cu ingratitudinea tipică personajelor care au parcurs o poveste și sînt pe punctul de a se închide în găoacea lor de fericire domestică. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa. Formula de încheiere a multor basme trimite și ea la arhetip. Zaira o obligă așadar în cele din urmă pe romanciera-personaj să
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
ura tîlharului din Connecticut, cea mai cruntă aversiune de care are parte în întreg periplul său prin lume. Motivul i-l dezvăluie chiar teribilul său dușman la prima întîlnire față în față: ,- Sînt tatăl lui Salliver Tom./ Tu l-ai închis. Eu îl răzbun!" (§ 31). Cît timp se află pe pămînt american, ba chiar și după ce părăsește portul New Orleans pe vasul căpitanului Cyrus Smith, Apolodor este urmărit neîncetat de umbra tîlharului din Connecticut. Ca în cazul lui Poseidon, această hărțuială
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
de la circ, și face cale întoarsă spre București. Cu alte cuvinte, odată ajuns la capătul drumului, Apolodor realizează că Ithaka sa nu se află acolo unde și-o închipuia el. Împăcat și întărit după întîlnirea vieții sale, pleacă atunci înapoi închizînd abia acum cercul unui periplu complet în jurul lumii și desăvîrșindu-și pelerinajul printr-o adevărată întoarcere acasă. Ithaka mult rîvnită îi scapă printre degete lui Apolodor chiar în clipa cînd pare a o ține mai strîns în brațe. Acest joc al
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
apare ca un simptom, o consecință a unui exil generalizat: nicăieri nu mai ești suficient de acasă (în varianta decepționistă a unei viziuni literare) sau ești acasă peste tot (în varianta euforică a unei literaturi postmoderne, fără complexe). Literatura basarabeană, închisă atâta vreme, ca și literatura din România, într-un fel de seră a controlului ideologic și a auto-mulțumirii naționale, are nevoie de o baie de cosmopolitism. Romanul nu se poate dezvolta, nu poate evolua, nu se poate diversifica stilistic și
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]