8,238 matches
-
Are douăzeci și trei de ani, însă vîrsta, pentru el are depănare într-o altă configurație. În toți anii lui Andrei, Manuela Hărăbor și i-a trăit pe ai ei, dublu. Nu și-a părăsit fiul nici o secundă, și-a închinat timpul, energia, nervii, tot, unei activări epuizante a toate rezonanțele sale fizice și sufletești la recuperarea capacităților lui Andrei. Oțelită să fi fost rezistența ei, tot ar fi cedat, dar a fost mai mult decât atât, a fost capitonată în
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
mă alinți, de câte ori am nevoie,/ Să-mi dai tot ce am eu voie,/ Să mă vezi zâmbind, vioaie/ Zburdând, nefiind greoaie.// Să merg pe a mea câmpie,/ Cu dor de copilărie,/ Desculță, prin mărăcini,/ Și la ghimpi să nu mă-nchin.”. Amazoană galopând în zori, cu pletele fluturându-i aidoma dragonului dacic, Cristina Maria Bălășoiu își încheie astfel cavalcada iubirii neîmpărtășite: ,,Să mă duci departe, cu gândul,/ Să-mi lăsați părul să mi-l adie vântul,/ Să-mi citiți dorul meu
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
momentele grele ale începutului... Nicolae BĂCIUȚ: Ce perspective are ecumenismul în armonizarea relațiilor dintre exilați și populația țărilor gazdă? Iulian POPA: Nu cred că este o idee rea unirea tuturor bisericilor creștine, atâta timp cât există doar un Dumnezeu la care ne închinăm cu toții... Referitor la „țară gazdă”, America este țara unde coexistă toate religiile din această Lume. Nu sunt un expert în religie și nu aș vrea să expun aici păreri neavizate... Nicolae BĂCIUȚ: Care e diferența între exilații ideologici și cei
DESPRE EXILUL ROMÂNESC, CU IULIAN POPA (NEW YORK, SUA) [Corola-blog/BlogPost/93094_a_94386]
-
geniul militar al lui Ștefan încerca de fapt o unitate a țărilor române. Unitate a cărei valoare și importanța regională fuseseră subliniate chiar de sultanul Murad al doilea. Toți acești factori la care se adaugă refuzul marelui domnitor de a închină țară turcilor sau de a le plăti tribut, alimentează furia lui Mahomed. El, cuceritorul Constantinopolului nu putea fi refuzat de conducătorul unei țări mici situată la marginea Imperiului clădit prin jaf și sânge de generatii de sultani turci. Vin Turcii
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
purtînd o mască asemănătoare cu figurile lor. Masca a căzut însă, de mult, și nu a mai rămas decît imaginea hîdă a vechilului purtînd ca pe un sceptru gîrbaciul cu care a stîlcit trupurile și sufletele celor somați să-i închine eterne osanale. - Pînă în această seară noțiunea de “eroism” mi-a sunat cam exterioară și golită de sens, dacă nu împopoțonată cu reversul său, atunci cînd n-a mai putut fi dezlipită de fruntea filozofului-cizmar. Abia în această seară am
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
ˮ. A realizat, desigur, înaintea mea, că timpul este mult prea scurt pentru un asemenea demers laborios, indiferent cât de nobile miar fi fost intențiile! Este o practică destul de comună în ultimele decenii ca marilor personalități culturale să li se închine volume omagiale cu ocazia împlinirii a 70, 75, 80, 85, 90 ori 95 de ani. Uneori, contribuția autorilor la volum se constituie din texte închinate personalității respective, în alte cazuri, este vorba de o culegere de studii In honorem... Dacă
Argument La Întâlniri cu Profesorul Onufrie Vințeler [Corola-blog/BlogPost/93119_a_94411]
-
acestui tip de lucrare. Cariera Domnului Profesor Onufrie Vințeler este atât de bogată, atât de diversă, studiile sale au ca obiect de cercetare atât de multe ramuri științifice, încât, în chip firesc, am considerat că și cartea pe care io închin trebuie să fie altfel. Dorința mea nu a fost aceea de a scrie o biografie romanțată sau de ai închina metaforic o odă. Nici aceea de al pune în valoare, căci munca sa, cărțile și studiile publicate în revistele de
Argument La Întâlniri cu Profesorul Onufrie Vințeler [Corola-blog/BlogPost/93119_a_94411]
-
obiect de cercetare atât de multe ramuri științifice, încât, în chip firesc, am considerat că și cartea pe care io închin trebuie să fie altfel. Dorința mea nu a fost aceea de a scrie o biografie romanțată sau de ai închina metaforic o odă. Nici aceea de al pune în valoare, căci munca sa, cărțile și studiile publicate în revistele de specialitate de pe întreg mapamondul vorbesc de la sine. Nam avut în plan nici să atrag atenția, vorbind despre Domnia Sa, asupra mea
Argument La Întâlniri cu Profesorul Onufrie Vințeler [Corola-blog/BlogPost/93119_a_94411]
-
și profund, căutând astfel să fie un exemplu. Îmi aduc aminte cu emoție acum, cănd aștern aceste rânduri, de o parte din intervențiile sale în momente emblematice (la lansarea cărților de documente titulesciene, la evocări ale celui căruia i-a închinat două treimi din viața pământeasca, în momentul în care rostea cuvântul de mulțumire pentru distincții ce i se acordaseră pe deplin meritat) că, atunci când vorbea de țară, de poporul căruia i-a aparținut, de trecut, devenea impresionant, adeseori vocea îi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93243_a_94535]
-
iazuri fără fund de dăruire./ Dar să-i asemăn cu ceva nu pot,/ Că-n ochii tăi e, Maică, cerul tot./ Și-așa, deatunci, din clipele tihnite,/ De când în tinda casei liniștite/ Cu ochii tăi în mută rugăminte, / Tu te-nchinai cu foc de lacrimi sfinte,/ Către scump Fiul tău și Dumnezeu,/ De-atunci și-n veacuri te închini mereu.”( Monahia Teodosia -Zorica Lațcu, Ție, Doamne, îți voi cânta, Doxologia, Iași, 2013) Mihail Eminescu, Marele boier al iubirii de Moșie, Luceafărul
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
Maică, cerul tot./ Și-așa, deatunci, din clipele tihnite,/ De când în tinda casei liniștite/ Cu ochii tăi în mută rugăminte, / Tu te-nchinai cu foc de lacrimi sfinte,/ Către scump Fiul tău și Dumnezeu,/ De-atunci și-n veacuri te închini mereu.”( Monahia Teodosia -Zorica Lațcu, Ție, Doamne, îți voi cânta, Doxologia, Iași, 2013) Mihail Eminescu, Marele boier al iubirii de Moșie, Luceafărul poeziei românești, Profetul gândirii spiritual creștine, apărătorul Tradiției multimilenare a Daciei Mari, Voievodul demnității creștin-orotdoxe, a fost răstignit
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
holdă de aur/ e numele Tău,/ un Trandafir cât cerul înflorit/ e scris de-o mână albă/ ca de pruncă,/ din zare-n zare/ prins de infinit/ stă zămislit/ de-a cerului poruncă.// Fiecare literă-i/ un înger ce se-nchină/ ca-n ramuri verdele-cuminecare./ Arome și miresme/ din mugurii grăbiți/ împodobesc cohortele de Sfinți/ din sufletele dalbe:/ Floare lângă Floare.// Literele sfinte/ țes slova divină/ ca-n Psaltiră,/ ruga, cerul necuprins./ Sfintele oseminte/ odrăslite-n tină,/ Glia strămoșească/ pururi au
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
duios/ decât în rostirea/ Domnului Hristos/ ce-a brodat cu ele/ Veșnicia.// Cu ele încep să rostesc/ gândurile primenite-mireasă./ cu sufletul scriu/ Poemul domnesc/ al literelor sfinte,/ Hrisovul Crăiesc/ Fecioarei Maria/ Cea pururi Aleasă.// Cu ele mă rog și mă-nchin,/ cu ele îmi cânt viața mea,/ cu ele mă-mpărtășesc-cer senin/ în ele sunt pâine și vin,/ sunt codru și grâu,/ țărână și stea.// Cu ele alaiul de nuntă/ străbate azurul,/ îl blagoslovesc./ Cu ele Biserica cântă,/ Cerul și pământul/ Te
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
este implicit, ubicuu și transmisibil între cer, pămînt și ape, cuvintele, ființa, elementele naturii fiind amprentate de cenușa și hidoșenia mărginirii: La Ottawa porumbeii stau pe o rază de soare / întrebându-se ce este vîntul și-unde / văzduhul i se închină. Lacul cu apele lui pof-ti-cioase par o fațadă a lumii. Un ocean / prizonier între margini tot mai hidoase // Noi venim tot mai rar din istorie / din urme adânci ce nu se mai știu. Din cuvinte / Răsucite-n auz și susurate
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
dar pînă la urmă are efectul scontat. Fulgi după fulgi încep să danseze prin cameră, fericiți că și-au recăpătat și ei libertatea". Cea mai însemnată concesie pe care scriitoarea o face realității constă în rîndurile pamfletare pe care le închină, cu intermitențe, spectacolului politicii actuale și unora din personajele lui. Dar și aci avem a face cu înscenări burlești în care contează efectul stilistic, în baza unei paradoxale mizantropii joviale, incapabile de ură. Pluripartitismul apare proiectat pe fundalul unor snoave
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
poet incurabil și damnat cultural, pe numele său Paul Drumcea, a preluat mesajul de la Călărași punînd bazele unei Fundații ,,Ion Vlad", fundație care a reușit să organizeze doar o dată, și atunci extrem de sumar, la Fetești, o expoziție și un simpozion închinate sculptorului. Dincolo de aspectul sentimental și de inevitabilele disfuncții de organizare ale unei asemenea acțiuni, simpozionul de la Fetești a reușit să repună în discuție prezența sau, mai curînd, absența sculptorului din actualitatea culturală românească și să relanseze ideea unei cît mai
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
avut vreo îndoială: România (așa o va numi mereu) e țara compusă din cele trei provincii istorice, coincizînd cu hotarele vechii Dacii. în mintea lui Bălcescu, condiția europeană a acestei țări pare un dat natural, analizele pe care el le închină situației de la noi pleacă întotdeauna de la situația din principalele țări europene (Franța, Prusia, Anglia), socotind că problemele României se pot rezolva doar în context european. Atracția pentru istorie a fost la Bălcescu precoce și totală. A visat să fie istoric
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
îndepărtat, rămîne la Bălcescu decisivă. în celebra sa scrisoare Nicu Bălcescu, Ion Ghica ne spune, despre prietenul său, că "din copilărie citise cu atenție, citise și recitise pe Tacit". într-adevăr! Tot astfel cum istoricului Jules Michelet i s-a închinat un capitol distinct în oricare tratat de istorie a literaturii franceze, și Nicolae Bălcescu a dobîndit, în mod natural, același privilegiu. Nu atît pentru calitățile pur literare ale stilului său (cum e cazul lui Michelet), cît pentru modul în care
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
Lui n-au ce-i face, chiar și numai pentru faptul că scrie negru pe alb, reluînd o idee a Nadejdei Mandelștam, că "tăcerea împotriva totalitarismului este o crimă împotriva umanității." Volumul Arheologia terorii este o antologie de portrete demistificatoare închinate principalelor figuri ale comunismului românesc și global: biografia lor, cariera lor politică, atrocitățile pe care le-au comis. Genul de carte pentru care paleo și neo-staliniștii români îl urăsc pe Tismăneaanu cu aceeași ardoare cu care detractorii lui îi contestă
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
el, ligheanul"), cremă de ghete, pijamale, papuci, ibric, ceainic, perie de dinți (pentru el, care nu mai avea dantură!), piure de castane, biscuiți ("în ambalaje nemaivăzute"), obiecte, cum spuneam, de strictă necesitate, cărora cel despărțit îndelungă vreme de ele le închină o laudă a lucrurilor: "E mult, mult, mult prea mult, căci eu nici nu știam că există." Emise din alt spațiu, al libertății, și înseninate, îmbibate de imagini culturale, sunt scrisorile pe care le trimite, tot Lenei Constante, din călătoriile
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
cu bani din România acestui moment provin din rândul nomenklaturii și securistimii protejate de Iliescu. Li s-au adăugat șpăgarii și escrocii din administrație și, în general, indivizii obișnuiți să pescuiască în apele tulburi ale nemerniciei și nesimțirii. Lor ne închinăm astăzi ca unor veritabili salvatori ai nației. Lor le vom da voturile și spre ei ne vom arunca privirile încărcate de speranță - pentru că doar speranța ne-a mai rămas. Și nici nu vom mai băga de seamă cum din funcțiile
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
sunt însă cu tîlc, leacul e amar și arde cînd vindecă. Părintele parcă face totul de-a-ndoaselea, irită sistematic bu-nul-simț al iconomului căruia îi pune funingine pe clanță și întrebări grave pe un ton în doi peri, iar în Biserică se închină într-o direcție "greșită", numai că toanele, năzdrăvăniile lui Anatoli cuprind acele lucruri care scandalizează filistinismul, comoditățile, regulamentele, "inteligența" locului comun. Se pot observa în filmul lui Pavel Lungin tușele tarkovskiene în special din Andrei Rublyov (1969), ceea ce reușește regizorul
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
Gheorghe Grigurcu Sorin Lavric insistă pe me-ta-morfoza pe care a învede-rat-o Noica, care, pe neașteptate, dintr-un intelectual cu viața închinată bibliotecii și camarazilor de idei s-a prefăcut într-un misionar, s-a azvîrlit fără nicio precauție în mediul clocotitor al unei pasiuni cu premise spirituale, însă pînă la urmă de ordin politic. Un patos al pornirii revoluționare de-a
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
oamenii a căror ființă sau operă i-au marcat existența: părintele Cleopa, Annick de Souzenelle, Ioan Ladea, Andrei Scrima (cu întregul fenomen spiritual al Rugului Aprins), Dan Stanca, Ioan Pintea, Mircea Eliade sau Florin Mihăescu. Acestuia din urmă îi este închinat unul din cele mai frumoase texte ale volumului, intitulat "Pomul de pe Cale": "Despre marile întîlniri ale vieții îți vine cel mai adesea greu să vorbești. Nici ceea ce se transmite nu poate fi numit în cuvinte decît după o anumită maturizare
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
și înfiorarea nunții cerești. Semnele timpului se urzesc într-o clipă cum se-nfiripă sămânța în floarea luminii, iar sufletul se minunează când ia zborul spre Hobița. Arde cămașa șarpelui mire în alba împărăție a somnului de vară. Cititorul se închină înainte de a se deschide Cartea Genezei. în veșnicie e tot mai aprigă lumina și nici o intrare nu indică prezența cuiva, memoria se sfărâmă ca un fluture cap de mort. Verbul arde smerit și amurgul își uzurpă melancolia în fructele uscate
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]